2,843 matches
-
și oameni. Noi luptăm pentru a realiza unitatea. Oamenii din dinastia Ching, înainte de Confucius, erau războinici, foarte puternici în yang. Luptau, luau pământul în stăpânire și se extindeau. Viața lor era călare pe cal. Aveau o pasiune pentru soare. În fabule, un singur soare nu era de ajuns. A fost nevoie să se creeze nouă sori pentru ca eroul Yi să poată avea prilejul să doboare opt dintre ei, ca să-și demonstreze forța. Zeițele erau trimise departe, sus, în Palatul Lunii, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
friguroase. Așa ai fost pedepsit. Să te Înveți minte. Să mai Îndrăznești să iei și altă dată nota patru la română. Să mai Îndrăznești și altă dată să nu știi pe de rost poezia Boul și vițelul. Și ce este fabula. În colțul străzii spre Cinema Popular, te Întâlnești cu fratele tău. El se Întoarce de la școală căci Învață dimineața. Îți dă căciula lui. Căciula albă din blană de miel cu urechi. Ți-o Înfunzi pe cap peste părul ud de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui suferă de cea mai rară boală din lume : boala rîsului. Maladie nevindecabilă. Vă dați seama că ei nu au deloc umor și sunt printre cei mai triști oameni din lume. Seara, În Paralia (Grecia), un amic ungur povestește o fabulă. Povestește prost. Singurul lucru amuzant e că nu poate zice Vulpoiul, ci ...Vulpele Am avut cinstea să-l cunosc pe Dan Jitianu, marele nostru scenograf, trecut În neființă mai devreme decît ne așteptam. Datorită inimosului & infatigabilului Ion Truică, opera sa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Țara Miticilor ar face figură de Gulliver” (p.7); „Copilul e numit Domnul..., dar imediat ce crește, numele lui se micșorează pînă la diminutiv”(p.8); „Lache și Mache, un fel de Adam și Eva ai lumii Miticilor”(p.12); „În fabula epocii lui, Caragiale pare a fi greierele, iar contemporanii săi furnici” (p.27); „Marile bătălii din Țara Miticilor sunt Întotdeauna verbale, cuvîntul moft doboară orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și devenise, grație unor condeieri gata să-și vândă sufletul și dracului în persoană, și mai abject decât înainte, prin atacuri împotriva te miri cui, dar nu și contra acelora care ar fi meritat cu adevărat demascarea publică. Ca-n fabulă, iepurele fără putere și apărare ajungea, pe sticla și pe hârtia marelui tartor mediatic, inamicul public numărul unu, în timp ce ogarul, copoiul și multe vietăți de pradă pozau în onorabili stâlpi ai societății... Căutând în continuare, sub priviri îi căzu o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bărbie. M-a întrebat numai, cu ochii aiurea, dacă am dormit bine. Am mințit-o: "Aproape ca întotdeauna", și, prescriindu-i regimul (ce ridicol e un medic cu prescrierea regimului, cu "ajutorul" pe care îl dă naturii, ca musca din fabulă!), i-am permis să se îmbrace și să stea liniștită. După două ore, care au trecut greu, dar pe care mi le-am impus departe de ea, m-am întors. Stătea într-un jilț de trestie în odaia de primire
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita Stănescu, nici ironia și ludicul avangardiștilor. Era o poezie exactă, o proiecție ortogonală, ce nu lăsa umbre pe hîr-tie, clasică până și-n jubilație, simetrică până și-n proliferarea baroc. Puteam înțelege fabula simplă a fiecărui poem. Tehnica leitmotivului funcționa mecanic și ireproșabil ca un mecanism cu axe cardanice. Luai fiecare element în parte și, deși desenate corect, nu ți se păreau cine știe ce. Atunci de unde venea reala magie care mă trimitea iar și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a cărții: "Scene din orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un complex de vină însoțește identificarea ironică (ironic este personajul care se disprețuiește pe sine, explică Northrop Frye) a poetei cu animalele din fabulă. Este rea și leneșă la fel ca ele, meschină și apatică. Este chemată în fața judecății părinților și a altora: "pe ce lume trăiește / pe ce lume trăiesc / când o să-ți vină mintea la cap / când o să-mi vină mintea la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu venele tâmplelor umflate și cu un soi de tetanie contractîndu-i mușchii feței. Răutatea seamănă pe acea față foarte mult cu suferința. A fi rău, spune Brecht, este un efort dureros. Cine urăște, se urăște pe sine. Viespea și reperele (fabulă) "Tinbergen a cercetat aceste aspecte folosind