11,327 matches
-
unele, pentru brăileni, intrate în legendă: Radu Corbu, Vasile Goraș, Ion Dianescu, Arthur Balland, Petre Mirescu, Andrei Nicolescu, Temistocle Malenda, Traian Ionescu ș.a. În ce privește profesoarele este de făcut observația că până destul de târziu criteriul corectitudinii politice, dacă e să-l evocăm în discuția de față, nu a funcționat, cum se întâmpla de altfel în toată țara. Primele nume de profesoare ale Liceului real de băieți „Nicolae Bălcescu“ , înființat în 1863, apar abia pe listele anului școlar 1922- 1923. Este vorba de
Vești culturale brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3003_a_4328]
-
fel cum pe furtună (al doilea exemplu) geții obișnuiau să tragă cu arcul în nori, spre a alunga vremea rea. Armele sunt unelte războinice, în schimb firul, ca instrument al legării, e element magic. În fine, al treilea exemplu îl evocă pe suveranul persan Xerxes I, care, surprins de furtună pe ocean în anul 480 î. H., a pus soldații să biciuiască valurile și să arunce în apă lanțuri, pentru a încătușa demonii care sălășluiau în adîncuri. De aici pînă la
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
generos. Comparînd păcatul cu piatra, sînt textualizate conotațiile "catamorfe" - pentru a ne exprima în termenii lui G. Durand, din Structurile antropologice ale imaginarului - asumate de răul spiritual. Perseverînd inspirat, Antim personifică piatra și "maica" sa, pămîntul, iar lanțul semantic format evocă, într-un registru secund, originea mitico-htonică a omului. Este adoptat, în mod previzibil, mentalul "schizomorf" și "antitetic", încît referința diairetică la simbolul focului apare firească, în contextul analogiei cu bunătatea care, ca expresie pozitivă a moralității, are o evoluție ascensională
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
de binefacerile culturii și progresului modern" și care "va ruga frumușel pe călduroșii amanți ai Constituției să aibă pentru dînsa mai puțină iubire și mai mult respect". La 1 noiembrie 1990, în ședința comună a celor două Camere, s-a evocat un crîmpei din Conul Leonida față cu reacțiunea. Un lucru nu-nțeleg eu", mărturisește coana Efimița. "Daco n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?" Iar conul Leonida o lămurește: "Treaba statului, domnule, el ce
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
că lupta electorală este viața popoarelor... De ce te revolți contra adevărului?" (O scrisoare pierdută, actul III, scena III). La 27 februarie 1991, cînd în Constituantă unii parlamentari au susținut necesitatea unui referendum privind forma de guvernămînt a țării, Caragiale a evocat amintirile sale despre plebiscitul din 1866: ""Grand Hôtel" stă pe maidanul unde ne jucam în copilărie. Parcă văz încă maidanul plin de popor înghesuindu-se la o masă, pe care o săptămînă a stat zi și noapte o condică enormă
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
pe care le amîi și durează în tine levitînd ca o somolență erotică vom vorbi cîndva de la piele la piele printre cuvinte uită-mă în timpul cît ne-a rămas nu prea mult cine știe? e chiar mai bine să nu evocăm speranța care este o falsă apropiere suspendați în tăcerea arborescentă ne golim unul în celălalt de o milă lichidă ce nici nu vindecă nici rănește. Înflorește în tine misterul ca un pîlc de răchiți la marginea unui fluviu interior ce-
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
șeful Institutului Gottlieb Duttweiler din Zürich. Acum trăiește ca scriitor liber profesionist și dramaturg în Laufenburg/Elveția. La Editura Luchterhand i-au apărut două romane (Epave maritime, 1991, și Scrisoare mării, 1995), iar recent Muzica înghițită 1), în care este evocat Bucureștiul. Romanul este dedicat mamei autorului și a apărut cu sprijinul Fundației Culturale "Pro Helvetia", epitropiei Aargan și Fundației Culturale Landis și Gyr. Autorul întreprinde o călătorie pe urmele bunicilor, ale mamei sale Ruth și ale fratelui acesteia, Curt. Bunicul
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
ani pe urmele familiei, reconstruiește adesea o lume pe baza celor ce i-au fost povestite cîndva sau avînd ca suport pozele făcute de bunic, pasionat fotograf amator și pictor, ori întipărite în memorie după ilustratele păstrate în casă. O evocă pe mama de atunci, o copilă, și o prezintă pe cea de astăzi, senilă, văduvă de douăzeci de ani, internată în spital pentru embolie pulmonară și apoi într-un azil de bătrîni, trăind cu impresia că aude mereu muzică în
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
