2,365 matches
-
ipoteză mai Încurajatoare despre destinul ultim al omului. Informația despre acest lucru ne-a parvenit Într-un mod foarte special. Creștinarea Irlandei a făcut imposibilă orice conservare explicită a elementelor vechii credințe precreștine. De altfel, poeții, considerați pe bună dreptate exponenți ai tradiției profund refractare creștinismului, au fost foarte aproape de a fi alungați de pe insulă și au fost salvați În ultimul moment de intervenția sfântului Columcill (el Însuși poet), În schimbul renunțării la orice exprimări extrinseci a vechii religii. În aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inscripțiile latine din Britania) și În cel al lui Dagdaxe "Dagda", membru al Tuatha, al cărui nume Înseamnă tocmai „zeul cel bun”. Dar, În general, toate capacitățile magice și miraculoase cu care sunt Înzestrați, mai mult sau mai puțin, toți exponenții tribului Tuatha demonstrează că, de fapt, acest trib este un panteon al divinităților majore și minore. La rândul lor, nici Fomoirexe "Fomoire", cu dimensiunile lor gigantești și aspectul lor monstruos, nu sunt ființe umane. Astfel, lupta dintre Tuatha și Fomoire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indo-europene, Fomoire reprezentau cea de-a treia funcție, cea economică. La rândul lor, Tuatha prezintă un tipar magic care face din aceștia reprezentați ai primei funcții, cea sacrală; și, la fel ca În India sau lumea germanică, În confruntarea cu exponenții celei de-a treia funcții se realizează o alianță Între zeii primei funcții și zeii celei de-a doua funcții (cea militară). Așadar, și lumea celtă, prin mitul luptei primordiale dintre zeii funcțiilor „superioare” și cei ai funcției economice, dă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le vom vedea mai jos, unesc aria sacrului cu cea a militară, având drept rezultat, În locul unui panteon tripartit, unul bipartit, astfel Încât Aesir reprezintă aria militară și sacră, iar Vanir pe cea economică. Să-i examinăm acum separat pe principalii exponenți ai panteonului. Din această analiză vor reieși În mod clar motivele structurării bipartite. Celxe "Cel" mai mare dintre zei este Odin, care este numit de mai multe ori „tată al tuturor” (În limba nordică antică alfoär, alfaär). Nu există nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are originea din germanicul *W½danxe "Wo>dan"az, derivat În -nodin numele *w½dacare Înseamnă Înflăcărare, forță spirituală exuberantă, extaz, inspirație. Așadar, după cum a demonstrat pentru prima oară Meid - și nu Benveniste, așa cum se consideră de obicei -, Odin este reprezentantul sau exponentul Întrupării ideii de *w½da-. După cum vom vedea, numele lui se află În legătură strânsă cu câteva dintre funcțiile sale. El este cel mai mare dintre Aesir; și numele acestei clase de zei este semnificativ din punctul de vedere al continuității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
măsură și falsificator nu doar pe planul relațiilor sociale, dar și pe acela al nosolografiei căreia Îi imprimă, insidios, o amprentă particulară. „Omul de tip nou” nu este o utopie. El este o realitate a timpului, un produs și un exponent al epocii și nu-i decât o noutate stilistică, nu una de fond, când afirm că acest personaj s-a instalat atât de temeinic În structura socioantropologică actuală Încât Îl Întâlnim În toate ipostazele vieții, În veghe și somn, În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Hitler. Acest noroc de două ori nemeritat i-a permis Vienei să-și exorcizeze trecutul. Uitându-și În mod convenabil simpatiile naziste, capitala austriacă - un oraș „vestic” flancat de Europa „estică” sovietizată - a căpătat o nouă identitate ca avanpost și exponent al lumii libere. Pentru foștii ei supuși (captivi acum În Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, România și Iugoslavia), Viena era simbolul „Europei Centrale”: o comunitate imaginară a civilității cosmopolite, rătăcită, nu se știe cum, de europeni În cursul secolului. În anii agoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Italia, „se prosternau În fața clasei muncitoare” (Arthur Koestler) și idolatrizau „proletariatul revoluționar” (imaginat de regulă, În spirit realist-socialist/fascist, drept masculin, sever și musculos). Deși fenomenul avea o amploare europeană și nu se limita la comunism (cel mai cunoscut exponent intelectual al „muncitorismului” era Jean-Paul Sartre, care nu a intrat niciodată În Partidul Comunist Francez), el a avut consecințe reale mai ales În Europa de Est. Studenți, profesori, scriitori și artiști din Marea Britanie, Franța, Germania au dat năvală În Iugoslavia (cea dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împotriva unor produse străine mult mai banale. Inevitabil, mulți intelectuali francezi (mai ales cei tineri) acceptaseră sprijin și subvenții de la statul fascist; alternativa era tăcerea sau exilul. Însuși Elio Vittorini câștigase premii În competiții literare fasciste. Înainte