4,016 matches
-
arestat ca dușman al regimului. Amintirile ei sunt cu atât mai intense cu cât ea le-a filtrat prin ochii inocenți ai unui copil ce avea să se maturizeze brusc. Încă un telefon din Iași de la d-na A.D. cu felicitări și urări ca pentru o asemenea zi unică dintr-un an. Partea a II-a a concertului s-a încheiat cu binecunoscutul marș al lui Radetzky. Urmăresc apoi la televizor felul în care oamenii din diverse părți ale lumii sărbătoresc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
este destul loc sub soare pentru orice om care populează Terra în acest moment. Sper să pășesc cu dreptul și în acest an. După ce urmăresc un serial la TV sunt sunat la telefon de S. Coloșenco și Ștefan Cucoș cu felicitări, prof. Cucoș întrebându-mă... cum stau cu volumul III. I-am răspuns că am ceva material și că poate în 2011 să-mi aducă această realizare, dacă și Cel de Sus mă va ajuta. Fără El este imposibil. Deși e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
5 ianuarie, mi-am promis recorectarea recenziei volumului „Vocea manuscrisului”, să fie gata și voi vedea unde-i voi găsi locul. Primesc un telefon de la S. Coloșenco, urmat de o antrenantă discuție pentru ca poșta să-mi aducă din Pitești o felicitare de la dl. prof. Ion Popescu-Sireteanu - fapt tonifiant pentru mine. Televizorul meu dă vădite semne de oboseală și trebuie să apelez neapărat la consăteanul Sorin Tănăsache pentru remediere. Nu știu cum puteam trăi odinioară fără să am măcar un modest aparat de radio
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la ora 2, astăzi 7 ianuarie 2010, pornesc lucrul la noul volum. Am lucrat până la 930, deci șapte ore, însumând aproximativ 10-12 pagini de carte. La orele serii am felicitat pe dragul meu consătean Ion N. Oprea de ziua numelui - felicitarea tot cântată telefonic, la fel cu cea adresată d-lui V. Fetescu la aniversarea a 80 de ani de viață, ca dovadă că-mi sunt la fel de dragi și le ofer aceeași statornică prețuire ca oameni și condeieri. Felicitarea se dilată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ziua numelui - felicitarea tot cântată telefonic, la fel cu cea adresată d-lui V. Fetescu la aniversarea a 80 de ani de viață, ca dovadă că-mi sunt la fel de dragi și le ofer aceeași statornică prețuire ca oameni și condeieri. Felicitarea se dilată într-o amplă discuție informativă pentru ambele părți. Mă bucură mult buna dispoziție spirituală a interlocutorului meu. De câteva ori am dat semnul întreruperii convorbirii și tot de atâtea ori am continuat-o... Apoi am telefonat la Priponești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-l din inimă și dorindu-i noi succese literare. După ora 20 m-a sunat și I.N. Oprea, luându-mi-o înainte cu telefonul, anunțându-mă că-mi mai trimite o nouă carte recent scoasă de la editură. I-am adresat felicitări și mulțumiri pentru acest nou dar de suflet! Apoi am urmărit la TV emisiuni de muzică și de informații. Miercuri, 10 februarie 2010. Astăzi, după două săptămâni de întrerupere - în care n-am stat degeaba, am reluat lucrul la noul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zare nu se vedea decât nisip, lucind. Când am coborât, călugărul care mă aștepta și-a ridicat gluga. Era "unchiul George", relativ tânăr, cum arăta la patruzeci de ani. A dat capul pe spate și, foarte serios, mi-a zis: "Felicitări pentru stil". După care a dispărut. Să fi fost prin iarna anului 1939, cred. Ducîndu-mă, în vacanța de Crăciun, în Lisa am trecut pe la livada "unchiului George" din Luncă. Am văzut gardurile distruse, cu spărturi pe unde intrau iepurii, ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
roseseră coaja merilor, și cu poarta căzută într-o rână. I-am trimis o scrisoare ca să-i aduc la cunoștință că livada se părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o telegramă de la "unchiul George", cu totul neașteptată: "Felicitări pentru stil". A fost unul din puținele lui gesturi de tandrețe. 26. Multe sunt în Asybaris inexplicabile, dar, probabil, mărimea neobișnuită a rododendronilor, atingând proporții aproape gigantice, e tot atât de misterioasă ca pâcla care îngălbenește cerul pe timpul verii și ca reținerea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
