KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

care e foarte dificil să iei masa cu el. În cercul nostru legenda spune că Barney a insistat odată să-și comande spaghete la prânz și Finn l-a obligat să le mănânce cu lista de bucate larg deschisă în fața farfuriei, așa încât să nu fie nevoit să privească pastele îngrămădite în gura lui Barney. Acesta l-a torturat pe Finn și cu plescăitul, încât Finn n-a vrut să-i mai vorbească două zile. Nimic neobișnuit. Ei sunt mereu într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
teren murdar împreună cu Finn, Barney și restul găștii, topește în mod miraculos caloriile din tăițeii de cocos și prăjelile de dimineață. După care bagi în tine o friptură, ca să pui totul la loc, nu pot să nu precizez. Bucătarul așază farfuriile pe tejgheaua de sticlă ce desparte barul de bucătărie. Stăm mereu la bar. Slavă Domnului, ne știm atât de bine că nu e nevoie să stăm față în față și să facem conversație. Adesea mâncăm într-o tăcere complice, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
treacă, îl asigură Davey. Totdeauna i-a trecut. —Mie nu-mi pasă, îi anunț. Nu mă afectează. Știu că par insensibilă. Davey se uită la mine foarte mirat, dar nu-mi poate surprinde privirea, deoarece mă prefac preocupată de conținutul farfuriei. —Biroul tău e în partea cealaltă a încăperii, zice Vijay cu invidie. Vă desparte și masa de biliard. Eu stau lângă el și mă simt de parcă l-aș avea pe dracul alături. E îngrozitor! —Bine, dar e un tip nemaipomenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
e decorată în galben și alb: covoarele sunt destul de groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint și pe farfurii de porțelan - unele mai mari și ovale pentru antreuri și altele mai mici, pentru oaspeți. Toate sunt cu motive florale în nuanțe de galben și verde, ceea ce s-ar potrivi mai degrabă la țară decât într-o casă cu pretenții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
eliberează. Recuperăm după! Rebecca, am să-ți trimit ceva ce știu că-ți place! Îmi face cu ochiul. A, da, încercați somonul, dacă vă place. În seara asta ne-a ieșit grozav. Două minute mai târziu îmi este servită o farfurie cu anghinare prăjite. Simt că leșin. Sunt preferatele mele și, în vremurile bune, comandam întotdeauna o porție. Nu pot să cred că și-a amintit, exclam în timp ce trec la atac. N-am mai fost aici de vreun an. —E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și Matt. Cum vă simțiți? —Grozav! exclam foarte bucuroasă. —E delicios, aprobă Jake cu gura plină. Credeam că e riscant să comand rubarbă în extrasezon, însă îmi place la nebunie. —Prezentarea e deosebită, adaug eu, uitându-mă la plăcinta din farfuria lui, însiropată și garnisită cu zahăr pudră. E un petit pot1, remarc eu pronunțând ultimele cuvinte cu accent franțuzesc pretențios. —Petit pot de rubarbă? râde Jake uitându-se la mine cu subînțeles. —De mare clasă, exclam și-i zâmbesc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
sentimentele noastre. Am luat cina la un restaurant japonez, unde preparatele sunt așezate pe o bandă rulantă, astfel că poți să-ți alegi mâncarea la fața locului; e fain, fiindcă te simți ca la un fast-food; la sfârșit, numeri câte farfurii ai luat de pe banda rulantă și faci socoteala câți bani ai cheltuit. Apoi am fost la un film franțuzesc subtitrat, despre o relație mai ciudată dintre un bărbat și o femeie. Se întâlnesc în urma unui anunț dat de ea într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mai prostesc. Și mai multă yoga. Poate o să fac iar și niște jogging. Cel mai bun pește cu cartofi prăjiți din tot orașul! anunță Jake, în timp ce se îndreaptă spre masă cu sacoșele. Scot ketchupul, sosul și oțetul, dar nu și farfurii; poate că, după el, farfuriile ar fi un moft. Cred că am dreptate; Jake rupe sacoșele de hârtie și scoate la iveală pachete învelite în ziar, pe care le pune pe podea, lângă foc. Două picnicuri într-o zi, zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
