2,846 matches
-
del Príncipe. Am mai sporovăit nițel, am Întrebat-o cum o cheamă și, după o delicioasă scurtă ezitare În timpul căreia și-a atins buzele cu un evantai micuț, mi-a spus. „Angélica vine de la ángel, adică Înger“, i-am răspuns, fermecat. Iar ea m-a privit amuzată, fără un cuvânt, atât de mult Încât m-am simțit purtat la porțile Raiului. Apoi s-a Întors Însoțitoarea, m-a observat În sfârșit și vizitiul, careta s-a Îndepărtat, iar eu am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Taci, îi spunea ea, apăsându-i buzele cu degetul arătător. Nimic nu mai spune. Iubirea nu are vârstă și tu știi asta. Noi știm. Așa cum am citit undeva, nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. O asculta, o asculta fermecat, sperând... Poate avea dreptate Mia. Nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești. FLASH 21 (Galbenă gutuie, dulce...) - IV Nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. Așa citise ea cândva, undeva. Îi plăcuse și i-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare de iubire. Parcă nimic nu s-a schimbat. Și totuși, tremurul ușor al mâinilor viguroase care cândva mă ridicau în zbor, îmi amintește că timpul a trecut nemilos peste lumea fermecată, în care nimic rău nu se putea întâmpla. Grijile nu mai sunt ceva necunoscut, iar genunchii juliți au încetat de mult să fie singurul motiv al lacrimilor copilului de ieri. Dacă printr-o minune ar fi să-mi îndeplinesc o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu, pe Toma Caragiu, Ion Cara mitru și Florian Pittiș, pe Gina Patrichi, George Constan tin, Ma riana Mihuț, Oana Pellea, Marcel Iureș, Virgil Ogășa nu și mulți alți dresori fermecați ai deznă dejdilor noastre. Cum frumos a scris Cătălin Ștefănescu în nr. 404 din 10 noiembrie crt. al Dilemei într-un articol intitulat chiar așa: Ciulei - „există oameni în care îți depui rezervele secrete de încredere, așa cum ți ai depune
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Bárány Ferenc - medic primar ATI - medicină generală (marți - joi 9-13); Dr. Grosseck Domany Eva - medic primar psihiatrie (luni - 14-18, miercuri - 10-14). Punctul farmaceutic va funcționa de luni până joi, între orele 11-14. M. D. PAVEL „Happy Birthday“ l În „Tramvaiul Fermecat“ Ziua de naștere a unui copil este un eveniment unic, iar punctul culminant al acestui eveniment îl constituie petrecerea. Pentru a-i scuti pe părinți de bătaia de cap ce presupune o astfel de petrecere, restaurantul McDonald’s Stadion pune
Agenda2003-7-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280702_a_282031]
-
copil este un eveniment unic, iar punctul culminant al acestui eveniment îl constituie petrecerea. Pentru a-i scuti pe părinți de bătaia de cap ce presupune o astfel de petrecere, restaurantul McDonald’s Stadion pune la dispoziția celor interesați „Tramvaiul Fermecat“ ornat în culori vii, cu personaje vesele, care „prinde viață“ prin râsetele și chiotele de veselie ale sărbătoritului și ale invitaților săi, îndrumați îndeaproape de „hostess“ McDonald’s. Jocuri amuzante, surprize pentru toți copiii și supercadouri sărbătoritului, Happy Meal cu
Agenda2003-7-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280702_a_282031]
-
ale invitaților săi, îndrumați îndeaproape de „hostess“ McDonald’s. Jocuri amuzante, surprize pentru toți copiii și supercadouri sărbătoritului, Happy Meal cu hamburger, cartofi, băuturi răcoritoare și jucării-surpriză, tortul special, șampanie pentru copii... întregesc atmosfera de bună dispoziție generală din „Tramvaiul Fermecat“. C. B. Un nou radar l La C.M.R. „Banat-Crișana“ În perioada care a trecut de la înființare (1999), Centrul Metrologic „Banat-Crișana“ din Timișoara, care își desfășoară activitatea în județele Bihor, Arad, Timiș, Hunedoara și Caraș-Severin, a înregistrat o continuă modernizare, prin
Agenda2003-7-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280702_a_282031]
-
renunță la versul cu prozodie clasică în favoarea versului liber, a unor forme „mai încăpătoare”. Granița dintre poezie și proză devine extrem de labilă (vezi, de exemplu, poemul Ars Poetica?). Urmează numeroase alte volume: Regele Popiel și alte poezii (1962), Gucio cel fermecat (1965), Poezii (1967), Orașul fără nume (1969), Unde răsare și unde apune soarele (1974), Imn despre Perla (1982), în care transpar problemele majore ale universului liric: cunoașterea umană, memoria, atitudinea față de timp, natură, istorie, cu numeroase accente autobiografice. Volumele ulterioare