mamei sunt redate la persoana I, povestite de ea însăși. Înțelegem imediat că acești 14 ani au fost cei mai frumoși din viața ei. De la ea învață fiul cea mai teribilă înjurătură românească: "moașă-ta pe gheață!" În roman sunt evocate toate clădirile mai importante din Bucureștiul de atunci sau de astăzi. De asemenea locurile de plimbare pentru protipendadă, parcurile, cafenelele și restaurantele renumite. Manifestînd o adevărată predilecție pentru amănunt, Haller descrie periferia și abatorul în culori neplăcute și vorbește despre
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
ortografierea lor pe alocuri ciudată amuzîndu-l însă pe cunoscătorul limbii române. Mama lui își amintește de negustorii de legume cu coșul pe cap strigînd: "Aaardeiradicidelunecartofi...". Amestec reușit de evocare și reportaj, conceput pe două planuri, al trecutului și al prezentului, evocînd Bucureștiul văzut cu ochii familiei (în special ai mamei) care a locuit aici 14 ani și ai autorului care stă o săptămînă, scris cu vădită simpatie, romanul lui Christian Haller merită cu prisosință să fie tradus în țară. 1) Christian
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
ridicat gloria lui din țară și nici istoria lor. Profesorul Crohmălniceanu, căruia îi plăcea să vorbească și despre talentul și despre cărțile scriitorilor pe care îi cunoscuse, plecați sau morți, despre el prefera să vorbească în termeni de putere. Îl evoca pe numele mic, dar fără căldura cu care își amintea de Preda spunîndu-i Marin, cînd și cînd, așa cum n-aveam să mai aud pe nimeni vorbind despre el. Andriana Fianu care, pînă în 1989, pleca din cînd în cînd la
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
ei. Dacă Adi mi-ar fi dat să înghit un pumn de vitamine, nu m-aș fi simțit mai bine. Marele exilat, cel care o rupsese cu comunismul în plină glorie, "A fost o aventură cum a ajuns în RFG!" evoca Adi, ca și cum și ea s-ar fi aflat în Volga cu care el trecuse dincolo de bariera dintre Berlin și Berlin. El își vedea de scris și era bine. După '89, am putut citi ce a scris el, dincolo. Pentru Incognito
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
de Parkinson. Nu obosea niciodată; ea, cu atît mai puțin. Asemănarea mergea desigur mai departe decît ar fi presupus-o comparația cu două păpuși mecanice - comparație de care Barbu Varnali avea să se servească ori de cîte ori avea să evoce latura mai degrabă poncifă a acestei incartade: semănau - începuseră să semene - cu niște păpuși, învîrtindu-se în jurul unei casete cu scrisori care constituia unicul decor, unicul autor, unica intrigă; și niciodată nu erau mai aproape de o asemenea imagine ca în momentele
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
S.: părea total năucită! Ce putea să scornească Varnali cu atîta ușurință?!... Dar scrisorile!?...) " Ah, scrisorile, reîncepu el; scrisorile au fost punctul de pornire al neînțelegerii dumneaei" - făcu un gest înspre doamna S. " Aveam nevoie de un pretext pentru a evoca imaginea mătușii mele, și scrisorile erau un pretext ideal. Doamna S. nu a bănuit nici o clipă ce se ascunde în spatele acestor scrisori...", lăsă el fraza neterminată. " Dar ce se ascunde?...", interveni ea, cu o cumplită presimțire. " Nimic!", strigă el triumfător
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
femeile în general, spuneau prietenii. "Vinul dulce și femeia slabă"... rîdeau, cu afectuoasă superioritate și oarecare dispreț. De altfel, lui Pați îi plăceau și vinurile dulci. Iar în ceea ce o privea pe Cristina, de cîte ori se întîmpla să-i evoce silueta blondă, (cam convențională) ochelarii albăstrii, gesturile de balerină (cam artificiale) și dacă încerca să-și justifice admirația față de ea, nu găsea altceva de spus decît că avea "charme". - Ți s-a desfăcut sandaua - l-a anunțat Cristina privind atentă
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
gît și cu umbrela în servietă e o poză în care Virgil nu va încăpea niciodată, poate și pentru că în servieta lui sticla de vodcă ținea loc de umbrelă. Aveți dreptate, nu ăsta e tonul pe care îl abordezi cînd evoci un prieten dispărut. Dar eu nu pot fi tristă cînd vorbesc de Virgil, pentru că în preajma lui se rîdea de toți, de toate și mai ales de el. Doar nu degeaba îi spuneam noi Bulă. De aceea nici să depăn amintiri
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
falnic marinar, căpitan de vas, comandant de cursă lungă. Un mare om al mării. Mă simt dator azi, când știu mai multe despre el, nu numai să-i redau poeziile, pe care de fapt nu i le luasem, ci să evoc un devotament, o rară fervoare și, nu în ultimul rând, o amplă scriere necunoscută iubitorilor mării. Această scriere nu este mica plachetă Din spuma mărilor... Dar, mai întâi, câteva cuvinte despre marinarul Nicolae Balotă, căci viața sa toată a stat