yoga. Poate o să fac iar și niște jogging. Cel mai bun pește cu cartofi prăjiți din tot orașul! anunță Jake, în timp ce se îndreaptă spre masă cu sacoșele. Scot ketchupul, sosul și oțetul, dar nu și farfurii; poate că, după el, farfuriile ar fi un moft. Cred că am dreptate; Jake rupe sacoșele de hârtie și scoate la iveală pachete învelite în ziar, pe care le pune pe podea, lângă foc. Două picnicuri într-o zi, zic eu... Mă așez și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
reabilitare. O să sunăm la oficiile de protecție socială de pe aici, să vedem dacă e vreunul în zonă, Jim. Lui Jim, după câte se pare, îi sare inima. Ce fel de reabilitare? întreabă el, punând bucata de carne la loc pe farfurie. Păi, pentru soți maltratați, bineînțeles! Trebuie să găsim un asemenea centru. N-are nici un rost să întrebăm organizații feministe, desigur, pentru că acolo există convingerea fermă că bărbații nu pot fi victime, dar sunt sigură că o să găsim ceva. Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

acum ea singură era cea care ducea greul firmei, m-am dus glonț În birou, am găsit plicul, cheile, am alergat la apartamentul lui Belbo. Miros Închis, de mucuri râncede, scrumierele erau pline peste tot, chiuveta din bucătărie plină cu farfurii murdare, coșul de gunoi ticsit cu cutii de conserve spintecate. Pe o etajeră din birou, trei sticle de whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
treci peste supă și mănânci numai felul doi (nu eram săraci, aveam felul Întâi, felul doi și fructe). Nu, domnule, mănânci ce este la masă. Mai degrabă, ca soluție de compromis, bunica se apuca să scoată firele de varză din farfuria mea, lanț cu lanț de viermișori, firicel cu firicel, iar eu trebuia să mănânc supa depurată, mai scârboasă decât Înainte, și asta deja era o concesie pe care tata o dezaproba.” „Dar trompeta?” Mă privise ezitând: „De ce te interesează atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

nu merge fără un coniac. Din sufragerie Clemanza comandă: - Mizi, pune dragă și de o cafea, că se apropie miezul nopții. - Vezi dacă ești mezină? Tot timpul du-te hăis, du-te cea - ce mai, Marița! Mi se răstoarnă în farfuria interbelică ghiveciul peste care fusese topit un porc întreg. Mi-e greață și încep să dau gaze care fac ecou în cada de sub mine. Surorile se ghiftuiesc și la sfârșit își mai bagă o porție. Mi-e rău doar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea-n cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un sac de covoare, pături, cămăși de noapte, rochii, pantaloni și bonete. Când urc sacul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ajung. Mă așteaptă în capul străzii Muzicuței. E însoțită de madam Zane, cu o broboadă peste gură, și de Zuza, mai serioasă ca niciodată. Nici când o mângâi pe cap nu dă din coadă. De-abia în casă, în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval Bobâlna, șterpelită de la fabrică de Florica Zane (sigur o să-l plătim de trei ori cât face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
din PSD să-l ia la ei? N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți, ’rar a dracu! - Păi de ce crezi că, fură lumea? De bine? De ce a furat ăștia a lu’ Zane? încearcă să fenteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
încep să șușotească, se aude doar: nepotu-tău ți-a necinstit casa, a adus-o pe moldoveanca asta la tine-n pat. Până să mă ridic, să protestez în numele dragostei neprihănite, ceata izbucnește în urlete - huoo! huoo! Uite că a răsturnat farfuria! Zuza, Zuza! În pizda mă-tii, lasă cârnații jos! Coană Lenuța, stai în poartă, să nu fugă! N-o lăsa, Fane, uite că-l înghite, n-o lăsa! Grijania și parastasu’! E hoți, toți e hoți! C XII Conținutul fișierului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
