3,967 matches
-
moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la care alții, mai dotați, cu un egoism mai viguros sau cu ambiții mai îndrăznețe, își satisfac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne trăim mereu doar trecutul, însă după câțiva pași m-am oprit. Poate că Arhivarul ieșise pentru a mă pândi prin gaura cheii; poate că stătea afară și mă observa. M-am așezat la loc pe scaun și m-am felicitat pentru asta în clipa următoare fiindcă individul a apărut exclamând: „Ah, Doamne!” Era bine dispus. Răsturnându-se în fotoliu, m-a întrebat: „Așadar, ce dorești?”, de parcă atunci mă zărise. I-am explicat că bătrânii vorbeau despre mine vrute și nevrute, mă învinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toarnă cîte un rînd țeapăn. Va presupune obligatoriu ceva călătorii, știi. Nu poți să stai pur și simplu În apartamentul ăsta și să huzurești. Apropo, frumos locșor. — Nici o problemă, Încuviințează Wakefield cu grăbire. Oricum călătoresc mult. Fraierul pune botul, se felicită singur. Diavolul rămîne tăcut, savurîndu-și cel de-al doilea whiskey. Închide ochii cei galbeni și osteniți și, pentru o clipă, Wakefield Își Închipuie că a adormit, pînă cînd mormăie și ochii i se deschid cu o fluturare. — Și va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aia? Din RÎul Colorado, de acolo vine. Și ce o să facă atunci cînd o să sece de tot? Nimic, aia o să facă. După ce dezbat pe marginea prostituției (toată lumea pentru), jocurilor de noroc (facem ce vrem) și problemei apei (din nou), se felicită singuri pentru că trăiesc unde trăiesc. — Cincizeci de suflete răspîndite pe trei sute de mile pătrate, dacă nu punem la socoteală bordelul și traficul navetiștilor, spune ciudatul. Asta numesc eu spațiu. Ia Încearcă să faci asta În Est. Savurîndu-și al doilea Bourbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcu ochii mari mimând uluirea. — Nunta lui Adrian Blake a fost un eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia agasantă că se amuza pe seama ei. De fapt am venit să te felicit. Zâmbetul lui Jack era atât de fermecător, încât deveni pe loc bănuitoare. — Pentru ce? Până și pentru ea, tonul acela nu era câtuși de puțin curtenitor, dar, pe de altă parte, Express încerca întotdeauna să le fure poveștile obținute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ani o impresiona. Alteori, când se gândea că ar fi fost mult mai fericiți cu altcineva, o îngrozea. Probabil că o făcuseră, conchise ea, pentru că se iubiseră cândva. — Mulțumesc, tată. De fapt, Jack Allen a trecut și el să mă felicite. Se opri, amintindu-și de suspiciunile ei în privința motivelor lui Jack Allen. — Ce mai face Jack? Cel mai bun stagiar pe care l-am avut vreodată. Chipul tatălui ei se întunecă pentru o clipă. — Bine că mi-am amintit. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ne-om fi gândit noi la asta? Pentru că noi nu ne ținem de tertipuri ca Jack Allen, replică nervoasă Francesca. Cum a îndrăznit să ne fure povestea? De-asta trebuie să fi trecut ieri pe-aici. A venit să mă felicite, din părți! — Trebuie să recunoști totuși, remarcă Stevie, arătându-i ziarul cu titlul Acest autobuz ar putea face victime - că a fost o strategie inteligentă, nu-i așa? — Stevie, - Fran îi smulse ziarul din mână și-l aruncă la coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stupid. Era adevărat că oamenii veneau în astfel de locuri ca să se relaxeze, iar copiii altora puteau deveni agasanți. Laurence voia pur și simplu să nu-i tulbure nimeni liniștea bine meritată. Totuși ar fi preferat ca el să fi felicitat familia pentru curajul de care dădea dovadă. La sfârșitul după-amiezii se întoarseră în cameră, chiar când soarele începea să dispară după copaci. Fran rămase tăcută în picioare, uitându-se cu o privire pierdută pe fereastră. Laurence veni deodată în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu paharul de Perrier în mână, când simți o bătaie ușoară pe umăr. Se întoarse ușurată, sperând că era Stevie, venită s-o salveze, și dădu peste figura furioasă a lui Jack