5,557 matches
-
rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria (ABC) și s-a încheiat cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa și sfinții, expresie vădită a unei nevoi de salvare sufletească. Dar între cele două extreme, autorul englez a avut grijă să mărturisească că universul său diegetic nu aparține nici raiului, dar nici iadului. Ca și în cazul târgoveței din Bath, autoritatea și experiența, simpatia, indulgența și latura critică s-au îngemănat.106 „Decameronul abundă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care au reușit să demonstreze contrariul și anume că este „o povestire morală, care dă povețe”617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici Venus, dar nici Diana nu câștigă această dispută în Ninfale fiesolano. Dragostea cunoaște, din nou, două extreme: concupiscența și castitatea. Iubirea pasională a lui Africo și a Mensolei nu a reușit să triumfe, dar nici nimfelor Dianei nu li s-a mai permis să hoinărească prin păduri. Una dintre primele măsuri ale lui Atalante a fost să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
istorisirea constituie exemplul dat de un filosof și clarifică o doctrină, aceea a supunerii obediente în fața divinității. Răbdarea Grizildei poate fi respinsă ca neveridică sau poate fi admirată ca o eroică posibilitate umană. „Povestirea avea nevoie de Prologul târgoveței, o extremă pe care să o contrabalanseze, dar și de Povestirea preotului pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal.”809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar și o traducere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fie pe Eva, fie pe Maria, întruchipări ale răului sau ale binelui absolut, dar nici una dintre aceste catalogări nu era prea confortabilă, din punct de vedere veridic, deoarece nu se plia pe adevărata natură umană, ce nu cunoaște decât rar extremele, fiind, în general, un complex de calități și defecte. Personajele feminine chauceriene nu mai ilustrează însă abstracțiuni, portretul lor este făcut într-o manieră realistă, autorul englez „le conferă viață, le acordă luxul de a fi cât mai umane posibil
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plurivalentă a acestei capodopere toate atitudinile și stilurile de viață coexistă, de la cele mai rafinate și mai curtenești, până la cele mai mundane și licențioase. În întregul complex al operelor boccaccești scrise în limba vorbită, Corbaccio poate fi privit ca o extremă a unei cariere literare, care de obicei poate fi dialectică (de exemplu opoziția Venus - Diana) și care cunoaște un moment de echilibru doar o singură dată, în Deacameron. Pentru un autor căruia îi plac jocurile de oglinzi și schimbările de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ratelor de profitabilitate ale investițiilor etc., pe care agențiile naționale de reglementare le emit pentru a proteja interesul public în infrastructura energetică și piețe. În ciuda acestor evoluții, competențele și independența organismelor naționale de reglementare au rămas foarte puternice. La o extremă se află, în Marea Britanie, Oficiul Piețelor Gazului și Electricității (Ofgem), care este independent prin statut parlamentar și are puteri antitrust și de reglementare standard a rețelelor. La polul opus se află organismele naționale de reglementare din Spania, Portugalia și alte
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
se va opune inovării, sau care este incapabil să o realizeze. Spre deosebire de cei creativi, oamenii pedanți vor aborda altfel activitatea de inovare, ba chiar, de multe ori, cu mai mult succes. La prima vedere, s-ar părea că oamenii din extremele celor două categorii au comportamente total antagonice și că vor colabora greu. Într-o oarecare măsură este adevărat. Dar tot atât de adevărat este faptul că într-o echipă, existența ambelor categorii va face ca lucrurile să meargă bine în orice context
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
ce reglează în mod legal condițiile pentru funcționarea industriei, centrelor de cercetare și universităților, alocă fonduri publice pentru cercetare-dezvoltare și pentru educație. Se pot identifica mai multe tipuri de relații între elementele care populează cele trei sfere instituționale. La o extremă se situează modelul etatist (identificabil în fostele țări socialiste și parțial în unele țări latinoamericane), în care statul este proprietarul și transmite sarcini industriei și comunității științifice. La cealaltă extremă se află modelul american, în care elementele celor trei sfere
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
între elementele care populează cele trei sfere instituționale. La o extremă se situează modelul etatist (identificabil în fostele țări socialiste și parțial în unele țări latinoamericane), în care statul este proprietarul și transmite sarcini industriei și comunității științifice. La cealaltă extremă se află modelul american, în care elementele celor trei sfere sunt complet independente unele de altele și stabilesc doar sporadic legături bilaterale (Etzkowitz). Definiția dată de Henry Etzkowitz<footnote Etzkowitz, H., „The Triple Helix of University-Industry-Government Implications for Policy and
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
de inovare de tip spirală (nu liniar), care descrie relațiile reciproce multiple care se stabilesc între componentele celor trei sfere instituționale la diferite momente de timp pe parcursul acumulării și folosirii de elemente de cunoaștere.” Spre deosebire de cele două modele de interacțiune extreme amintite mai sus (etatist și american), în modelul 3H, cele trei sfere se suprapun parțial și entitățile (oameni și/sau organizații) care le populează cooperează îndeaproape. Procesele de inovare ce rezultă din activitățile elicei triple constau în colaborarea și angajarea
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din operele lui Boccaccio și Chaucer sunt explicitate în capitolele III și IV, care sunt reprezentative și prin titluri, fiind considerate foarte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști, dar dincolo de această ezitare, pe care doctoranda are dreptate s-o considere „aproape firească” (p. 4), în Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul se identifică o abordare complexă a personajului feminin. Ca idee generală se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
