177,792 matches
-
ficționale (nu asta o fi metafora generală a cărții: ficțiunea care alină rănile sufletului etc. etc.?). Lumea pare a fi o grădină a raiului și chiar cînd răul se insinuează, el trece repede, ca un vis urît. Pe măsură ce personajul întinerește, femeile de pe stradă îi întîrzie pe retină, îi fură ochii cu rotunjimile lor. Tod zăbovește din ce în ce mai mult în paturile asistentelor, ca doctorul Tomas din Insuportabila ușurătate a ființei - indiferent, grăbit, curios ca un colecționar -, dar o iubește, nu se știe de ce
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
mai ales cînd e vorba de iubire. Așa arată o scenă de despărțire, una din cele o mie din decursul unei vieți, dar cu semnul minus în față: ,Pentru că asta-i ciudat cînd vine vorba de astfel de relații cu femeile: capeți totul la prima întîlnire. Mă rog, din cînd în cînd, la a doua întîlnire, dar în general e prima. Invazie instantanee. Invazie și stăpînire instantanee. Nu-i nevoie decît de o oră, maximum două. Dumnezeule, poți să te duci
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
la prima întîlnire. Mă rog, din cînd în cînd, la a doua întîlnire, dar în general e prima. Invazie instantanee. Invazie și stăpînire instantanee. Nu-i nevoie decît de o oră, maximum două. Dumnezeule, poți să te duci la o femeie, la un colț de stradă și să începi să strigi la ea și, zece minute mai tîrziu, e înapoi la tine acasă, unde face tot felul de lucruri. Nu de puține ori primul contact fizic, prima atingere a fost o
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
bănuiai. Lumea asta cu fundul în sus e mai frumoasă decît cea adevărată, asta încearcă să ne spună, tandru, Martin Amis. Cu doctori naziști care resuscitează morți la Auschwitz, cu Kennedy care renaște într-o secundă pe străzile Dallasului, cu femei care cedează de la prima întîlnire, cu ploi care se întorc în cer și mașini care se repară miraculos, cu vapoare care își șterg urmele pe măsură ce înaintează adînc în mare. Cu păcate care devin fapte bune și crime care devin isprăvi
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
locuite de oameni; or, în acel început absolut al timpului omenesc, toate drumurile planetei rămâneau de inventat. Ce minunată confidență (rămânând perfect pudică) pune pe hârtie Blaga - mereu la modul său ,generalizant", ca și cum ar vorbi de experiența oricărui bărbat cu femeia ce împarte cu el: dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă/ și înviere! Și dulce-amara comparație între umbra cearcănului sub ochii femeii pasionate și umbra aruncată de Eva pe sol, deja în afara Paradisului, ce desfătare! Să constatăm
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
hârtie Blaga - mereu la modul său ,generalizant", ca și cum ar vorbi de experiența oricărui bărbat cu femeia ce împarte cu el: dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă/ și înviere! Și dulce-amara comparație între umbra cearcănului sub ochii femeii pasionate și umbra aruncată de Eva pe sol, deja în afara Paradisului, ce desfătare! Să constatăm - fără ca poetul să mai aibă a o spune - că umbra acestei bucurii a cărnii ne trimite la păcatul originar. Există, printre multe altele posibile, un
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
la ultimele nervuri ale propozițiilor d-sale, atentă pas cu pas la ceea ce consună cu propria-i simțire de Evă insațiabilă de imaginea sa: ,Merg pe Kantstrasse. Vreau să-mi cumpăr ceva. E o stradă împăcată cu sine ca o femeie care se știe frumoasă". Sau: ,Am un fetișism al hainelor. Sînt haine faste și nefaste. Am să mă îmbrac ca la ultima noastră întîlnire". Metropola germană o ajută pe poeta noastră a se regăsi. Trăsăturile identității d-sale devin emergente
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
de armament, gata a apela la dotarea secundă, a ,creierului", pentru a fi sigură de reușită. Amestecul de calinerie și inteligență, de dorință de-a plăcea și visare subtilă îi marchează discursul diaristic: ,Deseară am să-l văd. Ca orice femeie vreau ca trupul meu să arate bine. Dar și creierul. Mă gîndesc la ce am să-i spun. De fiecare dată mi se face frică; dacă s-a golit magazia? dacă nu mai găsesc acolo nici un cuvînt și o să stăm
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
puțin rămîne din reacția brută, din materia primară a unor trăiri care, deși pot fi presupuse a juca un rol de combustibil, își maschează posibilele reziduuri, intră în retortele elaborărilor stilistice. Nimfa se retrage din cadrul său natural, prezentîndu-se ca o femeie ,modernă", de interior rafinat, într-o atmosferă de cosmopolită mondenitate: ,Seara la ŤReste fidčleť pe Bleibtreu. Tapet roșu, mese și scaune negre. Plante, multe plante, vaporoase ca niște pleureze. Un peisaj de Claude Monet, un acvariu mic cu peștișori colorați