Allen. — Am auzit că ar trebui să te felicit. Amărăciunea din glasul lui o șocă. — Să înțeleg că eu am fost stripperul de la petrecerea burlăcițelor? Avertizează-mă data viitoare, măcar să scot un ban cinstit. — Jack... eu... știi, toată povestea m-a luat și pe mine prin surprindere, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui să țină minte sfatul pe care i l-a dat tatăl ei. Nu minți niciodată. Iar dacă o faci, nu te complica. Înfloriturile sunt cele care te dau de gol. — Aha, spuse Jack, ascunzându-și o urmă de zâmbet. Felicit-o din partea mea. Deși poate o să am ocazia s-o fac chiar eu. O văd des prin oraș. — Oh, nu, se panică Fran, nu cumva s-o faci. Știi, nu e sigură că o să păstreze sarcina. Aha, repetă în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
într-adevăr o decizie dificilă. De bună seamă, avea să spună măcar că echipa de la Citizen făcuse ce era mai greu? Dar dacă ar fi făcut asta, oare ei nu i s-ar fi părut un gest extrem de arogant? Ca atunci când felicitai pe cineva că a ieșit pe locul doi, deși toată lumea știa că locul doi nu conta. În orice caz, n-ar fi trebuit să-și facă griji, pentru că Jack nici măcar nu pomeni de Citizen. Acceptă pur și simplu premiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe cineva că a ieșit pe locul doi, deși toată lumea știa că locul doi nu conta. În orice caz, n-ar fi trebuit să-și facă griji, pentru că Jack nici măcar nu pomeni de Citizen. Acceptă pur și simplu premiul și felicită reporterul care venise cu ideea acelei stratageme. Lui Fran nu-i veni să creadă. Părea că talentul ei în a se înșela în privința lui Jack era nelimitat. Ieși împleticindu-se, fără să-i pese că plecarea ei avea să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prima dată după câteva luni bune. Cerul, acum că-l vedea din noua perspectivă pe care i-o conferea certitudinea, părea mai albastru ca oricând. Zidurile de piatră ale catedralei străluceau. Până și porumbeii păreau să țopăie voioși. Gu-gu-gu, o felicitară ei, învârtindu-se în jurul ei în timp ce monta roata la bicicleta lui Sean. Măcar o dată tehnologia, de obicei un inamic declarat, ținu cu ea și piulițele se îmbinară imediat. Nu vru să se gândească la ceea ce urma să facă sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001). O recenzie a aceluiași Vinea despre Mercure de France și despre comentariile elogioase ale lui A. de Montandon cu privire la Șt. O. Iosif, Panait Cerna și Ilarie Chendi reține atenția prin antifraza sarcastică: „Să ne felicităm totuși că avem pe cineva care să amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913). Oricum, acțiunea lui vizează deopotrivă pătrunderea literaturii române în străinătate și promovarea în România a literaturii moderne - autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
SÎnt complet Înecat În bere, răspunde. Am ieșit la un pahar să sărbătorim, la prînz. — Asta Înseamnă că putem să mergem la culcare mai devreme diseară? — Absolut. Ai mei au zis că vor să treacă puțin pe la noi, ca să ne felicite În persoană, dar, În afară de asta, cred că o să mîncăm ceva la pachet, ne uităm la televizor și mergem la culcare. GÎnd la gînd cu bucurie. Acum știu de ce am acceptat să mă mărit cu tine. — Dan! Linda Îl Îmbrățișează, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o privire de ansamblu asupra vaginului sau măruntaielor tale? — Nu, dar erau În sala de așteptare și... Dan se opri, șovăind vizibil. După ce s-a născut Tom, l-au dus pînă la salonul nou-născuților și asistenta de acolo i-a felicitat, după care, se pare că... Vocea i se stinse din nou, În mod penibil. Se pare că ce? am urlat. — Se pare că asistenta i-a invitat Înăuntru să-l vadă și să-l țină puțin În brațe. Doar puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ședința“, sau pleacă În călătorie de afaceri și nu lasă numere de telefon de la hotel, iar tu te uiți la biata nevastă tristă și-ți vine să-i strigi: „ARE O AVENTURĂ, VACĂ PROASTĂ! NU RECUNOȘTI SEMNELE?