3,103 matches
-
e atât de frumoasă! Aveți "drăguțul meu", cum se spune în Maramureș, de ce să spuneți "gagic"? Zău, dragele mele, de ce să batjocoriți așa limba?" O, ce vremuri idilice! Ce s-ar fi făcut Noica, astăzi, cu tinerii care ascultau în extaz șlagărul "Ce p...a mea"? El care numea actul sexual "o îmbrățișare", iar când devenea mai îndrăzneț, "o îmbrățișare activă"... 8 ianuarie Astăzi la 12, înmormîntarea lui Bibi Cajal la Cimitirul Evreiesc de la Filantropia. Fiind soția șefului Comunității Evreiești din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cîteva minute care li s-au părut cîteva ore, o tăcere Înghețată s-a strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Maica stareță fusese cuprinsă de una din acele scurte și dese stări de extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît o clipă: biata de ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva timp descumpănită, ca și cum cineva ar fi luat În fața ei de pe o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fapt e că amuțise dintr-odată și apoi Își reveni ca și cum cineva i-ar fi făcut vînt ușor cu un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute... PÎnă cînd maica stareță vorbi din nou normal, Julius și Vilma răsuflară ușurați, se Încheie starea de extaz și nici un sfînt nu știuse să profite: totul, absolut totul fusese pregătit pentru apariția unui sfînt... Și Încă o apariție nemaipomenită... Cu trei martori... De vîrste diferite... Maica stareță se ridică În picioare, părăsi pentru cîteva clipe contemplarea Împărăției cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndeau că ar fi fost grozav să vină la mine și nu la Arenas, de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din sertarul de acolo, te rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă dă un spectacol de masculinitate special pentru ea, apoi și-a amintit că Trix spusese că este priceput la reparat mașinării și extazul i s-a mai domolit. Mereu avusese o slăbiciune pentru bărbații care se pricepeau să lucreze cu mâinile, care veneau acasă murdari de benzină și se apucau de reparat chestii și care, deschizând încet fermoarul salopetei, spuneau lucruri pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Mereu mi-am dorit să fiu îndemânatic, recunoscu el. Părea dornic. — Nu ai putea să fii frizer, murmură ea, aproape ofticându-se că trebuie să vorbească, deoarece se simțea foarte bine. Nu ești destul de dur. Scalpul ei simțea furnicături de extaz, în timp ce el lucra cu mâinile lui mari și dure pe el. Urma să întârzie în ultimul hal la interviul cu Niamh Cusack, dar, sincer, nu îi păsa. Mici tresăriri îi gâdilau linia părului, în timp ce tensiunea îi părăsea corpul stresat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poziționat cu acuratețe exact la intrarea ei. Nimic nu depășea prima intrare. Pentru că momentele lor de sex erau atât de scurte, deveniseră un pic violente; îi plăcea să se bage până la capăt din prima, forțând acea zonă semirezistentă, provocând un extaz amețitor. Iar, dacă o putea face pe Clodagh să geamă cu un fel de plăcere-durere, asta îl provoca și mai mult. Dar, de data aceasta, intrarea lui perfectă a fost obstrucționată la jumătate, deoarece Clodagh se încordase, se ridicase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru tata mi se păreau pe cît de firești, pe atît de obligatorii. Cea dintîi persoană pe care am cunoscut-o, destul de tîrziu, de altfel, care nu dădea pe dinafară de admirație pentru tatăl meu și nici nu cădea În extaz În fața lui Dumnezeu am fost eu Însumi. Dar mi-a trebuit ceva timp. Așa suna Începutul cărții lui. „Cum stai cu cartea?“, Îl Întrebau prietenii. Răspundea că o va termina curînd. Trecuseră deja ani buni de cînd credea că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dator să accepte acest lucru sau să se resemneze, dar e nevoit să treacă prin asta; François era gata să primească cele mai negre viziuni ale lumii, cu condiția să nu-l Împiedice să se scoale din pat. CÎt privește extazele à la Spinoza - a te bucura pe cît posibil de ce Îți oferă viața -, comunicarea directă cu Viața universală, avea să vadă mai tîrziu, În cursul zilei. I-ar fi plăcut să descopere, cînd deschidea ochii, un grup de fete unduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
continuam să stau acolo sus așteptînd să se ivească vreo soluție. Am auzit În mod vag glasul camarazilor: „Coboară la loc, François!“. Uitasem că ne cățăram pe funie pe echipe, era un soi de cursă de ștafetă pe verticală. Cu extazul acela neprevăzut, Îmi făceam echipa să piardă! Seara, ca un adevărat savant, am Încercat să reproduc experimental senzațiile voluptuoase pe care le descoperisem cu totul din Întîmplare. Cocoțat pe un scaun, m-am atîrnat de cornișa dulapului celui mare căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-a părut a fi un bun remediu pentru vagabondajul meu mental, mantra lui Vișnu: Om namo Nârâyana. În pat, dădea dovadă de o nemaipomenită energie care nu era, dacă Îi dădeai crezare, decît un palid reflex al stării de extaz desăvîrșit pe care aveam s-o atingem Împreună făcînd tot mai multe japa și prânâyama. Voia să merg să trăiesc cu ea la Londra. Cu ea, de acord, dar cu Vișnu, nici gînd! M-am eschivat și am preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului. Am deslușit