3,283 matches
-
transversal, textura lemnului devine un mijloc de expresie nou, accidentele materialului se transformă în semne grafice personalizând fiecare autor și stil în parte. Putem aprecia astfel cum aparente handicapuri ale unei tehnici sunt reconfigurate în semne plastice de o mare expresivitate. Chinuitele sfâșieri ale fibrei lemnoase longitudinale devin expresia sincerității brutale, dar convingătoare a artistului. Unul dintre cei mai profunzi gravori în lemn ai secolului XX este olandezul Maurits Cornelis Escher (mai ales prin modul în care tehnica, relativ rigidă, permite
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
corodarea cu acid, numai că țelul urmărit este acela de a obține tente, tonuri și semitonuri. Această tehnică a fost folosită mai rar singură, pentru scopuri figurative De obicei, ea însoțește, agrementează, completează o placă gravată în aquaforte, tentele adâncind expresivitatea desenului realizat în linii hașurate. Din punct de vedere al materialității, prin aquatinta s au putut rezolva cu ușurință umbra care anvelopează o formă descrisă, variatele ei valori și semitonuri, în confruntarea cu lumina. Placa este acoperită cu un strat
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
a corodării. Imprimarea urmărește aceleași etape ca și în cazul celorlalte tehnici ale gravurii în adâncime. Maniera zahărului a început să se impună ca gen artistic în sine după ce artiștii gravori au realizat că aceasta poate oferi un plus de expresivitate în dialogul cu tehnica aquatinta. De fapt, dacă este să analizăm în detaliu formele materiale figurate, vom descoperi că noutatea constă în mimarea gestului pe hârtie al unei pensule îmbibate în tuș. Astfel, dacă în cazul manierei verniului moale mimarea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc și chiar pădurile de recreare). Importanța decorativă a vegetației în peisajul arhitectural al unui oraș este și mai mare, în geometrismul construcțiilor spațiile verzi introducând varietate și culoare. Un ansamblu arhitectural își sporește expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetație lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantațiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însușirile decorative ale vegetației lemnoase (culoarea frunzișului, textura co roanei, flori, fructe, lujeri, scoarța și
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
arbori de talie mică sau chiar mijlocie, cum ar fi: arțarul globulos, mojdreanul, magnoliile, cireșii japonezi, merii ornamentali, catalpa, tuia columnară, ptelea, ș.a. Respectând proporțiile, aliniamentele de arbori care însoțesc alei înguste se alcătuiesc din specii de înălțime mai mică. Expresivitatea taliei se poate folosi în efectele de perspectivă; prim-planurile plantate cu arbori mari și fundalurile cu arbori mai mici sugerează distanța, adâncimea mai mare a peisajului. Utilizarea arborilor mari, falnici, în situații în care se evidențiază bine în compoziție
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
și direcțiile de creștere ale lăstarilor, ș.a. În multiplele modalități de asociere a arborilor între ei dar și cu arbuștii, forma coro namentului constituie un mijloc important de creare a anumitor efecte vizuale, care pot conferi compoziției un statut special. Expresivitatea peisagistică a diferitelor forme de creștere este și ea diferită: siluetele columnare, cele piramidale precum și cele ovoidale, la care predomină verticala, sunt considerate forme dinamice iar cele globuloase, larg globuloase, tabulare și cele pletoase sunt considerate forme statice și sugerează
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
1999, pp. 255-260) încadra în rândul primelor costurile reduse ale produselor și procedeelor standardizate, necesitatea procedurilor interrelaționale comune; nevoia controlului central și specializării etc., iar printre celelalte: diversitatea regională și de piață, multitudinea și varietatea scopurilor și produselor, nevoia de expresivitate etc. Este greu de apreciat cantitatea optimă de uniformitate sau de diversitate a unei structuri. Probabil că o abordare și evaluare situațională a lor (în funcție de cerințe, nevoi, grad de prioritate etc.) ar putea fi mult mai nimerită. Uniformitatea structurilor asigură
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a instrumentelor) Educarea deprinderilor de a asculta muzică Echilibrarea personalității copilului prin cultivarea unor trăsături de caracter pozitive Dezvoltarea sociabilității copilului prin participarea la activitățile organizate pe grupuri de copii Îmbunătățirea orientării spațio-temporale și coordonării motorii Îmbunătățirea motricității voluntare Educarea expresivității mimico-gesticulare Dezvoltarea sensibilității cromatice muzicale - determinarea unor stări de deconectare, bucurie, încântare etc. Etape utilizate în mișcarea pe fond muzical: ascultarea bătăilor într-o tobă, punerea în mișcare la zgomotul produs de aceasta și oprirea la încetarea sa executarea de
Terapia prin muzic? la copilul cu deficien?e senzoriale multiple by Carmen P?tru?escu () [Corola-publishinghouse/Science/84052_a_85377]
-
