5,981 matches
-
Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, șef de sector sau de colectiv, coordonator al unor proiecte, redactor-șef, între 1991 și 1996, la „Revista de istorie și teorie literară”. În 1972 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre literatura epistolară. Tentat inițial de lingvistică, debutează la rubrica „Vocabular regional” a revistei „Cum vorbim” din 1949 și, în aceeași perioadă, scrie versuri, pe care însă nu le publică. Debutul editorial are loc în 1958, cu
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Mureș), istoric literar și editor. Este fiul Emiliei (n. Codoiu) și al lui Teodor Șchiau, învățător. Face școala primară în satul natal, iar în 1941 devine elev al Liceului „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni, absolvit în 1949. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității clujene, luându-și licența în 1953. În 1971 va obține titlul de doctor în științe filologice, cu lucrarea Circulația vechilor cărți românești. Reținut, după încheierea studiilor, asistent la Catedra de literatură română, va preda ca docent de limba
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
În Germania descoperă și valorifică parțial, împreună cu Flora Șuteu, un bogat fond de manuscrise Mite Kremnitz, între care se afla și un caiet eminescian, denumit de Perpessicius „caietul roșu” și socotit pierdut. A fost prodecan, apoi decan al Facultății de Filologie clujene, iar între 1976 și 1989 a condus Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”. Din februarie 1990 până în decembrie 1994 este profesor invitat la Universitatea din Leipzig. De la 1 octombrie 1995 va fi profesor și șef de catedră
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
, Erika (21.VI.1929, Timișoara), traducătoare. Frecventează școala în orașul natal, tot aici asistând mai târziu (1964) la cursurile Facultății de Filologie. Se simte atrasă de viața literar-artistică, încât își caută în primul rând suportul material al existenței în sfera teatrului - este bibliotecară la Teatrul Național din Timișoara (1955-1964), apoi la Teatrul de Stat German (1964-1970). Traduce și prelucrează piese pentru nevoile
SCHARF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
fiul Melaniei Scarlat (n. Cazacincu) și al lui Marcel Scarlat, profesori. Frecventează școala primară la Cervenia, apoi își continuă învățătura la Alexandria, unde urmează și liceul (1966-1970). Devine student la Institutul Pedagogic din București (1970-1971), de unde trece la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1971-1975), luându-și licența cu lucrarea Posteritatea lui Ion Creangă, publicată postum, în 1990. Beneficiază de o specializare la Universitatea din Viena (1980-1981), cu o bursă Herder, primită la recomandarea lui Al. Rosetti. Este
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
ȘCHIOPU, Michaela (26.III.1938, București), italienistă, traducătoare. Este fiica Mariei (n. Duport) și a lui Constantin Paraipan, medic. La București urmează școala primară și Liceul de Fete nr. 4, apoi cursurile Facultății de Filologie, secția italiană, absolvite în 1961. Este repartizată ca documentarist la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei), începând, sub îndrumarea directă a lui G. Călinescu, cercetările asupra literaturii italiene și
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
și tabere de muncă. Amnistiat, lucrează ca muncitor, mai târziu ca instrumentist la Filarmonica de Stat din Brașov, iar după reabilitare (1968) din nou ca profesor de liceu și cadru didactic universitar la Sibiu (1970-1984), conducând timp îndelungat Catedra de filologie. În semn de recunoștință, Universitatea „Lucian Blaga” îi conferă în 1997 titlul doctor honoris causa. I s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză (1968, 1981) și pentru versiunea germană a romanului Păsările de Al. Ivasiuc (1975). În 1990 S.
