2,714 matches
-
efort a cărui maximă ar fi: «Fii genial!»”2. Aici s-ar afla una dintre sursele „protestului viril”, În termenii lui Adler, niciodată realizat pe deplin. O masculinitate radicală, „totală” e greu de cucerit mai ales În epoci decadente, când fascinația regresului spre feminin devine copleșitoare mai ales În cazul bărbaților dandy. Atenția exagerată pentru vestimentație, cochetăria, grija pentru accesorii, fardarea, podoabele, gesturile efeminate, travestiurile sunt doar câteva dintre formele concret manifeste prin care dandy-i realizează pe cont propriu latenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau Înger?" La o primă vedere, bilanțul moral a ceea ce s-a adunat dintr-o istorie populată de dandy Îi proiectează pe toți În infern. Nemăsuratul orgoliu, narcisismul, disprețul suveran pentru oamenii „de serie”, egoismul cinic, dorința de a domina, fascinația suprafeței, a futilului, spiritul mereu rebel, pofta provocării continue, distanța ironică față de orice și oricine, oroarea de natural, cultul artificiului, misoginismul, spernoginia, oroarea de matrimoniu, refuzul procreării, invertirea, pedofilia, drogul, sadismul, apologia crimei sunt incriminatorii: toate, păcate veniale sau capitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acolo cu un scop mai serios decât s-a crezut - pentru a se apropia de prințul de Wales și să Înnoade relații care să-l scoată repede În evidență. S-a spus, cu destul dispreț, că uniforma a exercitat o fascinație irezistibilă asupra lui Brummell. Asta ar Însemna să explici ce este un dandy prin prisma unui sublocotenent. Un dandy ce-și lasă amprenta peste tot, care nu există fără o anume distinsă originalitate 2 (Lord Byron) trebuie neapărat să urască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aflăm În fața vorbirii unui om care avea o pasiune autentică pentru litere. „Să vezi, să auzi, să scrii lucruri de curaj”, acesta Îi era țelul. Scott, redactorul-șef al lui London Magazine, izbit de geniul tânărului sau fiind sub influența fascinației stranii pe care o exercita asupra tuturor celor care Îl cunoșteau, Îl invită să scrie o serie de articole pe teme artistice și el Începu să contribuie la literatura din zilele lui sub o serie de pseudonime fanteziste. Janus Weathercock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
importantă asupra personajelor decât asupra lui Wilde Însuși. Nu s-au observat, poate, Îndeajuns, lecțiile lui Walter Pater din Renașterea (Îndeosebi splendidul capitol „Leonardo da Vinci”, din care e aproape sigur că a derivat concepția „estetică” a lui Wilde) și fascinația față de medievismul poetic filtrat prin lentilele lui Swinburne sau ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o opulență avar strunită ale lui Beardsley e ușor de regăsit În paginile ce mimează detașarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este un soare În amurg; ca și astrul care pogoară, el este superb, fără căldură și plin de melancolie”. Voluptatea singurătății morale, refuzul comunicării, răceala și sterilitatea sunt trăsături satanice, cărora masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prin costumația sa. Or, cum Aubrey de Vere atrage atenția povestitorului prin „făptura sa din afară”, prin modul ciudat În care se armoniza Înfățișarea cu costumația sa, o referire la Byron, la Chateaubriand sau la nenumărații byronieni din secolul trecut (fascinația personalității poetului englez s-a exercitat și asupra lui Stendhal și asupra lui Barbey d’Aurevilly, cei doi scriitori pomeniți În Remember) ar fi Îndreptat gândul cititorului spre alte componente ale personalității sale, pe care - dat fiind caracterul „confesiv” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de istorie și să te trezești preocupat de tezaure și alte prostii asemănătoare - ce decădere! Aveam, firește, la Îndemână justificarea că, de fapt, și asta ține de știință, dar În sinea mea recunoșteam că interesul pentru comoara templierilor includea dimensiunea fascinației pe care aurul o exercită pervers asupra oricărui om. Ideea că undeva, Într-o peșteră marca Ali-Baba, sunt adunate laolaltă bijuterii, nestemate de tot felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
remarcabile succese. Să-ți explic. Pentru noi, scotocirea prin arhive se constituie În preocupare curentă. De cele mai multe ori știm ce căutăm, avem o țintă, scontăm un rezultat. Nu o dată Însă, cotrobăim din inerție, să nu ne pierdem reflexele, mânați de fascinația pură pe care o exercită asupra intelectului și a imaginației noastre hârtiile acelea roase pe la colțuri și Îngălbenite de timp, printre rândurile cărora palpită viața unor oameni ce și-au pierdut identitatea, devenind concepte și categorii, embleme reci ale așanumitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lume sta adormită ca sub o vrajă, acolo; lumea pe care o descoperise de curând Oliveira, - Evul Mediu cu legendele, eroii, sfinții și îndrăgostiții lui; Evul Mediu portughez, care-și păstrase structura sa spirituală continentală, europeană, - nu căzuse încă sub fascinația Oceanului și obsesia descoperirilor de tărâmuri necunoscute. Vizeu este un oraș în care reflecția orbitoarei epoci a descoperirilor maritime se întîlnește foarte puțin și indirect. Nu e un centru al stilului manuelin, nu e alimentat de flora oceanică, de imaginația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru economie de spațiu, În cuprinsul articolului detaliat În care era explicat cuvântul respectiv, acesta era redus la inițiala lui, scrisă cu majusculă, astfel Încât coloanele de rânduri dese cu caractere de tipar minion, pe lângă că Îți solicitau concentrarea, dobândeau ridicola fascinație a unei mascarade, În care prescurtarea unui cuvânt deloc familiar se juca de-a v-ați ascunselea cu ochii tăi lacomi: „Moise a Încercat să desființeze P., dar n-a reușit... În epoca modernă, primitoarea P. a Înflorit În Austria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai hălăduiau prin fumul cafenelei, plină de alți studenți, de alt zumzet și de alte iluzii și vagi chemări. Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu se uită la mine. O privea lung, ca într-o fascinație, pe Ester. Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și prinse a murmura un fel de jelanie gâjâită, înfundată. Îi prinse mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se juca de-a răsăritul, copil alintat, râzând, dând din mâini și zvâcnind de picioare când mama îl desfată, să-i schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă gândesc, a fost o continuă întoarcere. Nu am vocația desprinderilor. Înaintez cu corpul mereu întors spre „în urmă“. Abia părăsind un loc, acesta mă cuprinde, mă fascinează, rămâne în mine. Nu sunt al despărțirilor, ci al revenirilor. Nu am fascinația înaintării, ci a unei mereu întoarceri. Nu plecare, ci mereu revenire. De fapt, nu am plecat niciodată. Am revenit mereu, întors ca dintr-o continuă despărțire, pribegie. Cunoașterea, întâlnirea mea cu locuri străine a fost mereu ca o revedere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a unei mereu întoarceri. Nu plecare, ci mereu revenire. De fapt, nu am plecat niciodată. Am revenit mereu, întors ca dintr-o continuă despărțire, pribegie. Cunoașterea, întâlnirea mea cu locuri străine a fost mereu ca o revedere. Nu am trăit fascinația întâlnirilor cu locuri străine, neobișnuite - chiar atunci când am avut astfel de experiențe -, ci totul era parcă revenire. Mai fusesem cândva pe acolo. M-a atras nu necunoscutul, neștiutul, mi-i străină fascinația aceasta, ci mereu încercam, acomodându-mă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost mereu ca o revedere. Nu am trăit fascinația întâlnirilor cu locuri străine, neobișnuite - chiar atunci când am avut astfel de experiențe -, ci totul era parcă revenire. Mai fusesem cândva pe acolo. M-a atras nu necunoscutul, neștiutul, mi-i străină fascinația aceasta, ci mereu încercam, acomodându-mă cu un loc nou, să-i descopăr cele deja știute. M-am simțit, pretutindeni și oricând, mereu acasă. Mi-au conferit aceste sentimente puterea de a nu fi singur, chiar dacă mă încercau tristețea înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase. O lume pe care am moștenit-o în sângele meu, dar de care m-am îndepărtat pentru că așa a fost să fie drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în așa fel încât ocolesc Bulevardul. Ocolesc pe străzi lăturalnice care, adeseori, îmi par necunoscute, deși le-am străbătut de-atâtea și de-atâtea alte ori. Am constatat, scriind la această carte, coborând în text, descoperind puterea textului, misterioasa lui fascinație, halucinatoria lui putere de absorbție, că încă nu sunt pregătit pentru a duce până la capăt cele ce mi se oferă. Nu-i început. Nu-i sfârșit. Nu am început nimic scriind. Nu voi sfârși nimic, încheind aceste pagini. Începând, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
abominabil, exista totuși ceva care te fascina la el, ceva care mergea dincolo de plăcerea sexuală pe care știuse să i-o ofere la un moment dat sau de incredibila viclenie de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească asemănătoare altora. Ars de soare, plin de răni și acoperit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu, sau care parte din mine era el? Oare aveam aceeași personalitate sau acest alter ego era Mr. Hyde pentru doctorul meu Jekyll, înfăptuind orori necunoscute în orele de întuneric? M-am trezit citind despre gemeni malefici, zgândărind cu o fascinație morbidă rana care mă îngrijora, în loc să o ignor și să o las să se vindece. Ajunsesem să îmi fie frică să mă culc, asemenea copiilor acelora nenorociți din filmele de groază, pentru care singura cale să nu cadă în strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de răzbunare a individului. Criminalul se manifestă însă ca un fenomen meteorologic devastator; fapta lui nu comportă nici o justificare, tocmai pentru că ideea morții nu are nici un fel de prezență în el. Crima rămâne pe mai departe un fenomen al naturii. * Fascinația neîmplinirii îți dăruiește avântul unui Ulise a cărui odisee nu poartă rătăcirea spre casă, ci fuga de Ithaca. O chemare spre definitiva renunțare, din care prin tine însuți să confirmi consolarea, această iubire nepământeană și deci improprie omului - o dragoste
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
observată prin binoclu. Pe bărci, a-ți petrece ore Întregi uitându-te prin binoclu pe puntea altcuiva este considerat un sport acceptabil. Să faci speculații În legătură cu cine sunt și ce fac punctele negre de pe o punte din depărtare constituie o fascinație fără margini. Alte activități includeau mâncatul exagerat, partide frecvente de sex „de lună de miere“ după-amiaza, care, pot să confirm, este mult mai plăcut decât sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule, ce deliciu - prăjituri proaspăt scoase din cuptor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
năștea imaginea cadavrului lui Harry, întins într-un sertar frigorific de la Spitalul Metodist, la doar câteva străzi de locul unde ne aflam. Nu-l cunoscusem prea bine pe Harry, dar ținusem la el într-un fel mai special (în parte fascinație, în parte respect nemăsurat, în parte scepticism) și, dacă ar fi murit în oricare alte împrejurări, mă îndoiesc că aș fi fost la fel de afectat. Era mai mult decât un șoc, mai mult decât tristețe; mă îneca furia față de renghiul grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
organizarea Societății de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei președinte a fost între 1994 și 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde deține rubrica „Socio-hai-hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (în colab., 1992), Fascinația diferenței (1999), Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziției (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfîrșitul jocului. România celor 20 de ani (2010). De același autor, la Editura Polirom au apărut Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006), Antropologie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]