jos (Rău, nu). Fig. 2 28 30 Fig.3 Fig. 4 Fig. 5 2.4. Mimica reprezintă ansamblul modificărilor expresive la care participă părțile mobile ale feței: ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii. Nu există însă nici o îndoială că la expresivitatea feței concură, chiar fără voia individului, și o serie de elemente statice aparținând fizionomiei respectiv simptomaticei stabile, cum sunt: culoarea părului și a feței, culoarea ochilor, conformația feței, profilul în ansamblu, profilul frunte-nas, profilul nas-gură-bărbie, forma maxilarelor etc. Fig. 6
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
voia individului, și o serie de elemente statice aparținând fizionomiei respectiv simptomaticei stabile, cum sunt: culoarea părului și a feței, culoarea ochilor, conformația feței, profilul în ansamblu, profilul frunte-nas, profilul nas-gură-bărbie, forma maxilarelor etc. Fig. 6. 29 31 Fig. 7 . Expresivitatea feței depinde cel mai mult de elementele mobile, astfel încât noțiunile de mobilitate și expresivitate sunt cu referire în mimică aproape sinonime. În privința raporturilor dintre particularitățile anatomice ale feței și trăsăturile psihice ale individului există, după cum am mai notat, o serie
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
sunt: culoarea părului și a feței, culoarea ochilor, conformația feței, profilul în ansamblu, profilul frunte-nas, profilul nas-gură-bărbie, forma maxilarelor etc. Fig. 6. 29 31 Fig. 7 . Expresivitatea feței depinde cel mai mult de elementele mobile, astfel încât noțiunile de mobilitate și expresivitate sunt cu referire în mimică aproape sinonime. În privința raporturilor dintre particularitățile anatomice ale feței și trăsăturile psihice ale individului există, după cum am mai notat, o serie întreagă de supoziții și teorii a căror justețe este greu de verificat. De aceea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
special dacă individul aparține tipului constituțional astenic. 30 32 În schimb, dezvoltarea mai amplă a părții inferioare a feței, rotundă dar mare, cărnoasă în special când individul aparține tipului constituțional picnic, ar denota predominarea în cadrul vieții psihice a laturii instinctual-emoționale. Expresivitatea feței este asigurată însă în special de elementele mobile: ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele etc. În cadrul mimicii, un rol esențial revine privirii, aceasta reprezentând întrucâtva "cheia expresiei feței". Astfel, dacă pe fotografia unui actor interpretând un personaj într-un film
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
lucidă" sau, dimpotrivă, "privire opacă" etc. Astfel de expresii denotă că așa-zisului "bun simț" nu i-a scăpat legătura dintre activitatea cognitivă și privire. Se spune în popor că "ochiul este oglinda sufletului". Deoarece enumerările detaliilor de care depinde expresivitatea feței sunt mult prea numeroase, nu insistăm asupra lor. Vom da în schimb câteva recomandări generale referitoare al interpretarea mimicii în ansamblu. Mimica săracă, respectiv fața caracterizată printr-o redusă varietate și mobilitate a mușchilor faciali și implicit a expresiilor
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
un mesaj de foarte multe ori. De asemenea, ea permite cumpărătorului să recepționeze și să compare mesajele venite din partea diferiților concurenți. Publicitatea pe scară largă făcută de un anumit vânzător spune ceva pozitiv despre mărimea, puterea și succesul acestuia. c. Expresivitate sporită: Publicitatea oferă ocazia de a se realiza o prezentare a firmei și produselor ei, prin intermediul utilizării artistice textului tipărit, a sunetului și a culorii. Totuși uneori, expresivitatea acestui instrument publicitar poate slabi mesajul sau poate distinge atenția publicului de la
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
anumit vânzător spune ceva pozitiv despre mărimea, puterea și succesul acestuia. c. Expresivitate sporită: Publicitatea oferă ocazia de a se realiza o prezentare a firmei și produselor ei, prin intermediul utilizării artistice textului tipărit, a sunetului și a culorii. Totuși uneori, expresivitatea acestui instrument publicitar poate slabi mesajul sau poate distinge atenția publicului de la el. d. Caracterul impersonal: Publicitatea nu poate fi tot atât de insistentă ca un agent de vânzări al unei firme. Auditoriul nu se simte obligat să fie atent sau să
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
a fi sau de a acționa pe care o persoană sau o colectivitate Îl recunoaște ca fiind ideal și care face ca persoanele, grupurile sau comportamentele cărora le este atribuit să fie considerate bune sau respectabile”. ν Opțiunile propuse privilegiază expresivitatea sau neutralitatea afectivă, universalismul sau particularismele, egocentrismul sau participarea la o comunitate de proiect. Ierarhiile care se desprind reflectă sensibilitățile momentului și nu se referă decât la un context dat, schimbările de opinie explicându-se, după caz, prin efecte de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este fundamental oral, ceea ce determină o mare instabilitate a formelor și a semnificațiilor sale. Cuvintele argotice cunosc numeroase variațiuni fonetice și semantice, cu înlocuiri spectaculoase de termeni în decurs de cîteva decenii. Fenomenul se poate explica deopotrivă prin nevoia de expresivitate (repetarea banalizează cuvintele, chiar pe cele