3,289 matches
-
meu era liniște, nimeni nu mai lucra, soarele se apleca spre Apus. În stânga mea, se așezase surdul și undeva departe se auzea bătaia unui câine și, ca în surdină, o detunătură de pușcă. În noaptea aceea, întins și învelit pe fânul din colțul cramei, am ascultat până târziu cântecul greierilor și poate m-am gândit la întâmplările din ziua aceea. Într-un colț, la icoane, ardea candela, în aer era rece și târziu, după întâiul cântat al cocoșului am adormit. * Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
îmi amintesc că în târg nu se mai găsea nutreț pentru vite, văcuța ce o aveam, se stingea de foame văzând cu ochii. Tata făcea dese drumuri lungi prin țară ca să vină, când și când, cu câte un balot de fân sau paie ce ajungea pe 10-15 zile. Spre primăvară, și oameni și animalele ce mai rămăseseră parcă erau arătări. Era în aer și în inima oamenilor ceva negru, straniu, era presimțirea marii drame ce se pregătea să înceapă. Mergeam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sălcii și papură multă. Între Pruteț și ogor era un loc gol cu iarbă, larg de câțiva pași. De la drum ceva mai în fund și pe malul ridicat, ca o spinare de cal, se afla coliba lângă două stogulețe de fân din prima coasă, loc de ajuns pentru căruță și de păscut pentru cal. În sălciile și păpurișul gârlei, puzderie de păsări și în hățișurile de pe maluri ascunzători pentru iepuri. Locul colibei de pe mal fiind mai sus, aveam peste lanuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
iepuri. Locul colibei de pe mal fiind mai sus, aveam peste lanuri și pe întinderea șesului vedere mai largă, așa că peisajul era variat, vederea mai puțin închisă de marile lanuri de porumb și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele dormeau, cerul era alburiu-metalic fără pată de nori. Încet și răcorindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
se găseau resturi de arme, deseori plugul mai scotea oseminte. M-am culcat devreme, am așezat pușca alături, să dau în strigoi de vor veni la gura colibei, m-am închinat și m-am încredințat Domnului pe culcușul moale al fânului. Să fi dormit puțin și m-am trezit din vis cu războaie și în zgomot, undeva spre nord fulgera întins și după fiecare fulger rămânea pe ochiul închis triunghiul luminat din gura colibei. Tunetul huruia solemn în depărtare, în ogoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
acoperit, nu a trecut mult și a dispărut sub apă. Am intrat toți în coliba mea, băietanii au curățat locul de paiele umede, au lărgit șanțul de protecție dimprejurul colibei și au adus din poala unei căpițe mai din fund fân uscat și apoi lumea mi s-a părut a fi din nou mai frumoasă. Au văzut că am pușcă și s-au bucurat, au întrebat dacă am și tutun. Pe urmă am stat toți trei încălzindu-ne în fân. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fund fân uscat și apoi lumea mi s-a părut a fi din nou mai frumoasă. Au văzut că am pușcă și s-au bucurat, au întrebat dacă am și tutun. Pe urmă am stat toți trei încălzindu-ne în fân. Ploaia curgea totdeuna și lăsa înserarea. În noaptea aceea, am huhurat de umezeală, dormind ca vai de noi. În dimineața ce a urmat, toți trei am ținut sfat și am decis că trebuie să părăsim locul, deoarece acesta este potopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
deoarece acesta este potopul și sfârșitul lumii. Cerul începuse iar să clipească, fulgera și ploaia acum cu rafale de vânt. Abia după ce, ajutat de tovarășii mei, am așezat toate lucrurile, îndeosebi pușca și cofăielul cu branșe, în mijlocul unei căruțe cu fân, cu câte un țol pe cap și cu încetineală de flămânzi, cam pe după-amiază, am luat drumul spre Huși pășind cu fereală peste tot și pipăind cu bețele adâncimea apelor. Dacă nu am fi plecat în ziua aceea, puhoaiele ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fată ce începuse să-și piardă mințile. Umbre triste din copilăria mea. Când mă gândesc la ei, toți se apropie, din nou, de mine. Din medeanul cu apă ne-am mutat pe strada Nicolina. Casă bunișoară aproape de un grajd cu fân mult, curte lungă cu mulți evrei. Într-o noapte a ars fânul, au ars grajdul și casele. După incendiu, cu ce am reușit să scăpăm, ne-am mutat peste drum, tot pe strada Nicolina și lângă piață. În curte, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Când mă gândesc la ei, toți se apropie, din nou, de mine. Din medeanul cu apă ne-am mutat pe strada Nicolina. Casă bunișoară aproape de un grajd cu fân mult, curte lungă cu mulți evrei. Într-o noapte a ars fânul, au ars grajdul și casele. După incendiu, cu ce am reușit să scăpăm, ne-am mutat peste drum, tot pe strada Nicolina și lângă piață. În curte, numai evrei. Îmi amintesc de un amărât de căruțaș cu familie foarte numeroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Muzeul de Artă București) Peisagistul, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Copil, creion Femeia cu ochelari, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Siluetă cu pălărie, Frații, creion creion (Colecția (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Ion-Radu Bălțatu) Odihnă, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Femeie strângând fân, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Gheorghiță pictând, creion În fotoliu, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Ion-Radu Bălțatu) La iarmaroc, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Asistentul Jora, creion Lectură, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Peisaj cu căpițe, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fiecare capita, lăsând să i se vadă dinții mărunți, frumos arcuiți, iar soarele îi bate în sticlă ochelarilor fumurii. Brațele îl dor parcă pentru că palmele lui nu mai sunt destul de puternice ca să aducă fan prea mult. Până la următoarea capita, potrivește fânul în furca, cântărindu-l cu grijă, curățându-l ușor de scaieți. Îi place muncă la câmp, îi plac durerile de sale din urmă cositului, ele fac parte din ritualul acestuia și îi place mai ales somnul din acea noapte, care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
