12,155 matches
-
exersare; învățarea prin receptare; învățarea prin descoperire. Întreaga problematică a învățării trebuie să constituie, alături de predare, o constantă a preocupărilor cadrului didactic în ceea ce privește organizarea și desfășurarea procesului de învățământ. Din perspectivă pedagogică, devine importantă clasificarea bazată pe gradul de generalitate exprimat și activate la nivelul unei activități de învățare avem în vedere un grad de generalitate maxim, mediu și minim. Se vorbește foarte mult despre eficiență și eficacitate în educația școlară. Eficiența este văzută din punct de vedere predominant al utilizării
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
plus atributele sale, și de situație, plus caracteristicile ei, introducându‑se în mod expres subordonații, plus atributele lor. # Aceste idei au fost intuite și susținute cu mult înainte de formularea vreunei teorii particulare cu privire la conducere. Ele apar, poate cel mai bine exprimate, la Cecil A. Gibb, care, într‑un studiu publicat încă din 1947, formula chiar și o serie de principii referitoare la conducere. În esență, concepția sa presupune interpretarea conducerii ca un raport dinamic între personalitate și variabilele situaționale. „Conducerea este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor limitări care afectează grav procesul decizional. „Limitările” la care se referă cei doi autori sunt de ordin cognitiv, politic și organizațional. În prima categorie intră atenția deficitară, percepția eronată, capacitatea redusă de prelucrare a informațiilor, preferințele imprevizibile, dorințele ambiguu exprimate sau aflate în conflict cu cele ale unor persoane. În cea de a doua categorie își găsesc locul coalițiile schimbătoare dintre membrii organizației, procesele de negociere în virtutea intereselor politice multiple. În fine, limitele organizaționale provin din faptul că nu întotdeauna
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decât, să spunem, comportamentul cotidian din afara mediului organizațional. 3.2. Nivelul interpersonal La acest nivel se amplasează conflictele ce se desfășoară între două sau mai multe persoane care se percep ca fiind în opoziție în raport cu opiniile, sentimentele, atitudinile, valorile, comportamentele exprimate unele față de altele. Relațiile de intercunoaștere, intercomunicare și cele socio-afective sunt terenul predilect de apariție și manifestare a conflictelor interpersonale. O bună cunoaștere interpersonală sau a obiectivelor, acțiunilor ce urmează a fi întreprinse în vederea realizării lor depinde, printre altele, de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stabilit între acești trei factori. Toate acestea îl determină pe Selye să propună mai multe definiții ale stresului: „stresul este dominatorul comun al tuturor reacțiilor de adaptare ale organismului” (definiția este simplă, apreciază el, dar prea vagă); „stresul este starea exprimată manifest printr-un sindrom specific comportând orice schimbare nonspecifică intervenită într-un sistem biologic” (definiția este considerată operațională, deoarece arată că o stare nu poate fi cunoscută decât prin manifestările sale); „stresul este o stare manifestată printr-un sindrom” (este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nivel individual) (vezi Johns, 1998, pp. 441-448; Kahn, Byosiere, 1992, p. 592; Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001, cap. 3 ș.a.). După opinia noastră, această grupare are un ușor iz behaviorist, deoarece separă psihologicul (ca reacție internă) de comportamental (ca reacție exprimată, vizibilă, observabilă, măsurabilă). La ora actuală, chiar în psihologia americană comportamentul este înțeles tot mai mult ca o exteriorizare a interiorului, iar psihologicul, ca o interiorizare și sedimentare a exteriorului. Așa încât mai nimerită ar fi desprinderea a două tipuri de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a celor două anterioare, explozia de acte de necivilizație, al căror veșmânt cultural, sub formă de revendicări etnice, trebuie evidențiat. Această recrudescență identitară subliniază trecerea de la o exigență de egalitate formulată cândva În termeni sociali la o exigență de demnitate exprimată astăzi În numele dreptului la diferență. O asemenea transformare traduce ceea ce Constant numește „o strategie de Întoarcere a stigmatului” (Constant, 2000, p. 88) și este o manifestare a „influenței categoriilor etnice și religioase În tehnicile de mobilizare colectivă” (ibidem). Trebuie să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