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
mine, examenul de admitere, după care curând l-am cunoscut. De fapt l-am cunoscut mai întâi pe prietenul lui cel mai bun din acel timp, acela vorbindu-mi prima dată despre Fănuș, în împrejurări pe care am să le evoc în continuare. Fusesem deci admis student și obținusem chiar bursă (cantină și cămin), drept care mă instalasem de câteva zile la căminul studențesc din strada Călărași, situat în apropierea bisericii Sfânta Vineri, aceea dărâmată de Ceaușescu în anii '80. Mi se
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
al caselor de plăcere din Crucea de piatră. Fănuș l-a interpretat cu mult aplomb, potrivindu-i-se rolul ca o mănușă, cum au susținut unii comentatori malițioși. Dar să nu mă depărtez de momentul pe care începusem să-l evoc, al cunoștinței cu Fănuș Neagu făcută în primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila nu știu dacă plin de bani, cum se aștepa prietenul său devenit și al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe - în
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
să citească. Iar m-a impresionat cu amicii lui literari, căci a venit să-l asiste Al. Andrițoiu, poet cunoscut. Fănuș citi o povestire cu subiect țărănesc, "Cocoșul roșu", care-mi plăcu mult. Ne proiecta într-o lume de câmpie evocată cu farmec și naturalețe, cu totul altfel decât aceea întâlnită în proza țărănească schematică a vremii (încă nu apăruse Moromeții). Povestirea citită atunci, Fănuș Neagu a inclus-o în volumul său de debut, Ningea în Bărăgan, căruia la apariție, în
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
simbolurile creștinismului originar și ale ebraismului, deoarece, cum el însuși mărturisește „civilizația occidentală se sprijină încă pe aceste mituri”. El propune o lectură a simbolurilor biblice prin intermediul limbajului gestual al mâinii, inspirat din iconografia romanică și mai ales bizantină, ce evocă fascinația icoanelor greco-ortodoxe ale copilăriei sale. Mircea Eliade, septembrie 1981
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
întâlnirea cu marele Wilhelm Furtwaengler. Festivitatea lansării volumului s-a desfășurat sub patronajul E.S. domnul Wilfried Gruber, ambasadorul Germaniei la București; a susținut o pertinentă pledoarie privind luminarea fațetelor acestei captivante personalități a culturii europene a secolului trecut. Au fost evocate strădaniile Editurii Niculescu, realizatorii actualei ediții a lucrării, strădaniile sponsorilor fără de care acestă ediție nu ar fi văzut lumina tiparului.
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
documentație cu care m-am prezentat la dialog, el nu a avut întrebările. Am recurs la această schemă pentru a nu-i preseta discursul, pentru a diminua cât mai mult o posibilă tendința de fațadă. Parcurgerea materialului documentar i-a evocat anumite fapte, în funcție de memoria afectiv. Or, în întrebările mele se găsea interesul cercetătorului pentru anumite aspecte pe care le dorea lămurite, explicate. Am dorit că documentele doar să-i ajute memoria, dar nu i-am lăsat timp pentru a pregăti
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de zel revoluționar, iar consecințele repercutate pe termen lung contribuie, în parte, azi, în a ne împinge la coada țărilor candidate la integrare europeană. În montajul din expoziția Depozit, compoziția Ioanei Bătrânu, Grădinile bucuriei (închipuind un triptic de WC-uri), evocă cutremurător epurările ideologice, atât de eficiente în a trimite la "haznaua istoriei", cum se spunea în epocă, opera unor spirite predestinate, în condiții normale, să europenizeze durabil civilizația românească. Raportându-se la acele erori, astăzi îngropate, revine în sarcina generațiilor
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
anului 1990 nu am citit textele de comentariu politic ale lui Dan C. Mihăilescu. Despre (ne)legitimitatea noțiunilor de ,stânga" și ,dreapta" l-am auzit pentru prima oară vorbind explicit pe Adam Michnik într-o discuție pe care am mai evocat-o și cu alt prilej, purtată pe la mijlocul anilor '90. Or, argumentația lui Michnik în favoarea unei judecăți care să includă terțul (Grey is beautiful e unul dintre eseurile sale cele mai cunoscute) este identică celei susținute de criticul român cu cinci
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]