8,147 matches
-
pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum era rândul lui Nobutaka să fie nemulțumit. Părea să considere că, dacă stătea în spatele lui Nobuo în fața generalilor adunați acolo, avea ca, pe viitor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zid protector al inamicului. „Și Kazumasu e un veteran,“ își spunea Katsuie, „dar ocuparea micilor castele de la Kameyama și Mine a fost o manevră nesocotită a soldaților, fără să țină prea mult seama de alegerea momentului.“ Fusese o neghiobie. Katsuie fierbea de furie. Deși propria lui strategie era plină de greșeli, critica acțiunile lui Takigawa Kazumasu, care atacase prea devreme. Însă chiar și dacă Takigawa ar fi respectat planurile lui Katsuie, așteptând topirea zăpezilor, Hideyoshi - care înțelesese deja intențiile inamicului - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
volume de poezie ale templului și plictisindu-se de moarte la vorbăria interminabilă a bătrânilor preoți. Când se înseră, în sfârșit, cei patru vasali superiori apărură în camera lui. — V-ați odihnit bine, stăpâne? întrebă unul dintre ei. Idioții! Nobuo fierbea de furie. Îi venea să urle că se plictisea și că n-avea nimic de făcut, dar, în schimb, replică: — Da, vă mulțumesc. V-ați făcut cu toții comozi, în locuințele voastre? N-am avut timp să ne facem comozi. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
c-a fost mai nasol decât în cazul meu. îți vine să crezi că la vremea aia îmi părea sincer rău că religia catolică nu mai era încă interzisă, pentru că îmi doream cu ardoare să fiu martirizat? Visam să fiu fiert în ulei. —Eu mă desenam acoperită cu săgeți, am recunoscut eu, pe de o parte uimită de comportamentul bizar pe care îl aveam pe-atunci, iar pe de altă parte aducându-mi aminte cât de reale și de importante mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
frenetic în gând în timp ce degetele lui coborau și mai jos. A, nu! Revenise la pântece. Apoi a trecut din nou la coapsă, de data asta urcând puțin mai sus decât înainte, dar încă nu suficient de sus. Simțeam cum îmi fierbea locul dintre picioare. Fierbea și se topea. Devenise aproape radioactiv. Și totuși, am continuat să rămân nemișcată. Sângele mi se scursese din cap și migrase în masă, ca un convoi de refugiați, către regiunea pelviană, irigând locul. Capul îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
degetele lui coborau și mai jos. A, nu! Revenise la pântece. Apoi a trecut din nou la coapsă, de data asta urcând puțin mai sus decât înainte, dar încă nu suficient de sus. Simțeam cum îmi fierbea locul dintre picioare. Fierbea și se topea. Devenise aproape radioactiv. Și totuși, am continuat să rămân nemișcată. Sângele mi se scursese din cap și migrase în masă, ca un convoi de refugiați, către regiunea pelviană, irigând locul. Capul îmi era amețit și ușor, pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște Valium și pe niște cocaină. Numai la asta îmi stătea gândul. Cuvintele mamei mă chinuiau îngrozitor și era de neconceput să rabd toată durerea aia. Abia dacă mi-am dat seama de călătoria cu trenul spre oraș. Sângele îmi fierbea în vene, fiecare celulă a trupului meu urla după droguri și nici o forță din univers n-ar fi putut să mă convingă să nu iau nimic. N-aveam nici cea mai vagă idee de unde puteam să cumpăr droguri, dar bănuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu. Voiam să spun că mi-era rău, dar ultima dată când făcusem anunțul ăsta, Luke insistase să aibă grijă de mine. îmi pregătise sticle cu apă caldă pentru durerea mea imaginară de stomac și mă forțase să mănânc ghimbir fiert pentru starea imaginară de vomă. — Pentru că mâine dimineață trebuie să mă trezesc devreme și nu vreau să te deranjez când mă dau jos din pat, am spus bâlbâindu-mă. Cât de devreme te trezești? —La șase. E în regulă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era propunerea lui Lucille? — știu că nu ieșim împreună decât de șase luni, dar mie mi se pare că e un gest potrivit. Ne-am vedea mai mult timp, tu ai face economie la bani și... Randall s-a oprit, fierbându-mă în suc propriu. — Claire, eu te iubesc. Te iubesc și aș vrea să locuim împreună. Nu-mi venea să cred. Bomba care începea cu I și invitația de a ne muta împreună, amândouă aruncate în aceeași buclă a conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e o conferință despre transportul public în Baltimore, așa că sunt doar al tău. Ne vedem în centru, vineri, la 11 p.m. O să șutesc și o pereche de cătușe. S. Câhhhhhhhhhhh. Așa-mi trebuia dacă-mi băgasem nasul unde nu-mi fierbea oala. Am pus documentul la loc, în dosar, și-atunci am văzut-o - o fotografie Polaroid mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o fotografie cu Stanley - îmbrăcat într-un body de damă, din dantelă roz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
când încercase să mă ajute să-mi fac bagajele. Cât de succintă fusesem cu Luke și Bea, după ce ei făcuseră efortul de a merge cu mine, acasă. Cât de nerăbdătoare fusesem în dimineața aia, în cele câteva minute până când se fiersese cafeaua. Cât de complet deconectată eram de Mara. Nu mai fusesem la sala de gimnastică de luni de zile, iar majoritatea meselor mele costau șaptezeci și cinci de cenți și proveneau din automatul din clădire. De când ne mutasem împreună, petrecusem cu prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