picioarele prea scurte, iar privirea asta, Susan, dinspre partea ei, observa emoția vechilor prieteni nu fără o oarecare ironie față de Al Capone, dar dispusă să adauge afecțiune la zîmbetul ei de Îndată ce n-o să mai stea cu spatele la ea. — Darling, sîntem aici... — Felicitări! exclamă Al Capone, cu torsul enorm și cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan. — Mulțumesc, spuse, apropiindu-se. — Ei, În sfîrșit acum o cunoști. — Doamnă, sînt Încîntat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o oarecare ironie față de Al Capone, dar dispusă să adauge afecțiune la zîmbetul ei de Îndată ce n-o să mai stea cu spatele la ea. — Darling, sîntem aici... — Felicitări! exclamă Al Capone, cu torsul enorm și cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan. — Mulțumesc, spuse, apropiindu-se. — Ei, În sfîrșit acum o cunoști. — Doamnă, sînt Încîntat de cunoștința și la ordinele dumneavoastră. — Susan. — Încîntat, Susan! Îmi permit acum să te felicit personal. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rost să mă mai mint. Cine știe când o să pot dormi. Măcar de-ar face vecinul de deasupra încă un chef de-ăla, pe cinste, cum știe el. Că are alde Bordeianu un talent de a chefui - nota 10 cu felicitări! Și, nu doar așa, la sărbători, pentru el există mai multe feluri de sărbători: legale, nelegale și întâmplătoare. Mai ales astea, întâmplătoarele, îmi cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă. Ce mult aș vrea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai mare: și sesiunea asta de examene a luat-o integral cu zece. E singura notă pe care a reușit s-o ia de când e student.” „O veritabilă performanță intelectuală, pentru care v-aș ruga să-i transmiteți sincerele mele felicitări.” „Mulțumesc, mulțumesc mult de tot. Am vorbit de ajuns despre Radu, dar nu mi-ați spus ce vă aduce la mine.” „Ă..., cum să vă spun..., am trecut... așa...” „Ei, asta-i acum, doar n-o să-mi spuneți că ați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
reușiți dumneavoastră să aflați o definiție, cât de cât acceptabilă, transferați-o în locul meu. Vă asigur că n-am să fac scandal, nici măcar n-o să mă supăr vreun pic ci, dimpotrivă, am să mi-o însușesc și primul telefon de felicitare pentru marea dumneavoastră descoperire, vă anunț că de la mine o să-l primiți. Din păcate, stimați cititori, nu ne-am învrednicit de multrâvnitul telefon promis și credeam că, cel puțin în acest caz, perseverența e malefică. R: Ce sentimente vă încearcă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
faci tu, Aurel?” “Păi, așa, în mare, ți-am cam spus. Sper că, nu peste mult timp, să mă pot muta la trei camere, că, deh!, o să mi se mărească și mie familia și am nevoie de mai mult spațiu” “Felicitări și să-ți trăiască urmașii!” “Mulțumesc, și-ai tăi, scuzați, ai voștri, pardon, ai dumneavoastră. Și pe urmă, dacă m-o ajuta cine știu eu, sper să ajung șef de serviciu, pe urmă, chiar contabil-șef, ori director comercial, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Aurică. Și n-ai nici o grijă, când apare următoarea mea carte, ți-o trimit. Și cu autograf!” “Bravo! Înseamnă că am aflat cu ocazia asta și o veste bună. Și cam pe când?” “Știu și eu? Cred că până la anul nou” “Felicitări! Și doamna? Că, așa vorbăreț, cum mă știi, n-am aflat nimic despre dânsa. Mă!, și cât mă bucur că te-am întâlnit, chiar voiam să dau de tine. Uite, săptămâna viitoare am să vin, tot în interese de serviciu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eu sunt profesor și cred că un dram de pedagogie încă mai cunosc. P: Iartă-mă! N-am vrut să... Z: Nu-ți fă griji! Am zis și eu așa... Eu îți cer scuze, căci trebuia să-ncep discuția cu felicitări pentru pagina din revistă. P: Mulțumesc. Z: Ești magnific, dom’le! Vraiment. Indeed. Și-acum, la ce mai