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
tema Idee și acțiune în opera lui Giuseppe Mazzini (1949). Este profesor de franceză și italiană la Craiova, iar după înființarea Institutului Pedagogic și a Universității din același oraș devine cadru didactic la Catedra de limba franceză a Facultății de Filologie. Debutează în 1931, la revista „Ion Maiorescu” a Colegiului Național „Carol I” din Craiova, iar editorial cu volumul Leopardi și operele morale, apărut în 1938. Încă din perioada studenției scrie recenzii, cronici plastice și dramatice în ziare și reviste din
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
Alba Iulia), critic și istoric literar, editor și traducător. Este fiul Elenei (n. Munteanu) și al lui Clement Sasu, muncitor. Învață mai întâi în orașul natal, unde urmează și cursurile Liceului „Horea, Cloșca și Crișan” (1957-1961). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1968, fiind repartizat cercetător la sectorul de istorie literară al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române. În 1974 își susține doctoratul cu teza Retorica ficțiunii. Urcă toate treptele profesionale din
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
Miron (1.V.1933, Răchitova, j. Hunedoara), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Nicula) și al lui Ion Scorobete, țărani. Frecventează cursul elementar și mediu la Poieni, Petroșani și Călan, Școala Pedagogică din Deva (1949-1953), apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1953-1957). Va fi redactor la „Tribuna” (1957-1970), redactor și director-adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la „Renașterea română” (1994-1995) și, din 1998, redactor-șef adjunct la „Cetatea culturală”. Își
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
, Grigore (7.III.1942, Gârbovi, j. Bihor), poet și gazetar. Urmează clasele elementare la Câmpanii de Sus, liceul la Beiuș (1956-1960) și Facultatea de Filologie la Cluj (1960-1965). Profesează în localitatea Pădurea Neagră, lângă Aleșd, stabilindu-se după aceea la Satu Mare. Lucrează ca metodist la Casa Raională de Creație (1966-1968), ziarist la „Cronica sătmăreană”, director la Centrul de Librării (1982-1986), redactor la „Gazeta de Nord-Vest
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Student la Universitatea denumită acum „Ferenc József” din Cluj (1941-1944), la sfârșitul războiului trece la Universitatea „Regele Ferdinand I”, revenită de la Sibiu, cu profesorii D. Popovici, Ștefan Pașca, Ion Breazu, Teodor Naum, Henri Jacquier, Liviu Rusu. Își ia licența în filologie modernă (1946) și funcționează ca profesor la Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1948), la Sângeorz Băi (1948-1950) și la Liceul „Brassai Samuel” din Cluj (1950-1952), apoi în învățământul superior, la Universitatea din Cluj. Este doctor în științe filologice din 1968
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
al Academiei RPR (1953-1954), redactor la „Tribuna” (1957-1959), coordonator al revistei bilingve „Pro Didactica” (1980-1989). De asemenea, conduce Catedra de română și limbi străine de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș (1959-1964), fiind și decan al Facultății de Filologie și șef al Catedrei de română de la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș (1960-1967). Beneficiază de câteva stagii în străinătate: lector de limba și literatura română la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München (1968-1970), profesor invitat la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
, Valeriu (18.IX.1939, Criva, j. Edineț), critic literar. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, S. este coautor la mai multe lucrări colective, în general cu destinație didactică: Literatura moldovenească pentru copii (1983), Metodica predării literaturii moldovenești (1985) pentru facultățile de filologie, Istoria criticii literare
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, S. este coautor la mai multe lucrări colective, în general cu destinație didactică: Literatura moldovenească pentru copii (1983), Metodica predării literaturii moldovenești (1985) pentru facultățile de filologie, Istoria criticii literare moldovenești (programe pentru școala superioară, 1984), Lectura expresivă ș.a. S. s-a manifestat ca un promotor dogmatic al ideologiei și politicii oficiale în domeniul culturii din perioada totalitarismului comunist, prin lucrări precum Cuvântul: angajare și răspundere partinică
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
SECHEȘAN, Gheorghe (24.VIII.1956, Orșova), prozator și eseist. Este fiul Eleonorei Secheșan (n. Foltea) și al lui Gheorghe Secheșan, funcționari. A urmat liceul la Reșița (1971-1975) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-franceză (1976-1980). Lucrează ca profesor de limba și literatura română la școli generale din Timișoara, iar după 1989 devine cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Vest. În 1999 se transferă la Universitatea