adresează iubitei cu termeni desprinși parcă din Cântarea Cântărilor.30 Tendința medievală de a aprecia sau a devaloriza rolul femeii se înscrie în rândul altor contraste și dualități specifice acestei epoci. Percepțiile medievale asupra femeii erau frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Chaucer, Povestirile din Canterbury, traducere de Dan Duțescu, studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Editura Hyperion, Chișinău, 1993, p. 241. 32 Ibidem, p. 379. 25 vedere care urma să fie dezbătut sub toate aspectele sale și de aceea era dus la extreme, punând în evidență astfel cultura și ingeniozitatea de a susține un argument, o evidență clară sau o autoritate a epocii.33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria (ABC) și s-a încheiat cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa și sfinții, expresie vădită a unei nevoi de salvare sufletească. Dar între cele două extreme, autorul englez a avut grijă să mărturisească că universul său diegetic nu aparține nici raiului, dar nici iadului. Ca și în cazul târgoveței din Bath, autoritatea și experiența, simpatia, indulgența și latura critică s-au îngemănat.106 „Decameronul abundă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care au reușit să demonstreze contrariul și anume că este „o povestire morală, care dă povețe”617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici Venus, dar nici Diana nu câștigă această dispută în Ninfale fiesolano. Dragostea cunoaște, din nou, două extreme: concupiscența și castitatea. Iubirea pasională a lui Africo și a Mensolei nu a reușit să triumfe, dar nici nimfelor Dianei nu li s-a mai permis să hoinărească prin păduri. Una dintre primele măsuri ale lui Atalante a fost să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
istorisirea constituie exemplul dat de un filosof și clarifică o doctrină, aceea a supunerii obediente în fața divinității. Răbdarea Grizildei poate fi respinsă ca neveridică sau poate fi admirată ca o eroică posibilitate umană. „Povestirea avea nevoie de Prologul târgoveței, o extremă pe care să o contrabalanseze, dar și de Povestirea preotului pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal.”809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar și o traducere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fie pe Eva, fie pe Maria, întruchipări ale răului sau ale binelui absolut, dar nici una dintre aceste catalogări nu era prea confortabilă, din punct de vedere veridic, deoarece nu se plia pe adevărata natură umană, ce nu cunoaște decât rar extremele, fiind, în general, un complex de calități și defecte. Personajele feminine chauceriene nu mai ilustrează însă abstracțiuni, portretul lor este făcut într-o manieră realistă, autorul englez „le conferă viață, le acordă luxul de a fi cât mai umane posibil
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plurivalentă a acestei capodopere toate atitudinile și stilurile de viață coexistă, de la cele mai rafinate și mai curtenești, până la cele mai mundane și licențioase. În întregul complex al operelor boccaccești scrise în limba vorbită, Corbaccio poate fi privit ca o extremă a unei cariere literare, care de obicei poate fi dialectică (de exemplu opoziția Venus - Diana) și care cunoaște un moment de echilibru doar o singură dată, în Deacameron. Pentru un autor căruia îi plac jocurile de oglinzi și schimbările de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
membre ale UE; Aspectul financiar: este deseori privit ca preocuparea principală a auditului intern. Dacă acest lucru este valabil pentru entitățile private, sfera de interes a auditului public intern este totuși mult mai largă. Cu toate acestea, în condițiile limitării extreme ale fondurilor bugetare este esențial ca în instituțiile publice să existe un control strict al modului de gestiune a bugetului alocat. De aceea, se creează de multe ori confuzia dintre audit public intern și control; Aspectul managerial și organizațional: după cum
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
Femeile rrome din eșantion au un deficit educațional, marea majoritate au absolvit 5-8 clase (12 cazuri observate), 1-4 clase (6 cazuri observate) sau nu au școală (4 cazuri observate), însă în ciuda acestor diferențe, pe o axă educațională se pare că extremele (plus și minus educațional) creează percepții comune. Violența împotriva femeilor este și o oglindă în care se reflectă relațiile de putere dintre femei și bărbați, iar în condițiile depolitizării ei, fenomenul apare ca fiind privat. Înainte de activitatea feministelor radicale, violența
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
În sfârșit există un cadru unificator care suspendă diferențele lungi între știință și artă, precum și între realitatea externă și credința internă.” 16. Gordon Pask [33] „Arta și știința de a manipula metafore susținute” [34] „A fost definit diferit. La o extremă, există definiția inițială, „știința de control și de comunicare dintre animale și mașini”, avansate de Norbert Wiener atunci când el a adoptat cuvântul în 1948, în cartea Cibernetica, care este prima declarație completă a disciplinei ... La cealaltă extremă este propunerea lui
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
diferit. La o extremă, există definiția inițială, „știința de control și de comunicare dintre animale și mașini”, avansate de Norbert Wiener atunci când el a adoptat cuvântul în 1948, în cartea Cibernetica, care este prima declarație completă a disciplinei ... La cealaltă extremă este propunerea lui Louis Couffignal, invocata ca o expansiune în 1956, «La est Cybernetique L'Art d'asigurătorului, l'efficacite de l'acțiune». Diferența dintre știință și artă este completată de un continuum de interpretări. Astfel, Stafford Beer arată Cibernetica
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]