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
venit într-o piață goală făcând un zgomot imens cu bâtele și răngile din dotare. Apoi au urmat scene de groază: cine trecea pe acolo era imediat luat la ochi și, dacă avea un aspect mai intelectual, dacă era o femeie mai îngrijită, agresiunea fizică se declanșa automat; de multe ori urma arestarea. La ora opt m-a sunat la telefon Radio France și am fost întrebat dacă accept un interviu în direct; am fost de acord și n-am făcut
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
era vorba, prietenul, având în imaginație sacoșe burdușite cu pulpe de vițel și de porc, brânză, vreo două-trei găini și cel puțin o damigeană de Muscat-Ottonel, a lăsat Pro Tv-ul și a fugit la gară... Acolo a găsit-o pe femeie cu cămașa udă în spate de transpirație alergând după două ghemotoace... -Ce-s astea, mamă-soacră ? a întrebat-o. -Doi pui de rață - i-am scăpat din traistă, i-a răspuns femeia, nădușită... -Și bagajul celălalt ? -Care bagaj ? Când și-a dat
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
și a fugit la gară... Acolo a găsit-o pe femeie cu cămașa udă în spate de transpirație alergând după două ghemotoace... -Ce-s astea, mamă-soacră ? a întrebat-o. -Doi pui de rață - i-am scăpat din traistă, i-a răspuns femeia, nădușită... -Și bagajul celălalt ? -Care bagaj ? Când și-a dat seama că întreg tărhatul era compus din cei doi pui piperniciți și o găină ,gât golaș de Transilvania" năpârlită și rahitică, Haralampy a făcut pe loc o cădere psihică începând
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
același Logos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta S-a făcut om pentru noi, arată o dragoste și o bunăvoință egală pentru toți, pătrunde în sufletul sfinților ca un medic priceput pentru nevoile noastre, pentru că El cunoaște neputințele omenești. El nu urăște femeia din cauza neascultării de la început și nu reproșează omului călcarea poruncii. Dorind mântuirea tuturor, El îi face pe toți copíi ai lui Dumnezeu și-i cheamă pe toți să fie oameni desăvârșiți prin 61 Philosophumena, 10.34, loco citato, p. 111
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
Hartigan (Bruce Willis) lasă la o parte obligațiile meseriei ca să împuște un pedofil și să salveze o fetiță din ghearele lui. A doua se țese în jurul fostului deținut Marv (Mickey Rourke cu o proteză facială) care vrea să răzbune o femeie, iar a treia se concentrează asupra criminalului Dwight (Clive Owen), care luptă cu poliția pentru a proteja Orașul Vechi al prostituatelor. După care se revine la prima poveste, acțiunea petrecându-se cu opt ani mai târziu. Din punct de vedere
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
al prostituatelor. După care se revine la prima poveste, acțiunea petrecându-se cu opt ani mai târziu. Din punct de vedere cronologic sau din cel al motivației diegetice, au rămas câteva fire care nu se leagă. De exemplu, canibalul de femei din a doua poveste apare în continuarea primeia, dar, deși are la dispoziție ,hrana" lui preferată, nu se atinge de ea. Singurii intruși în lumea acestui oraș, denumit de fapt Basin City, sunt niște mercenari irlandezi din a treia poveste
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
totuși, ar fi trebuit rezolvate - pot să sugerez firul cronologic: cele două episoade ale primei povești se succedă de fapt, urmate de a doua și a treia. Sunt niscaiva similitudini între cei trei eroi: intențiile lor sunt bune, totdeauna o femeie sau mai multe îi împing la acțiune, dar se folosesc de o violență extremă pentru a le pune în practică. Toți sunt bolnavi, unul de inimă, ceilalți doi au halucinații și goluri de memorie. Ceea ce sugerează că, în acest oraș
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
sunt și cei păcătoși, cei bolnavi sunt cei care luptă în numele binelui. Marv și Hartigan au trasee opuse, deși paralele: unul începe în poliție și sfârșește în închisoare, iar celălalt iese de acolo și face propria lui activitate polițienească. Iar femeile, of, avem polițistă lesbiană, stripteuză cu ambiții de avocat și o pleiadă de prostituate-luptătoare, care împușcă și atacă îmbrăcate în lenjerie intimă. Da, voila un alt film în care muierile sunt doar motoare narative, iar bărbații sunt machos. De altfel
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