de a deveni principalul exponent al neorealismului postbelic, Vittorio de Sica a fost un cunoscut actor de film În epoca fascistă. Alt neorealist, regizorul Roberto Rossellini, ale cărui filme postbelice exprimă indubitabil simpatii comuniste, făcuse cu doar câțiva ani În urmă documentare și filme artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Doinel (eroul autobiografic al lui Truffaut), Les quatre cents coups (Cele patru sute de lovituri, 1959), L’amour à vingt ans (1962) și Baisers volés (Sărutări furate, 1968), Truffaut era nu numai teoreticianul principal al revoluției din cinematograful francez, ci și exponentul său cel mai strălucit. Multe dintre creațiile sale - Jules et Jim (Jules și Jim, 1962), La peau douce (Pielea catifelată, 1964), Fahrenheit 451 (1966) sau Le dernier métro (Ultimul metrou, 1980) sunt filme de referință. Cei mai buni regizori ai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu practicile sociale vizibile sau simptomele culturale, ci esența interioară, structura profundă a problemelor umane. Structuralismul, cum i s-a spus, era extrem de seducător. Abordând experiența umană Într-un mod ce amintea de școala de istorie a Analelor (al cărei exponent principal, Fernand Braudel, se evidențiase studiind la longue durée: perspectivă amplă asupra istoriei, descriind structuri sociale și geografice În evoluție lentă de-a lungul unor perioade vaste), structuralismul se integra perfect În stilul academic al epocii. și, mai ales, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca „burghez-liberal”, deși colegii lui de la Universitatea din Varșovia au amintit cu vitejie titlurile sale de noblețe marxiste, recunoscute pe plan internațional. Douăzeci și doi de scriitori și intelectuali comuniști de marcă au scris Comitetului Central În apărarea „tovarășului Ko³akowski”, exponent al unei „culturi și democrații socialiste libere și autentice”. Au fost și ei excluși din partid. În primăvara anului 1967, o conducere poloneză neîndemânatică, Înverșunată de criticile stângii, reușise astfel să coaguleze o veritabilă opoziție intelectuală; Universitatea din Varșovia a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
expresia unei poziții sociale partizane (implicit conservatoare). Orice tip de judecată sau convingere putea fi redusă, În principiu, după această metodă. Intelectualii cei mai critici puteau fi, la rândul lor, „poziționați”. În cuvintele profesorului francez Pierre Bourdieu, cel mai influent exponent european al noii sociologii a cunoașterii, „discursul profesoral” nu este decât expresia „fracțiunii dominate a clasei dominante”. Dar această subversiune seducătoare prin care orice informație sau opinie este poziționată nu divulgă cum putem determina dacă un „discurs” e mai adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenită jenantă, asupra categoriilor economice și instituțiilor politice și reciclat sub forma criticismului cultural. Reticența incomodă a proletariatului revoluționar, care se codea să triumfe asupra burgheziei capitaliste, a Încetat să mai fie o problemă. Cum spunea În 1976 Stuart Hall, exponent britanic al studiilor culturale, „ideea de «dispariție a unei clase» este Înlocuită de o analiză infinit mai subtilă a felului În care diferite sectoare și straturi ale unei clase sunt Împinse, sub presiunea circumstanțelor socioeconomice, spre traiectorii și opțiuni distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imaginii destul de favorabile pe care o avea peste hotare, pentru maghiari el era personificarea minciunii oficiale pe care se baza „comunismul de gulaș”, și anume aceea că mișcarea de reformă maghiară nu fusese nimic altceva decât o „contrarevoluție”. Kádár era exponentul viu al conspirației tăcerii care Îl Înconjurase pe Imre Nagy după răpire, procesul secret și execuția și Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
democratic. Ei au promovat un proiect de modernizare a Europei de sus În jos: o strategie vizând productivitatea, creșterea economică și eficiența concepută În stil saint-simonian, opera unor experți și oficiali pe care nu Îi interesau dorințele beneficiarilor. Creatorii și exponenții proiectului și-au consacrat toată energia complexității tehnice a construcției europene. În măsura În care alte preocupări au apărut pe parcurs, ele au fost amânate sistematic. În anii ’90, Uniunea Europeană funcționa tot pe calapodul inventat cu zeci de ani În urmă, conceput În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa. A fi „În” Europa echivalează cu un grad de siguranță: este garanția - sau, cel puțin, promisiunea - refugiului și a includerii. De-a lungul secolelor, aceasta a devenit treptat o sursă a identității colective. A fi un „stat de graniță”, exponent și ocrotitor al valorilor fundamentale ale civilizației europene, era o sursă de vulnerabilitate, dar și de mândrie: de aceea sentimentul că au fost excluși și uitați de „Europa” a făcut dominația sovietică cu atât mai umilitoare pentru intelectualii din centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de cei cărora le place poezia ; pentru aceștia, după cum a spus o dată Emerson, "Frumusețea este propria ei rațiune de a fi". Problema este pusă mai degrabă de către utilitariști și moraliști, sau de către oamenii de stat și de către filozofi, adică de către exponenții altor valori speciale sau de către arbitrii care cugetă și cântăresc toate valorile. Care este, întreabă ei, utilitatea poeziei - cui bono ? 