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
SCURTU, Nicolae (4.II.1951, Văratec, j. Neamț), istoric literar și editor. Este fiul Anei (n. Manolache) și al lui Dumitru Scurtu, agricultori. Urmează clasele primare în localitatea natală, apoi învață la Filioara și la Târgu Neamț. Frecventează Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1978. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la liceele bucureștene „I. L. Caragiale”, „Grivița Roșie”, „Tudor Vianu” și „Gh. Lazăr”. Între 1991 și 2002 este inspector de limba și literatura română în cadrul Inspectoratului
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
Semcinski, învățători. Face școala primară în satul de baștină, apoi urmează Liceul „Regele Mihai” din Cetatea Albă (1942-1944) și, în limba rusă, școala medie din Tatarbunar (1944-1948), pe care a absolvit-o cu „medalie de aur”. Frecventează cursurile secției de filologie clasică a Facultății de Filologie de la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev (1948- 1953), fiind în continuare doctorand la Catedra de lingvistică generală și filologie clasică a aceleiași facultăți (1953-1956). Susține teza de candidat în științe filologice în 1958, cu tema
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
în satul de baștină, apoi urmează Liceul „Regele Mihai” din Cetatea Albă (1942-1944) și, în limba rusă, școala medie din Tatarbunar (1944-1948), pe care a absolvit-o cu „medalie de aur”. Frecventează cursurile secției de filologie clasică a Facultății de Filologie de la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev (1948- 1953), fiind în continuare doctorand la Catedra de lingvistică generală și filologie clasică a aceleiași facultăți (1953-1956). Susține teza de candidat în științe filologice în 1958, cu tema Împrumuturi lexicale de origine rusă
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
din Tatarbunar (1944-1948), pe care a absolvit-o cu „medalie de aur”. Frecventează cursurile secției de filologie clasică a Facultății de Filologie de la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev (1948- 1953), fiind în continuare doctorand la Catedra de lingvistică generală și filologie clasică a aceleiași facultăți (1953-1956). Susține teza de candidat în științe filologice în 1958, cu tema Împrumuturi lexicale de origine rusă și ucraineană în limba română. Tot acum organizează Seminarul de limbă română. În 1974 obține titlul de doctor habilitat
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
a aceleiași facultăți (1953-1956). Susține teza de candidat în științe filologice în 1958, cu tema Împrumuturi lexicale de origine rusă și ucraineană în limba română. Tot acum organizează Seminarul de limbă română. În 1974 obține titlul de doctor habilitat în filologie, cu studiul Interferențe semantice dintre limbi (pe baza contactelor lingivstice slavo-române). Numit asistent în 1956, în 1975 devine profesor. Din 1976 până în 1999 deține și funcția de șef de catedră; în mai multe rânduri prodecan, decan ad-interim în 1970, din
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
Republica Moldova. În 1991 a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe de la Chișinău, iar în 1993 președinte al Asociației Ucraina-România, în 1997 fiind distins cu titlul doctor honoris causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A predat lecții de filologie română la Universitatea „Iuri Fedikovici” din Cernăuți, la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova ș.a. Literaturii române i-a închinat monografia Mihail Sadoveanu. Viața și opera (în limba ucraineană, 1980), precum și lucrări didactice pentru școlile cu limba de predare română din
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
1930, Iași), istoric și critic literar, editor. Este fiul Domnicăi (n. Melinte) și al lui Radu Șerban, militar. Învață mai întâi la Școala „I. G. Duca” din București, apoi la Liceul Militar din Curtea de Argeș (1941-1948) și urmează cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1949-1953). Elev fiind, colaborează în 1947 la „Glasul armatei”, dar debutul literar propriu-zis are loc în același an în „Revista literară”, condusă de Miron Radu Paraschivescu, iar în volum cu o
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
publicist. Este fiul Floarei (n. Cazangiu) și al lui Dumitru Geabău, agricultori. A urmat școala elementară în satul natal și în comuna vecină, Lița, iar liceul la Turnu Măgurele (1951-1954). Frecventează la București Institutul „Maxim Gorki” (1955-1956) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română (1956-1961), urmând mai târziu și un curs postuniversitar de jurnalistică (1972-1973). Lucrează ca profesor suplinitor în satul Olteanca, județul Teleorman (1954-1955), instructor la Casa de Cultură din Sinaia (1961-1963), redactor la „Apărarea patriei” și la
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]