moș Gheorghe se urcă repede în podul grajdului, iar ceilalți cosași îi dau pe rând palele de fan pe care el le răspândește cu grijă, înfoindu-le și înșirându-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul proaspăt cosit să-i simtă mirosul, să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
înfoindu-le și înșirându-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul proaspăt cosit să-i simtă mirosul, să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie. Cosașii mai dau pe gât câteva duște de țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
orăcăitul broaștelor. Anica bolborosește grăbita cu ochii către icoana: "Pâinea noastră cea de toate zilele"..., dar gândul ei e pe miriște, acolo unde ploaia a înecat brazdele. Inexorabil, va începe o nouă muncă, o vor lua de la capăt, împrăștiind iarăși fânul, întorcând iarăși brazdele, căci altfel fânul se va încinge, se va "aprinde" și nu-l vor mânca nici vacile, nici caii, si nici boii. Mâine, dacă va apărea soarele, se vor aduna iarăși în jurul căpițelor: cosași, femei, copii, toți vor
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ochii către icoana: "Pâinea noastră cea de toate zilele"..., dar gândul ei e pe miriște, acolo unde ploaia a înecat brazdele. Inexorabil, va începe o nouă muncă, o vor lua de la capăt, împrăștiind iarăși fânul, întorcând iarăși brazdele, căci altfel fânul se va încinge, se va "aprinde" și nu-l vor mânca nici vacile, nici caii, si nici boii. Mâine, dacă va apărea soarele, se vor aduna iarăși în jurul căpițelor: cosași, femei, copii, toți vor întoarce brazdele, scuturându-și furcile în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mânca nici vacile, nici caii, si nici boii. Mâine, dacă va apărea soarele, se vor aduna iarăși în jurul căpițelor: cosași, femei, copii, toți vor întoarce brazdele, scuturându-și furcile în bătaia soarelui auriu. - Gheorghe, ia' n vezi să nu prăpădești fânul, murmura ostenita Anica, dar Gheorghe e departe. Ochii lui clipesc când și când, aprobator, dar el fluiera prin somn. Târziu, lătratul câinelui îl trezește brusc și se școala de-ndată răvășit. Prezența lui Azor în curtea lor este străveche, aproape
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
timpurilor viitoare... Azor se făcuse una cu acest pământ, iar gândul îl făcuse să se sperie... Nu se temea de moarte, ci îl înspăimânta mai ales gândul că ar putea muri înainte să-și împrăștie căpițele și să-și usuce fânul. Se caută prin buzunar și scoase un briceag, înfipse lama în cureaua de piele de la gâtul lui Azor, îi dezlegă apoi lanțul de la gât, eliberându-l pe veci. Apoi îl apucă grijuliu de picioare și îl împinse în coteț
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
poamele verzi, acre, nelăsate să crească, halite de pofticioși... Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
o tăcere neimpusă, unii chiar îi ajutau cu ceva hrană, atât cât puteau. Mai dificil era când aceștia se îmbolnăveau. Așa s-a întâmplat cu un bărbat care o iarnă întreagă a locuit în podul unui grajd părăsit. A folosit fânul pentru culcușul său și ajutoare tăinuite, oferite din puținul lor de la oameni cu suflet mare și venituri mici. Spre primăvară, omul s-a îmbolnăvit și la el a fost dusă o bătrână pricepută în leacuri băbești. Din păcate, bătrâna a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
sau coniac. Dacă cotarul comunei era de rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și ascuțite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile cu copii: Foarte ingenios mijloc. Femei cu copii de țâță în brațe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și ascuțite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile cu copii: Foarte ingenios mijloc. Femei cu copii de țâță în brațe treceau de la țară la oraș. În pachetul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
o netezea și presăra peste ea multă secărică. În cuptor se cocea pe vatra încinsă, direct, fără tăvi și era foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne jucăm în șură. Ne urcam în podul grajdului pe fân și ne dădeam drumul alunecând pe arie. Repetam aceasta până ne săturam. Apoi o serveam cu dulceață de cireșe amare sau de nuci verzi și iar ieșeam la joacă. Ne cățăram prin nucii cei bătrâni și strigam cât ne ținea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ori ajungeam cu vacile la păscut. Mi-am făcut prieteni, băieți și fete, de vârsta mea și chiar mai mari. Petreceam minunat împreună. Pe rând, unul dintre noi rămânea la pază, iar ceilalți la joacă. Ne ascundeam după căpițele de fân, popurile de strujeni, prin păpușoi și ne strigam în gura mare, că n-avea cine să ne stăpânească. Când mi-a venit mie rândul la păzit, planul îl aveam preconceput dinainte. Le-am lăsat în trifoiul din ogorul uncheșului Victor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]