formă de autodiscriminare (Gergen și Gergen, 1984, pp. 112-118). Chiar dacă drumul spre iad nu este Întotdeauna pavat cu astfel de scheme cognitive sau cu bune intenții, este probabil ca aceste cunoștințe, care nu presupun prea multă reflecție și sunt rapid exprimate, și aproximările pe care le conțin să constituie baza pentru diverse forme de discriminare, intenționate și care fac mult rău. Intenționalitatea, manipulată În special În anchetele privind atribuirile cauzale, este Într-adevăr componenta principală a comportamentelor și a anumitor prejudecăți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
libertăților, cunoscând din experiență directă Occidentul, unde au făcut studii serioase și s-au întors „în țărișoară“, unde fiecare zi este „un lung prilej pentru durere“, în ciocnirea cu realitățile. Iată un traseu existențial deja clasic și care se cerea exprimat. Este vorba în aceste pagini de ceva mai mult decât de „simple“ enervări față de zgomotul stradal sau mirosurile din autobuz, de multe ori sunt de-a dreptul exasperări. Principala calitate, rară calitate, a coautorilor este bunul-simț, în sensul lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acte de vorbire realizate de mai mulți participanți (cel puțin doi). În acest mod, discursul este creat prin interacțiune, prin alternare de enunțuri ale unor locutori diferiți, și devine numai parțial omogen, prin tematică și prin eventualele elemente de legătură, exprimate sau subînțelese, dintre enunțuri. Metoda inductivă utilizată în analiza conversației se aplică unor interacțiuni naturale, înregistrate în situații și contexte variate, ceea ce conduce la realizarea unor corpusuri de limbă vorbită, transcrise după norme bine stabilite. De altfel, în ultimele decenii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronumele personale și grupurile nominale. Ca atare, o exprimare cu pronumele inclusiv noi (noi credem că ...) relevă un raport de coeziune de grup și de diferențiere de alții, în vreme ce exprimarea impersonală (se crede, de obicei, că ...) indică detașarea de conținutul exprimat. Unele tipuri de discursuri, precum cele care țin de limbajul politic, uzează de autodesemnare pentru a implica sau a distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de autocalificare (eu sînt corect fiindcă ...), un procedeu prin care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ține însă mai mult de aspectele semantice ale unității textuale decît de cele sintactice; e) paralelismele și anaforele (în sens larg), ca formă de reiterație percepută la toate nivelurile: conjuncțiile (copulative, conclusive, cauzale), demonstrativele care reiau un substantiv/pronume deja exprimat, cuvintele al căror sens trimite la o frază anterioară: Astăzi e o căldură insuportabilă. De aceea a plecat la ștrand. Din majoritatea situațiilor exemplificate (a, b; c) rezultă că unele trăsături ale coeziunii nu sînt total independente de aspectele semantice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de toate sentimentele. Noțiunea "figură" se leagă strîns de cea a "sensului figurat" pe care îl produce, acel sens fiind generat în funcție de împrejurările în care apare și se manifestă, de intonația vocii sau de legătura care se stabilește între ideile exprimate și cele neexprimate. Cînd cuvîntul se îndepărtează de sensul propriu (sensul inițial, direct sau "normal") și dobîndește un altul, se realizează una din figurile discursului pe care marii retoricieni le-au numit tropi. Tropii rezultă din diversificarea semnificantului; ei sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc. Pentru unele grupuri de limbi, precum cele germanice, asemenea verbe modale sînt unanim recunoscute și constituie un subiect de sine stătător al tratatelor de gramatică. În cazul altor grupuri de limbi însă, precum cele romanice, deși existența modalității astfel exprimate nu este contestată, problema identificării unui grup de verbe modale generează încă puncte de vedere deosebite. Din acest motiv, se poate afirma că un inventar al verbelor modale este greu de realizat și lasă mereu posibilități de contestare și că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă și devine obiect al analizei discursului. V. predicat, enunțare. DSL 2001. RN PREDISCURS. În 1958, J. Lacan a utilizat termenul prediscurs pentru a desemna subiectul înainte de a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o anumită redundanță în discurs, unele informații fiind reluate pentru a nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului, deoarece această înlănțuire se referă numai la conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004 RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a se explica reușita și eșecul în decodarea enunțurilor. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, relevanța poate avea mai multe fațete, pe de o parte, prin atitudinea (exprimată a) locutorului și, pe de altă parte, prin modul de alcătuire și de succesiune a enunțurilor care compun discursul. Prin urmare, informația comunicată este relevantă prin faptul că este adresată cuiva, iar enunțul sau enunțurile care o transmit au cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anulată și implicit semnificația, pentru că se evocă numai o noțiune, dar nu se redă o realitate, atunci limba puterii este o limbă de lemn (difuzată prin comunicate de presă, declarații, luări de poziții etc.) destinată limitării sau anulării interpretării. Faptul exprimat este redus la datele esențiale și redat prin construcții schematice de cuvinte golite de profunzime cu o semnificație vagă sau generală. Rolul acestui mecanism este exercitarea controlului asupra gîndirii, prin oferirea iluzorie a unor adevăruri cărora nu este necesar să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în structuri în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în mod
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semăna cel mai bine cu secolul căderii Imperiului Roman, invitând la o lectură creștină a istoriei. Cetatea lui Dumnezeu s-a dovedit mai durabilă decât Imperiul Roman.147 Atât Niebuhr, cât și Butterfield împărtășeau o viziune creștină comună asupra istoriei exprimată în două axiome: recunoașterea existenței răului în natura umană ("principiul universal al lăcomiei umane"Butterfield) și regăsirea chipului lui Dumnezeu în om (Niebuhr), respectiv primatul personalității umane în istorie (Butterfield). Niebuhr consideră crucea lui Hristos drept cheia istoriei umane și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
socială un om, cu atât este mai evidentă predestinarea și inevitabilitatea acțiunilor sale. Istoria [...] folosește fiecare moment din viața regilor ca un instrument pentru propriile sale scopuri"13. Factorul uman are un rol preponderent în istorie față de celelalte cauze, opinie exprimată și de filosoful francez Raymond Aron: Afirmația că un anumit eveniment istoric ar fi fost același, chiar dacă unul dintre elementele sale anterioare ar fi fost diferite, are nevoie de dovezi. Rolul indivizilor și incidențelor în evenimentele istorice este prim și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a tumorii, se instalează o fază de platou, în care rata diviziunilor este mică și constantă, sau diviziunea celulară încetează complet. Tumorile benigne („alunițe”, papiloame etc.) sunt creșteri care rămân localizate în situsul primar, fiind mărginite de o capsulă bine exprimată, care limitează creșterea dimensională a formațiunii, iar celulele acesteia păstrează caracteristicile celulei de origine. Asemenea creșteri benigne sunt de obicei bine delimitate și ușor de excizat chirurgical. Ele pot fi purtate lungi perioade de timp, fără a prejudicia funcționarea organului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ovulul fecundat al mamiferelor și amfibienilor sunt exprimate și alte protooncogene ca mesaje materne, fiind transcrise și după activarea genomului embrionar. Spre deosebire de c-mos, setul de gene include multe protooncogene exprimate în mod obișnuit în celulele somatice. De exemplu, protooncogenele exprimate ca ARN matern în ovocitele de șoarece includ gene care codifică pentru factori de creștere (PDGF și TGF-α), gene care codifică pentru protein/tirozin/kinaze (c-kit și c-abl), membrii familiei ras, c-raf, c-fos și c-myc. Numeroși factori de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de creștere (PDGF și TGF-α), gene care codifică pentru protein/tirozin/kinaze (c-kit și c-abl), membrii familiei ras, c-raf, c-fos și c-myc. Numeroși factori de creștere și receptori tirozin-kinazici, ca și protooncogenele ras și raf sunt din nou exprimate ca transcripte ale genomului embrionar, sugerând posibilitatea ca semnalizarea factorului de creștere autocrin să poată juca un rol în dezvoltarea embrionară timpurie. De exemplu, în dezvoltarea embrionară la șoarece, factorul II de creștere, asemănător insulinei (IGF-II) și receptorul său sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]