săpătoarea vânător de albine, Philantus. El aștepta până ce o viespe cobora în adăpost. înainte ca ea să iasă din nou, Tinbergen plasa câteva "puncte de reper" în mare grabă în jurul intrării în adăpost - să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la câteva zeci de centimetri distanță. Când se întorcea, viespea rata cuibul, plonjând în nisip la locul potrivit în raport cu noile poziții ale ramurii și conului." Un Esop modern ar găsi în această mică experiență etologică subiectul perfect, rotund, al unei fabule, care abia dacă mai are nevoie de morală sau comentarii. Pentru fiecare dintre noi (ca și pentru întregi comunități umane) fotografia mentală este adevărata realitate și, deși avem ochi de văzut și urechi de auzit, preferăm să ne încredem în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
textului... Nu o dată desenul ales de poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui adevăr și din renunțarea lui un simulacru de bucurie. Structura "fabulei" este de fiecare dată originală, emblematică nu doar pentru o stare, ci pentru o atitudine conform căreia orice se poate compara cu orice, se poate aduna orice cu orice și rezultatul rămâne cel scontat de mim, mereu același: marea fabulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
regizat de Vera Ion. Un centru de reeducare, în care copiii sunt liberi să facă ce vor. Distanța între teoria educației și modificarea comportamentală e imensă. Copiii nu fac niciodată fapta corectă. De ce? Finalul rămâne fără explicații. Un fel de fabulă postmodernă? Care era impactul asupra comunității? Dincolo de micile imperfecțiuni, proiectul în ansamblu e o încercare onestă de a pricepe, în primul rând, de ce o intervenție socială coerentă e aproape imposibilă în Rahova-Uranus. Faptul că cinci regizori au ieșit din teatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Dar nu, cei trei susțamintiți au plusat, discuțiile, savuroase pentru cine leța urmărit, au ajuns în zona așațziselor „strategii“ de joc și, țacțpac!, a apărut bietul bilet care costă cât o casă. Iar pățania dânșilor a devenit cea mai hazoasă fabulă modernă a României. Este, poate, prima oară când, în epoca televiziunii moderne de la noi, câțiva falși profeți își taie singuri craca de sub picioare. În era digitală a clarvăzătorilor cu laptop și a ghicitoarelor conectate wireless la astre, domnii Diaconescu, Ogică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
romancierului o lezare a principiului veridicității. Din punctul de vedere al organizării materialului epic, romanul se înfățișează ca un text continuu, redactat ca o depoziție, fără fragmentare în capitole, fără interese pentru exactitate cronologică și fără sugerarea unui plan al fabulei: „această narratio se impune de la început cititorului drept trăsătura stilistică fundamentală.”<footnote Mihai Zamfir, Cealaltă față a prozei, Editura Cartea românească, București, 2006, p. 114 footnote> Romanul propune mai consecvent și mai profund decât creațiile lui Camil Petrescu și ale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
face daruri Irinei, în afara câtorva bomboane, cei doi plătesc nemțește iar bărbatul îi declară, meschin, că nu vrea să o transforme într-o femeie întreținută. El îi oferă tinerei doar „satisfacții pure”: îi ține conferințe pe teme literare, îi analizează fabulele lui La Fontaine sau tragediile lui Racine și o bombardează cu Proust în pat, la puțin timp după ce actul amorului fizic s-a consumat. Luciditatea se obține prin variațiuni pe aceeași temă sufletească, prin trăirea simultană a unor sentimente contradictorii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
intelectualului inteligent. Naratorul îl trimite la moarte pe pisoiul Ahmed a cărui suferințe sunt prezentate artistic. Tristețea lui Sandu sună autentic: „Dacă aș fi trait în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în care toate animalele ar conduce la groapă un pisic. Ar fi îndurerate foarte toate lighioanele pământului, și chiar leul s-ar fi crezut obligat să nu lipsească.” În romanul Ioana e accentuată teama naratorului de ceilalți, de alteritate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