subversivă, crima, corupția și pasiunea ca teme majore. Mai mult, e o chintesență atemporală a filmului noir pentru că, la capitolul mizanscenă, Orașul păcatului deține elemente (mașini, haine etc.) care merg de la anii '20 până în prezent. De vocabular nu mai vorbesc, femeile fiind numite ,dame". Oricum, dialogul s-ar putea să vă plictisească uneori, deși nu e lipsit de umor e cam... sec, uneori. Dar nici de dragul său, nici de dragul personajelor - care sunt valide doar datorită unei distribuții de mult mai mult
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
cam toți cei din breasla mea, cu toate că sunt suspicioasă apropo de astfel de opoziții binare: e un film al cărui punct forte e stilul, nu substanța. Filmările e drept sunt în alb/negru, dar mai apar pete de culoare: o femeie și un pat (color), un personaj negativ, o rochie roșie, sângele (rar cromatica lui firească, de obicei alb sau chiar galben). Acest detaliu e esențial, pentru că pelicula, după cum spuneam, e muiată în sânge, ultracrudă, dar cromatica antirealistă îți facilitează într-
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
-se într-o adevărată sagă (cartea se deschide, nu fără intenție, cu arborele genealogic al familiei în cauză), ne întorc în timp pînă la finele secolului al XIX-lea. Ele sînt orchestrate și depănate de un personaj secundar, numit alternativ femeia cu părul scurt, romanciera sau scriitoarea, prezentată fie la ea acasă, uneori, cu mîinile pe clapele computerului, fie în plimbări și discuții cu un amic. Femeia cu părul scurt începe și sfîrșește stufoasa relatare insistînd asupra relației cu propriile creații
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
al XIX-lea. Ele sînt orchestrate și depănate de un personaj secundar, numit alternativ femeia cu părul scurt, romanciera sau scriitoarea, prezentată fie la ea acasă, uneori, cu mîinile pe clapele computerului, fie în plimbări și discuții cu un amic. Femeia cu părul scurt începe și sfîrșește stufoasa relatare insistînd asupra relației cu propriile creații fictive, în căutare declarată de autor, asemenea celor pirandelliene. Trimiterea textuală este mai mult decît evidentă. Zaira, zisă Zŕ, femeie la șaizeci de ani, ni se
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
plimbări și discuții cu un amic. Femeia cu părul scurt începe și sfîrșește stufoasa relatare insistînd asupra relației cu propriile creații fictive, în căutare declarată de autor, asemenea celor pirandelliene. Trimiterea textuală este mai mult decît evidentă. Zaira, zisă Zŕ, femeie la șaizeci de ani, ni se spune, discretă și timidă, de felul ei, insistă ca scriitoarea să-i asculte oful. Ea speră să fie ajutată (mai eficient decît emisiunea t.v., realmente existentă în Italia zilelor noastre, Cine i-a
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
pe romanciera-personaj să o urmeze în perseverentele-i căutări prin pădurea seculară, dar și în recuperarea memorială a trecutului propriu, precum și al strămoșilor sau descendentelor ei. Lăsîndu-se în cele din urmă convinsă, aceasta va lăsa în suspensie povestea obsedantă a femeii pornite să afle soarta avută de prietenul evreu ridicat de fasciști, la vîrsta de opt ani, odată cu părinții. Cînd și cînd se revine asupra acestui potențial fir narativ. Deși personajele (nici măcar creionate) ale episodului sînt doar numite în răstimpuri, prezența
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
fir narativ. Deși personajele (nici măcar creionate) ale episodului sînt doar numite în răstimpuri, prezența lor în carte își are tîlcul ei, formînd un diptic împreună cu victimele gulagului, prezente într-o digresiune spre final. Așadar, victimelor nazismului din proiectatul roman al femeii cu părul scurt le stau alături victimele, la fel de nevinovate, ale stalinismului, într-un tablou denunțător. Este cel în care tatăl natural al Zairei (fugit din Italia pe vremea lui Mussolini, revenit după șaizeci de ani din exil) descrie viața dusă
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
participă la destinul și la viața nemijlocită a eroilor săi. Sub aparența umorului și a privirii zglobii, de multe ori ușor de asociat unei anumite superficialități, se ascund în egală măsură o adîncă solidaritate și o înțelegere plină de tandrețe. Femeia bătrînă, pe jumătate caraghioasă pe jumătate tragică, solitarul monumental prăbușit pe o bancă sau corul de orbi - și acestea sînt doar cîteva din exemplele posibile - par mai degrabă subiecte pentru întreținerea duioșiei decît pretexte pentru un interminabil haz. Asemenea Creatorului
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]