În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Caracterul voluntar, deci liber al faptelor sale îl înnobilează pe eroul tragic modern care provoacă cu înverșunare, iar nu doar acceptă lupta cu forțele contrare. Pentru Radu Stanca, patosul tragic este patosul lucidității, iar eroul tragic, cuprins de un adevărat extaz al lucidității sale, este un clarvăzător și această clarviziune îl umple de-o mândrie, a învingătorului. Chiar moartea lui reprezintă triumful suprem, un act de vitalitate prin care ideea de om iese întotdeauna victorioasă în lupta tragică. Eroul, care îmbrățișează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dacă voi plăti cu viața fapta mea, disprețul va păta pe veci blazonul meu de aur, iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî cenușa [...] Și totul pentru ce ? Pentru o spumă de plăcere, pentru o clipă de extaz ce se va preface în fum [...] Am avut tot ce am dorit : glorie, putere, bogății, voluptăți de tot soiul, însă nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și că bătrânul era entuziasmat de succesul pe care îl avusese povestirea lui; totuși presimțea că generalul era unul dintre acei mincinoși care, deși mint până la voluptate și până la uitarea de sine, chiar și în punctul cel mai înalt al extazului bănuiesc în sinea lor că nu sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar fi putut veni în fire, rușinându-se peste măsură, suspectându-l pe prinț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de bunătate. Se lumină la față Lizaveta Prokofievna, se însenină și Ivan Feodorovici. Spuneam că Lev Nikolaevici e un om... un om... pe scurt, numai să nu se înăbușe, cum a observat prințesa... bâigui generalul, cuprins de un fel de extaz bucuros, repetând cuvintele doamnei Belokonskaia, care îl uimiseră. Numai Aglaia era cam tristă; însă chipul ei mai ardea încă, poate și de indignare. Zău că-i foarte simpatic, bâigui iarăși bătrânelul spre Ivan Petrovici. — Am intrat aici cu un chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al forțelor obscure, căci dintr-un individ nu se poate naște o tristețe care să nu încapă în el. Tot ce ne întrece își are sursa în afară de noi. Atât plăcerea, cât și suferința. Misticii au raportat revărsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia însăși devine geometrie, stâncile par fluide față de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care, nerezistând niciodată sufletului lor, se tălăzuiesc într-o melancolie imediată. Nevoia de un timp pur, curățit de devenire, și care să nu fie eternitate.... O subțiere eterică a "trecerii", o creștere în sine a temporalității, un timp fără "curgere"... Extaz delicat al mobilității, plenitudine temporală în afară de clipe... A te scufunda într-un timp lipsit de dimensiuni și de o calitate atât de aeriană, că inima noastră-l poate întoarce înapoi, el nefiind pătat de ireversibil și nici atins de irevocabil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, și nu oamenilor. Natura însăși îți dă un certificat de deces când te povestești muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu, și nu oamenilor. Natura însăși îți dă un certificat de deces când te povestești muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grave decât orice intoxicare. Starea consecutivă beției e domoală și plăcută față de înțepenirea ce urmează slăbiciunilor împlinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar să simți groaza de a nu mai înțelege nimic și nu reintri în materie decât după extaz. Cine ar avea curajul să definească acele clipe în care sfinții se uită-n sus spre idioți? Preocupările teologice au împiedicat cunoașterea de sine a omului. Acesta, proiectând în Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne putem da prea bine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar începe să scuipe și crinii ar deschide un bordel. Atât bucuria, cât și veselia înviorează, dar una spiritul și alta simțurile. - A vorbit cineva de veselie în mistică? S-a auzit vreodată de vreun sfânt vesel? Dar bucuria însoțește extazul și învecinează cu cerul până și în forme domoale. Nu poți fi vesel decât între oameni; nu poți cunoaște bucuria decât singur. Trebuie să fii vesel cu cineva; când n-ai pe nimeni, ești mai aproape de piscurile bucuriei. Nu există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o pajiște incendiară. Mori și trăiești într-o logodnă mistică cu singurătatea... Ce demon de ființă și de neființă te scoate din toate spre un tot, în care viață și moarte înalță bolțile unui suspin? De-acum să urci prin extaz spiralele unei lumi ce lasă în urmă nimicul și alte ceruri, în spațiul ce adăpostește singurătatea, atât de pur că și neantul îl pătează. Unde, unde? - Dar nu simți o adiere, ca visul de nevinovăție al spumei? Nu respiri paradisul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființei, acum, aici, acolo, niciodată și totdeauna își pierd înțelesul, căci unde să mai găsești un loc sau o clipă, când nu mai păstrezi din lume nici amintirea ei? Acest nicăieri voluptuos, dar de o voluptate fără conținut, e un extaz formal al irealității. O stare de transparență devine ființa noastră și un trandafir gândit de un înger nu e mai ușor și mai vaporos ca înariparea spre desăvârșirea planantă a neființei. Veșnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]