storși de puteri după numai zece minute petrecute în compania ei. La cursul de yoga, atunci când stătea în lotus, reușea să iradieze energie, iar străduințele sale de la orele de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă la foc mic. Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în mod clar neîmplinite, pentru care fiecare idee nouă era vestitoarea zorilor unei etape noi și invers. Ideile cărora li se dedica erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sfârcurile până când o să mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe călcâie și o luă la fugă în jos pe scări. Javra era beată. Era într-una din zilele ei bune, așa că Henry Wilt nu mai așteptă să fiarbă apa din ceainic, ci ieși pe ușa de la intrare și se aruncă înapoi în mașină. N-avea de gând să stea pe-acolo ca s-o lase pe femeie să-i sugă sfârcurile. Avusese parte de destule în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pungă de curry semipreparat și o sticlă de gin. Avea de gând să se matolească. Apoi se duse acasă și se așeză pe un scaun din bucătărie, unde îl privi pe Clem cum își înfuleca mâncarea, în timp ce punga de curry fierbea. își turnă un pahar de gin plin ochi, îl asezonă cu lămâie și începu să se învârtă prin casă. Și în tot timpul acesta rămase conștient de pachetul care zăcea acolo, pe marginea chiuvetei, așteptându-l să-l deschidă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din nou. Înfrângerea, adică inevitabilul, destinul, pe care tot încercase să-l înduplece, să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neglijente, arogante. O întâlnise cândva pe stradă, ce faci Irina, parcă așa te cheamă, chiar așa dom’ profesor, nu bănuiam că îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă la stânga, încă una, fierbând de furie. Tânărul profesor Anatol Dominic Vancea Voinov, maestrul snob al rebelilor de provincie, un fel de ciudățenie clasicizată a orășelului!... Nu era nici cu zece ani mai în vârstă decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nimănui. Se temea, prea începuseră toate să se înnegrească în jur... Sub o aparentă liniștire, da. Părea o acalmie, un început de speranță, tocmai când uiți să te mai aperi. D-asta era tata speriat, de calmul aparent. Sub masti fierbea primejdia veche veche, știi ’mneata. Că unde nu e moral, nici corupția nu mai izbutește să rezolve lucrurile. O societate fără prințipuri țipă că le are taman când îți retează căpățâna. Primejdia putea veni de oriunde. La nebunie nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gest aiurea, Tavi dormita sub fereastră, departe, Tereza voise doar să-și recapete suflul, probabil. Va fi nevoie de eroi, așa ai spus. Înlocuitori de eroi, așa ai spus. Când se va ridica, cândva, capacul de pe cazanul în care am fiert cu toții, duhoarea va fi insuportabilă. Viermii și puroaiele și mucegaiul vor năvăli de peste tot, așa ai spus. Fiecare se va ascunde de el însuși și de ceilalți. Noi măști, noi înlocuitori, noi eroi... Dar eroii nu vom fi noi, nenorociții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reverendul Bob mă violase. Dacă David ar fi vorbit, însemna că ține la mine mai mult decât la blestematul de Templu al Sfântului Cuvânt. Puteam preda bluza poliției, puteam cere să se facă un test ADN și reverendul avea să fiarbă într-un cazan cu ulei încins. Dar dacă David nu vorbea? Rezulta că nu însemn nimic pentru el, că rămânea alături de reverendul Bob, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Nu aveam prea mult timp la dispoziție. Dacă David mă dezamăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în care am stat închisă într-o cutie metalică neaerisită, împreună cu vreo două sute de pasageri, urăsc întrebările fără sens de genul „Cum a fost la New York?“. Acum îmi fac, absentă, ca un zombi, ceaiul. Neatentă, îmi torn jumate din apa fiartă pe mână. Nici o pagubă totuși; într-un avion, apa nu e niciodată destul de fierbinte încât să te arzi rău, însă observ că autobronzantul meu Sunshimmer se scurge rău. Debbie e în spatele meu. Debbie și cu mine ne-am făcut instruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
calculatorul și aștept să-mi vină inspirația. Și aștept... și aștept... Apoi mă ridic. Am nevoie de o cafea neagră, tare. Acum. Până la urmă, nici un scriitor serios nu poate munci fără cafea. Unde mi-o fi fost mintea? Așteptând să fiarbă apa din ibric, mă așez la loc. În cele din urmă încep să scriu SCENA UNU. Simt cum mi se duce sângele la cap în timp ce degetele mele lovesc tastatura. Cuvintele vin și tot vin. Doamne, mi-aș fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
grozav, dar nu sunt sigură cine o să joace rolul principal feminin. Asta e o problemă delicată. Eu și sora mea nu vorbim. Mi-a luat ieri scenariul, s-a uitat prin el și a spus că e o porcărie. Am fiert de mânie, dar nu am spus nimic. Peste cinci ani, când n-o să se aleagă decât cu un rânjet permanent și un sictir general față de toată lumea, o să-mi aduc aminte de comentariile ei răutăcioase. Și oricum, ce-i face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcând față cât poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mâneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. — Scuze, șoptesc, strecurându-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirând greu. Mă duc țintă spre toaletă, trântesc ușa În urma mea și-mi lipesc fruntea fierbinte de oglindă. Ura pentru Jack Harper fierbe În mine ca lava. Are o idee cât de mică prin ce trec eu acum ? Are o idee cât de mică ce mi-a făcut ? — Emma ! gândurile Îmi sunt Întrerupte de o voce, și tresar. Imediat, mă cuprinde un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]