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
consacrarea lui Peter Beagle, impunându-l pe piața literară mondială ca pe un „magician al cuvintelor și poet de mare clasă“. Ultima licornă, cea din urmă supraviețuitoare a speciei sale fabuloase, pleacă în căutarea semenelor sale, străbătând lumi fantastice, ținuturi fermecate, populate la tot pasul de vrăjitoare, magicieni și pisici vorbitoare. Povestea ei, așa cum ne-a lăsat-o Beagle, a fascinat milioane de cititori. Cartea este considerată unul dintre cele mai frumoase romane fantastice ale tuturor timpurilor literare. Peter Beagle: Ultima
Agenda2004-20-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282433_a_283762]
-
în legătură cu reviste, fotografii etc. ("dornică să apară în reviste deocheate", EZ 2424, 2000, 1; "un moșneguț puritan care să roșească la orice fotografie mai deocheată", EZ 2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
povești. — Da. Erau lecturile mele preferate. — Și ale mele. Bufni într-un rîs răgușit. De fapt, sînt în continuare. Cel mai mult îmi plac poveștile rusești. Ai remarcat ce multe sînt despre copii? Vorbiră despre vrăjitoare hidoase și rele, munți fermecați, daruri magice, monștri, prințese și mezini norocoși. Cu un sentiment de încîntare și libertate, descoperi că ea îndrăgea și-și amintea lucruri pe care și el le îndrăgea. La un moment dat, își îndoi din nou piciorul pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271} Alta: CIREAȘA Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o mie. Și, de soare sărutată, Cresc iute, ș-apoi deodată Mă roșesc că mi-e rușine Când frunza s' uită
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină, zvâcneau în sus din șoldurile solzoase, hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care începură să izvorască din cercul fermecat ca o încolăcire fabuloasă de răutate, umplând cerul cu aripi și țipete, pământul cu stropi de venin și spermă, și cu oroare ființa Dumnezeirii. De-monii-greien năvăliră pe-acoperișul bisericii, își înfipseră ferăstraiele din coadă printre olane și sloboziră-năuntru ouă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în jur. Niciodată nu și-ar fi-nchipuit atâta frumusețe încremenită în crusta groasă de gheață. Dar grădina Domnului e mai mare decât mintea omului, și minunile din ea sânt multe. Șirul de sănii înainta în tăcere și frig peste fermecata priveliște. Căci la un stânjen sub cleștar se aflau pretutindenea, cu aripile întinse, fluturi. Trupurile lor delicate și păroase ca viermușii, stacojii sau galben-pal sau negricioase, aveau mai bine de douăzeci de pași lungime, iar între marginile aripilor întinse puteai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
odaie nu era nici un scaun, așa că, după ce Mioara își scoase pantofii și se lungi pe pat, de-a curmezișul, cu un braț gol sub cap, Maria se așeză și ea pe marginea patului. "Ce frumos e la tine!" șopti ea fermecată. Pe perete, o mască de catifea neagră o privea concentrat, cu ură în ochii decupați oblic. Cântăreața își aprinse o țigară și, privind în tavan, unde o lampă cochetă de majolică abia se deslușea, suflă ușurel fumul, care se amestecă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
roșie deschisă pe genunchi, Maria Badislav fusese o sfântă. Nu se mai văita de nimic. Ochii, cu vinișoare albastre, îi străluceau în găvanele de sub sprâncenele rare. Fața îngustă și blândă avea să fie trecută Marioarei și apoi băiatului ei. Împreună cu fermecata putere a visului. Toată viața ei Maria visase în culori tari și învăpăiate de icoană. Își visase bărbatul înainte de a-l cunoaște (și-l recunoscuse pe loc în dimineața când intrase cu căruța în curtea tatălui ei, dogar din Dârvari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
citea aventurile, volum după volum, în colecția " Enigma", apărută de vreun an de zile. Sau putea fi intrarea în vreun buncăr nazist... dar atunci cum nu-l semnalase nimeni când înălțaseră statuia? Și deodată tânărul țăran își aminti povestea Amnarului fermecat în care averi fantastice, nestemate și scule prețioase, încrustate în aur, înconjurate cu perle fuseseră răsplata îndrăznețului care coborâse în scorbură. "O comoară", șopti Ionel cu ochii lărgiți. Uneori, săpîndu-și bordeiele în pământ, sau cîte-o fântână, consătenii lui găsiseră o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înregistra, icoana ei coborîndu-le direct în adâncul obscur al emoției și-al visării. Se-ntoarseră, trecând din nou pe lângă casele încremenite. După draperii și geamuri acoperite cu hârtie albastră se aprinsese, din loc în loc, câte o lumină. Maria-și aminti, fermecată, de minunile din odaia proprietarilor ei de pe Silistra: păpușile cu rochii de burete roz sau albastru, vazele cu fulgi vopsiți, tablourile cu pisoi de lână... Câte astfel de frumuseți nu s-or afla și-n fiecare odaie din spatele acelor draperii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