lucrezi? P: E ăsta un interviu, sau ce-i? Z: Nu. Da’, uite, chiar mi-ai dat o idee. Ia să scot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un canal pentru adulți, chiar și în rochia lungă până la glezne. Așa că n-o contrazice. De fapt, toată costumația e destul de sexy, mai ales boneta demodată. Îl înveselește să stea lângă ea și să se holbeze, în timp ce ea desenează mici felicitări sau chestii din astea. Drăcovenii cu „Multă sănătate“ pentru străinii din saloanele vecine. Ilustrate cu nou-născuți în coșulețe pe care să le trimită legiuitorilor din Washington. Stă aproape de ea, ajutând-o, colorând înăuntrul conturului cu o mână în timp ce o ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am fost? Dar acum îmi revin, nu? La cum eram înainte? Deja ești la fel. Uită-te și tu la tine! O cercetează, dar nu-și dă seama dacă minte sau nu. Își șterge ochii făcuți muci. Scoate propria lui felicitare cu „Multă sănătate“, ca s-o compare: Sunt nimeni... Ei, atunci bine ai venit printre noi. Nu ești singur. Trecură săptămâni din care Karin nu-și amintea nimic. În timp ce terapeuții îl examinau pe fratele ei, testându-i memoria și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-a petrecut cea mai mare parte din viață încercând să pătrundă în clasa afaceriștilor cu un lung șir de rețete de îmbogățire rapidă. Știa toți aprozii din tribunalul pentru cazuri de faliment suficient de bine încât să le trimită felicitări de Crăciun. A pierdut foarte mulți bani vânzând cutii pentru protejarea intimității. Le branșai la televizor, pentru ca firma de cablu să nu poată depista la ce te uiți. I-a venit o idee din asta să facă bani din asigurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de unde știi de la ce telefon vorbesc? —Tati? Mare prostie. —O, mda. Uită ce-am spus. Oricum, de ce mă suni pe celular sau cum îi spune? Ca de obicei, pornise cu stângul. — M-am gândit că o să te bucuri să primești felicitări de la fiica ta. — Cred că încă nu m-am obișnuit cu soneria asta. Nu-l folosești? Îți pare rău că ți l-am făcut cadou? — Îl folosesc. Îl folosesc ca s-o sun pe maică-ta, când sunt pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un obicei. Schneiderhahn se ținea deoparte. Privea de la distanță, cu bicicleta în mînă. Rîsete cînd un val ridica pluta, așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui să fii împins de la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dar care toate mă atingeau deodată, formînd împreună sentimentul de fericire al ultimilor metri care erupea în semnalul unui fluier, al unei sirene ori în bubuitura unui tun. Cîștigaserăm. Și David, care cu prima suflare, cît de calm posibil, spunea: "Felicitări." Depusesem acel efort pentru mine, pentru el sau pentru ceva de dincolo de asta? Pentru noi amîndoi? Nu știu. Am pus medaliile deasupra patului și acum stau în fața micii mele ferestre. S-a făcut cald. Vara avea să continue ani de-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aruncă o privire luminoasă și zise: — Ce-ai pățit, Thaw? Era încurcat. Ea-i zîmbi și-i spuse: — Le-ai spus tuturor că ai picat la matematică, nu? — Da, domnișoară. — Ei bine, rezultatele oficiale tocmai au fost afișate. Ai trecut. Felicitări. Thaw se holbă cu groază la ea. Spre sfîrșitul săptămînii, intră prin portalul de marmură al Bibliotecii Mitchell. Venise deseori aici să vadă facsimilele cărților profetice ale lui Blake, și în timp ce un tip grăsuliu, îmbrăcat într-o haină cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se sprijinea de o masă. — Ar fi fost bine să fim mai prudenți, dar ne-am fript degetele și trebuie să suportăm consecințele. O, Lanark! Cum o mai duci? — Bine. Puteți să-mi dați două farfurii de supă, vă rog? — Felicitări! Băiat sau fată? Cum se simte mama? întrebă Ritchie-Smollet, dîndu-i farfuriile dintr-un vraf. — Mulțumesc. Băiat. Pare să fie bine. Unul a devenit doi: primul și cel mai formidabil miracol, nu-i așa? Sper că-mi vei acorda privilegiul de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]