acesta vede, mai întotdeauna, copacul, nu pădurea. Caragiale nu atâta în minte poporul au avut, cât pe Mitică la bere, pe el l-a cercetat cu grijă, pe el l-a arătat cu toate ale lui. Ce vrea să zică fabula asta? Nimic alta decât că universaliile alungă, rezolvă, dirijează, fac în așa fel încât să ne bucurăm că cele multe și mărunte se aliniază pe plutoane disciplinate, cam tot așa cum la vremea apelului de seară, în armată, când venea tovarășul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
după interesele unora și numai pentru ei, vorba poetului: "dreptatea ... e doar pentru dulăi, dar nu pentru căței." Cunoașteți autorul? Cred că ați studiat bine "Câinele și cățelul", "Boul și vițelul" etc., dar n-ați remarcat probabil că acestea sunt fabule și au și niște Învățături la urmă, care se cheamă "morală", dar la noi nu se prea folosește acest termen În ultimul timp, am putea spune că aproape a dispărut din vocabular. De ce? În primul rând nu se mai poartă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
care e frizer. Păi, ce fel de frizer e ăla, dacă e armean? Nu e chiar frizer, că el tunde cai de curse... — Vezi, așa sunt armenii, se bagă unde nu le fierbe oala! Soluțiile politice au un aspect de fabulă; și poate tocmai de aceea fabula vizează cel mai bine cursul istoriei văzut ca scenă politică. Într-un regat faimos, se află că regele e păduchios. Se adună consiliul de miniștri și-l convinge pe rege că trebuie să-și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de frizer e ăla, dacă e armean? Nu e chiar frizer, că el tunde cai de curse... — Vezi, așa sunt armenii, se bagă unde nu le fierbe oala! Soluțiile politice au un aspect de fabulă; și poate tocmai de aceea fabula vizează cel mai bine cursul istoriei văzut ca scenă politică. Într-un regat faimos, se află că regele e păduchios. Se adună consiliul de miniștri și-l convinge pe rege că trebuie să-și pună veșminte strălucitoare și că părul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prin preajmă, ar fi recomandat Maiestății Sale o baie opărită și veșminte curate. Dar sfetnicii nu sunt buni sfetnici dacă sunt necuviincioși, așa că povestea continuă să fie atentă la furculița regelui, nu la colonia lui de păduchi... Se zice că fabulele au un sâmbure de adevăr... Curajul nu aparține celui care se năpustește, ci aceluia care știe să reziste. Curajul este de obicei conceput ca dinamism, dar el pare să ceară mai curând nu o cheltuială de energie, ci menținerea ei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
orice caz, nu se va găsi nimeni în toată agitația care să sesizeze înțelesul, indubitabil, îmi pare mie, și mereu actual pentru ceea ce aș vrea să numesc „trista soartă a României“... încă și mai neplăcut decât lipsa de ecou la fabula mea favorită ar fi să mi se replicheze ceva. De pildă, replica posibilă a amicului Victor : — Și eu, mon cher, ce altceva îți arăt de doi ani și mai bine ? Să intrăm odată alături de Aliați ! Bine măcar că te-ai convins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fotbal, iar acum spun bancuri. E formidabil acest personaj Bulă! Mihai ascultă avid și, amintindu-și de-ale lui, se simte un simplu elev ce-și face tema la română, comparativ cu bancurile auzite: cîteva replici, care cuprind o întreagă fabulă, cu bătaie lungă! Nimic mai potrivit de-a ilustra deviza: multum in parvo(4. Acum, timpul parcă trece mai repede; cei de sub streșină rîd cu toată gura. Femeile de la rînd ascultă și ele, ba chiar una spune un banc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Primordial caută să se elibereze de suferința originară prin obiectivarea într-o lume a formelor, a aparențelor (Erlöstwerden durch den Schein).1 Crearea formei apare deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică a psihologiei geniului: lumea devenirii, a aparenței, a formelor - lumea fenomenală deci - este produsul unei crize pe care ființa originară o depășește sub forma unui act artistic primordial. Proiectarea aparenței este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în ansamblu să țină. Trebuie găsită, cel puțin în cazul ăsta, o anecdotă în care expresia abstractă să poată fi decodată de la un cap la altul. Orice filozof, cred, Heidegger în orice caz, își scrie gândul cu o astfel de fabulă subiacentă în minte. Este deci de căutat o variantă coerentă de ansamblu; dacă termenul ales este confirmat de fiecare context în parte și ansamblul "ține" , atunci traducerea e adevărată, chiar dacă nu este exactă. Altminteri faci ca francezul care pune emplacement
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]