create prin metafore sau jocuri sonore spectaculoase), ca și prin intenția criptică: odată ce secretul unor termeni este dezvăluit tuturor, sînt necesare alte forme de ascundere. Dicționarele de argou inventariază cuvinte care-și pierd valoarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre direcțiile bifurcației semnificatului unităților lexicale, cealaltă direcție fiind atribuită denotației. În acest sens, conotația unui cuvînt este numai o parte din semnificația lui sau, altfel spus, semnificația adițională a semnului lingvistic, care are relații cu limbajul figurat și cu expresivitatea, ce intră sub incidența stilisticii. Ea se realizează prin intermediul sugestiilor, al asociațiilor și al valorilor afective proprii vieții emotive, figurile retorice și de stil fiind în principiu căi pentru realizarea ei. Exersată întîmplător, în perspectiva unor tradiții, sau construită intenționat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate constitui și o trăsătură a oralității, întrucît în comunicarea orală se manifestă printr-o exagerare în ton, în voce, în semnificație. Un enunț de tipul Vacanța!, de ex., poate avea sensuri multiple, mai bogate din punctul de vedere al expresivității decît utilizarea substantivului în alt tip de enunț: A venit vacanța!, Vrem vacanță! Sublinierea unui termen prin schimbarea topicii poate duce la realizarea emfazei, accentul mutîndu-se de pe un membru al frazei pe altul. Structuri precum Filmul acesta l-am văzut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
receptorilor (stereotipii de conformitate). Chiar atunci cînd se are în vedere devierea, abaterea de la normă cu finalități poetice, aceasta trebuie admisă ca atribut al limbii tot într-un anumit sistem care dictează granițele pînă la care se ajunge cu valorificarea expresivității. În teoria limbii se abordează problema stereotipiilor, a formulelor fixe, atunci cînd se caracterizează, în cadrul limbii române literare, unele stiluri funcționale. S-ar putea observa că la acest palier operează două tipuri de stereotipii, adecvate esenței biplane a speciilor de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sa Traité de stylistique française. În opinia sa, obiectul de studiu al stilisticii îl constituie faptele de expresie ale limbajului, din perspectiva conținutului lor afectiv, adică expresia faptelor de limbaj asupra sensibilității. Pornind de la teoria saussureană, Ch. Bally asertează că expresivitatea s-ar identifica la nivelul limbii, dar recunoaște că mărcile afectivității (emoții, sentimente, voință, impulsiuni) caracterizează vorbirea tuturor (sau limba vorbită în conținutul său afectiv și subiectiv). În această perspectivă, stilistica trebuie să cerceteze faptele lingvistice dotate cu expresivitate, produse
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că expresivitatea s-ar identifica la nivelul limbii, dar recunoaște că mărcile afectivității (emoții, sentimente, voință, impulsiuni) caracterizează vorbirea tuturor (sau limba vorbită în conținutul său afectiv și subiectiv). În această perspectivă, stilistica trebuie să cerceteze faptele lingvistice dotate cu expresivitate, produse în uzul limbii și transferate apoi la nivelul limbii ca sistem, în două etape: 1) delimitarea acestora (în vorbire) și 2) identificarea lor (în limbă). Varianta literară a stilisticii se datorează lingvistului Leo Spitzer (1928), aderent la idealismul german
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
afectiv, respectiv cel formal al limbii; pe de altă parte, se admite că stilistica (lingvistică) nu trebuie separată de gramatică, pentru că nu i se opune, existînd o identitate de profunzime a faptelor investigate, dotate cu formă, cu structură și cu expresivitate (G. Ivănescu, Mioara Avram). Prin urmare, se admite că stilistica poate fi asimilată gramaticii, reprezentînd componenta afectivă a acesteia. O lucrare reprezentativă pentru perspectiva lingvistică asupra stilisticii este cea semnată de Iorgu Iordan, apărută în 1973 (Stilistica limbii române); versiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cine pune la îndoială capacitatea omului de a umaniza propriile mașinării & invenții tehnice n-are decât să vadă filmul concertului Growing Up - Peter Gabriel. Și dacă nu se va convinge că, mânuită cum trebuie, tehnologia de ultimă generație capătă o expresivitate pe gustul publicului (foarte) larg, atunci nu se va convinge niciodată. Spun asta în minte cu două probleme ce generează discuții despre creativitate versus manipulare. Una vizează calitatea interpretării, care - susțin puriștii - n-ar fi autentică decât lipsită de ajutorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
vom dezvolta în acest capitol (cititorul va găsi numeroase referințe în acest sens, inclusiv în studiul lui Simpson). În lucrările de gramatică și de analiză a textului, modalitatea se referă în principiu la unele metode esențiale prin care vorbitorul conferă expresivitate acelor enunțuri care ar fi altfel aserțiuni absolute (ca, de exemplu, „În Lima vremea este ploioasă și închisă”, „Tony mi-a împrumutat bicicleta”; și „Tania a mîncat pastele”). Modalitatea nuanțează așadar discursul, investind rostirile cu angajament și rețineri din partea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]