progresează înserarea de septembrie, glanda pineală de la baza creierului meu detecta schimbarea luminii o dată cu anotimpul, pupilele mi se lărgeau și o tristețe atavică, blândă îmi învelea pieptul pe măsură ce se lăsa de seară. Puțin înainte să se-ntanece de tot atmosfera devenea fermecată. Pe pereți se-ntindeau fâșii de roșu lichid, fluorescent, și aerul din salon căpăta o nuanță cafenie. Din albastru deschis, dreptunghiurile lungi ale ferestrelor deveneau galbene, apoi se stingeau într-un portocaliu nenatural, posomorit, care mânjea total în cameră. Atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca o lupă măritoare toracele în zale albastre, mantia de purpură fluturîndă, fața cruntă și dreaptă de oștean al Domnului, încît îngerul militar părea acum o rădașcă prinsă de milenii într-un bob de ambră. Maria-ncepu să lucreze ca fermecată, fără măcar să privească frământarea rapidă și precisă a degetelor. Inșii 1 se ascunseseră cu totul, de fapt, sub pleoapele aproape închise, ce mai lăsau să se vadă doar fâșii înguste din albul ochilor. Degetele cu unghii lucioase, roșii ca sângele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
muierilor. Pe când scopirii de la masa cea lungă cu pâine și vin, acum curbă ca văzută printr-un ochi de pește, se subțiau spre tavan ca ațele, devenind strunele unei nemaivăzute țitere, Vasile, fostul Vasili, băiatul fără umbră, țărănușul înspăimîntat și fermecat de aripile Mariei, soldatul și-apoi căprarul neobosit la izirciț și-n cele din urmă căpitanul de pompieri încă fercheș, deși trecut de patruzeci de ani, continua să se răsucească în cochilia tot mai strâmtă și mai strimtă, asemenea bilei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peniței cu o claritate de nesuportat. Cu teancul în brațe, cu insectele și țărâna curgând dintre Toi, am urcat treptele până la lift și-am chemat liftul, care s-a auzit, deodată, trezindu-se greoi ca un monstru dintr-o peșteră fermecată și glisând în jos, cu un troznet la fiecare etaj. N-aveam mai mult de zece ani când, la Voila, într-un pavilion din mijlocul pădurilor, ni se proiectase Hoțul din Bagdad, în care prin corpul gol pe dinăuntru al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a dus în camera cealaltă și am dat roată din nou, pentru a nu știu câta oară, cubului filigranat. Dar eu nu puteam privi decât fața mamei, ca și când ovalul ei încadrat de păr moale și castaniu ar fi fost covorul fermecat, mandala concentrată a vieții mele. Căutam pe suprafața de piele, acoperită de firișoare minuscule, străvezii, de pori și puncte negre, fiecare cută, fiecare rid, fiecare modificare topologică, fiecare canal marțian ce ar fi putut fi semn de viață, contemplam firele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încălțate cu încălțări de piele. Chipul lui cel nepă-mîntesc asuda un oloi de lumină, ce se lățea ca un taler de foiță de aur în jurul creștetului, tivit cu trei rânduri de strâmbe mărgăritare. Înfiorat de vedenia cerească, Mircea zâmbi totuși fermecat, căci recunoscu, în icoana strălucitoare, chipul blând al bătrânului Catana, lângă care, când era mic de tot, se așeza de-atîtea ori pe pragul casei din Silistra ca să-i asculte poveștile și să se joace cu barba lui aspră, căruntă, îngălbenită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sub boltă, păreau acum ireali, morți parcă de mult, numai gulerele albe și albul ochilor mai rămăseseră de ei. Mircea se simți deodată în centrul viu și multicolor al lumii, unde nu sperase s-ajungă vreodată. Și acolo, în mijlocul centrului fermecat, îl aștepta neclintit Omul Șarpe. Înain-tînd către el, pe nisipul ce încă mai mirosea a fiară, colorîndu-se pastelat în vernil și bleu și roz și auriu după cum filtrele reflectoarelor glisau lent deasupra luminii, băiatul simțea o exaltare tot mai nestăvilită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]