întotdeauna mai mult de muncă. Băteau carnea pentru șnițele, învârteau maioneza, prăjeau, afumau, înghițeau. Totul pe un fond muzical popular, mai cu seamă din zona Prahovei. Alminteri nu prea vorbeau între ei. După ce nu mai auzeam zgomot de furculițe și farfurii, după ce nu se mai simțea atât de tare mirosul de prăjeală, ieșeam și noi din cameră. Aduceam Panasonicul Sabinei și puneam Abba sau Adriano Celentano. Istoria noastră culinară era lipsită de glorie. Făceam rapid o salată, o presăram cu brânză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nu-și „mai trăsese mustața”. În două zile avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor și farfuriilor, câte un râs înfundat sau vreun un sforăit. Sabina plângea lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe! I-am strâns în palme sânii umflați. Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
paradisul cancelariei, era suficient doar să te înscrii pe lista celor care asigurau gustarea din pauza mare. Înțelegerea era echitabilă, în fond. Fiecăruia îi venea rândul cam de două-trei ori pe semestru. Atunci, profesorul de serviciu venea la slujbă cu farfurii și pahare de plastic, termos, sticle, oale, caserole. Când profesorii coborau în pauza de la ora 11, cancelaria mirosea la fel de îmbietor ca orice restaurant cu specific tradițional. Unele profesoare erau renumite pentru spiritul lor culinar: una pentru plăcintele cu varză, alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
de băgat sub nas! -, să coboare scările în goană, riscând să-și fractureze abdomenul. Tinerii, se subînțelegea, rămâneau mereu la urmă. Ei aveau înainte o lungă viață de cancelarie, puteau mai ușor să facă abstracție de pateuri și murături. După ce farfuriile de plastic erau cât de cât pline, începeau discuțiile înălțătoare de suflet, chiar dacă adesea cu gura plină: - Le-am dat la clasa a X-a să facă caracterizarea (clef, clef) lui Mara. - Și s-au descurcat, dragă?” - Aoleu, vezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
în felul ăsta, răspunsese zâmbind Coposu, cea mai mare parte din ăia șapteșpe ani i-am făcut la izolare, adică stăteam singur într-o celulă mică și întunecoasă. O dată pe zi gardianul îmi aducea o cană cu apă și-o farfurie cu arpacaș sincer. Ce-i aia „arpacaș sincer”? se burzului aia mică din spatele reportofonului. „Arpacaș sincer” înseamnă arpacaș fără nimic: fără sare, zahăr, bulion, osânză. Doar boabe fierte, o dată pe zi, o lămuri Coposu, care acum chiar râdea. Păi bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare pe net îți dădea toate detaliile: luai un litru de vin roșu, turnai în el o pungă de zahăr, amestecai bine și răsturnai amestecul într-o farfurie adâncă. Făceai apoi rost de o franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nici măcar de feliile de salam de Sibiu clădite în formă de fântână arteziană. La ora nouă a apărut fetița unor verișori, cu un cadou în brațe. Orchestra a intonat câteva acorduri vesele. Am pus-o la masă, i-am umplut farfuria cu salam, cașcaval, ciorbă, sarmale. La nouă și un sfert a aterizat și bunica Sabinei, cu o broboadă pe cap. Orchestra a vibrat, am scos și purcelul de lapte. Bătrâna ne iertase pentru nehotărâre, se rugase pentru noi și uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
iar noaptea umblau pe noi. Cartierul general era însă în bucătărie. Sutele de gândaci foșgăiau în stoluri, hoarde, turme, iar când intram acolo, se retrăgeau într-un colț, lângă tavan, în jurul țevilor de apă. Dacă deschideam sertarele bufetului să caut farfurii sau tacâmuri, ei efectuau retrageri ordonate, sub formă de spirală ori de cactus. Impresia era de artă digitală. Nu cred că exagerez dacă afirm că Ceakra a fost o deschizătoare de drumuri în domeniul digital art. Și totuși, într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]