“. Și, desigur, ne felicităm că sîntem așa de inteligenți Încît să ne prindem, dar poate că nu am mai fi la fel de deștepți dacă totul s-ar petrece În casa noastră. Poate că instinctul de autoconservare ne-ar proteja de lucruri pe care am prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-a îndrăznit să întoarcă spatele banchetului organizat în cinstea noastră și la care au luat parte toți nobilii longobarzi. Până și Grasulf m-a felicitat, Gisulf m-a lăudat în fața tuturor pentru curaj și iscusință, declarând că mă voia în consiliu. Eu, care preferam să nu-mi fac dușmani în nicio tabără, am refuzat, scuzându-mă că misiunea mea în serviciul lui Rotari nu luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
S-a străduit să lucreze și noaptea, căci mi l-a dat a doua zi spre seară. Făcuse o lucrare fără pereche, folosind aur, argint și purpură, punându-i una din coperțile de piele rezervate doar pentru rege. L-am felicitat și l-am întrebat cât îi datoram. Îl știam cam venal, și de aceea am rămas uluit când mi-a spus: - Mai lasă-mi originalul încă o zi; cititul lui a fost o răsplată mai mult decât suficientă, și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puțin - Îl agățase deja de braț, Îl târâse În holul minuscul și apoi Închisese ușa casei În spatele lui, iar acum Îl privea ca pe un marțian. Pe ecranul albastru al televizorului Mister Verità surâdea placid, Încrezător și senin și Îl felicita pe preot și pe soția acestuia pentru curajul pe care Îl avuseseră de a sfida lumea Întreagă - În timp ce chiar În clipa aceea, cine știe unde, Dario Înfrunta cea mai teribilă criză a vieții sale conjugale, Își părăsea soția. Sau pe el. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chinul, neputința, dorința, succesul, eșecul, îți amintești toate acestea? Poate că n-am fost împreună în asemenea momente, pe care sunt sigură că și tu le-ai trăit, dar știu ca ai învățat ceva din toate experiențele avute și te felicit pentru asta. Nu ți-am spus niciodată ce bine m-am simțit în vacanța de iarnă pe care mi-am petrecut-o la tine. Am fost fericită și am simțit că tu ești sora pe care nu am avut-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrebat dacă eu sunt orfanu’ ăla și eu i-am zis că nu sunt orfan, tata e la Canal, și atunci Romulus a făcut un gest a lehamite și a zis că-i totuna, apoi mi-a zis că mă felicită, pentru că n-ar fi crezut ca vreunul dintre noi să ajungă până la ei, și m-a întrebat ce caut acolo, atunci și Remus Frunză s-a uitat la mine, de parc-ar fi așteptat să vadă ce răspund, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avut posibilitatea s-o facă este Yves Pérec, În cabinetul lui. Iar zgîrieturile de pe gîtul lui, după părerea mea, nu se datorează tufelor de tuia. Observă că, ascultîndu-l cu atenție și aproape fără să-și dea seama, Marie Încetinise. O felicită. Ea scoase atunci din buzunar una din scrisorile anonime pe care le recuperase la primărie și i-o Întinse. - Fără mine nu vei fi În stare să faci progrese. Descifră fraza dintr-o privire și Îi adresă un zîmbet. - Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cam de mult... Lucas simți o fulgerătoare poftă să-l facă tocătură pe skipper, dar se mulțumi să distrugă stiloul pe care tocmai voia să-l pună la loc, stăpînindu-se să dea glas grozăviilor care-i treceau prin minte. Se felicită pentru extraordinara stăpînire de sine de care dădu dovadă cînd se auzi rostind: - Te duc eu pînă acolo? Nu schimbară o vorbă pe tot parcursul scurtului drum pînă acolo. Dar cînd o lăsă la intrarea pe pontonul la care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de abia șaptesprezece ani („drăguță, pe deasupra”, Îi veni să adauge) să nu-și distrugă viața din cauza unei aventuri de vacanță. Annabelle se temea cumplit de Întoarcerea la Crécy-en-Brie; În fapt, nu s-a Întâmplat nimic. Era 4 septembrie; părinții o felicitară pentru pielea bronzată. Află de la ei că Michel plecase, că-și ocupase deja camera la căminul studențesc din Bures-sur-Yvette; nu bănuiau nimic, era clar. Annabelle se duse la bunica lui Michel. Bătrâna părea obosită, dar o primi bine și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]