65 Și ei pun întrebarea referindu-se la întreaga perspectivă socială sau umană, în fața acestei întrebări, poeții și cititorii de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mai personalist și în același timp mai înălțător. Bruta, tipul degenerat de muncă excesivă și alcool, nu mai este subiectul artistului de azi"1. Reprezentanții noii direcții își stabilesc noi repere tematice, "degeneratul" pe care medicina alienistă îl prezenta drept exponent al unei fenomen degeneraționist la scară continentală, iar naturalismul îl portretiza brutal, determinist, ca prizonier al mediului mizerabilist și al tarelor ereditare dispare din atenția lor, iar odată cu el și interesul pentru un anumit segment social defavorizat și pentru o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moreau, Aubrey Beardsley, Fernand Khnopff, Bresdin, Charles Ricketts, Gustave Klimt, Félicien Rops, Jan Toroop etc. relevă însă absența unui model deplin funcțional în datele precizate de autor, poate cu excepția lui Aubrey Beardsley. O serie de texte, romanul decadent fiind un exponent al acestora, se prezintă adeseori ca largi tapiserii, pe care le desfășoară o écriture artiste. Arta portretului devine în aceste romane expresia unui narcisism care-și găsește în artă cel mai subtil debușeu, cea mai rafinată expresie. În oglinda artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află Franz von Stück, Fritz von Uhde, Ludwig Dill, Max Liebermann, Hugo von Habermann, dar și cei care îi precedau, grupați în Asociația Artiștilor münchenezi (Künstlergenossenschaft), Franz von Lenbach, Friedrich August von Kaulbach, Wilhelm Leibl, and Franz von Defregger. Primii exponenți ai secesionismului münchenez erau Peter Behrens, Lovis Corinth Ludwig Dill, Hugo von Habermann, Ludwig Heterich, Paul Hoecker, Adolf Hoelzel, Leopold von Kalckreuth, Christian Landenberger, Max Libermann, Hans Olde, Bruno Piglhein, Anton von Stadler, Franz von Stück, Wilhelm Trübner, Fritz von
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
socială, prezintă personajul În strânsă legătură cu realitatea Înconjurătoare, ca produs al mediului unde trăiește scriitorul. În proza realistă, scriitorul se folosește de analiza psihologică și de reflecția morala, ca mijloace de caracterizare a personajului literar. H. de Balzac este exponentul realismului; opera sa a avut un rol important În literatura europeană. Realismul practicat de Balzac s-a constituit Într-un tip de realism, numit „balzacianism”; trăsăturile ce se regăsesc În celebra lui „Comedie umană”. Apărut ca o reacție antiromantică, realismul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din generație În generație. De aceea Își Îndeamnă fiul cu hotărâre: „Așeaz-o cu credință căpătâi”. Mesajul testamentar al poetului presupune așadar orgoliul unei origini umile, convertite Într-o noblețe aparte, aceea a apartenenței de neam și de clasă, al căror exponent se simte autorul. Sentimentul comuniunii ancestrale cu mulțimea de bătrâni care s-au stins În timp trudind În anonimat, dar nu Înainte de a-și depune osemintele În sufletul urmașului, explică aici o dată mai mult demnitatea cu totul specială pe care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
masa tot mai mare a țărănimii sărace, În urma unui proces acut de descompunere a gospodăriilor lor sub influența unor rânduieli specifice unei societăți bazate pe concurență și liberă inițiativă, este urmărită de către scriitor de-a lungul Întregului volum. Fără Îndoială, exponentul acestei categorii de țărani este Ilie Moromete, el se află În centrul atenției scriitorului, definindu-se În scurtă vreme, ca un adevărat exponent al acestui univers țărănesc. Acțiune se derulează pe mai multe planuri, scriitorul urmărind prin intermediul acestora destinul mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
bazate pe concurență și liberă inițiativă, este urmărită de către scriitor de-a lungul Întregului volum. Fără Îndoială, exponentul acestei categorii de țărani este Ilie Moromete, el se află În centrul atenției scriitorului, definindu-se În scurtă vreme, ca un adevărat exponent al acestui univers țărănesc. Acțiune se derulează pe mai multe planuri, scriitorul urmărind prin intermediul acestora destinul mai multor familii de țărani. Un plan urmărește devenirea și existența lui Ilie Moromete, reprezentantul tragismului soartei țăranului mijlocaș care nu urmează În societatea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]