2,868 matches
-
când eram eu mic nu era voie să pășească nimeni peste apă, pe podeț, nu mai vine apa dacă treci podul! mă amenința părintele Ioan, acum nu-și mai amintește nimeni de aceste interdicții, la firul de apă ce vine firav pe sub pietre îmi spăl fața, mă descalț și-mi spăl și picioarele, e rece apa, apoi la crucea cea veche de lemn, ascunsă între ierburi, mă pun în genunchi și-mi spun rugăciunea, întorcându-mă cu fața de la oameni către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încruntat la Pantocrator, Pantocratorul încruntat la Theo, fiecare în felul lui nemulțumit unul de celălalt, doar eu fericit că de data asta e adevărat, Pantocratorul a rămas pe boltă, Și mâine din nou zidul gol și eu iarăși clătinat în firava lume reală pe care o credeam eternă și imuabilă, Theo pictează iar Pantocratorul, același, mai înspăimântător poate și mâinea cealaltă iar dispare Pantocratorul de pe boltă și Theo îl face la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rele, cu samcă, cu moroi, cu strigoi, cu diavolițe rele, și cu ce-or mai fi fiind, le numește baba Zamfira pe toate apoi le scoate din vârful capului, din creierii capului, din cleștele obrazului, le scoate din toate locurile firave în care răul se poate cuibări, din vederile ochilor, din auzul urechilor, și-ndepărtează a doua oară răul cu toate boalele lui și-ncă o dată, a treia oară, îl îndepărtează din inimă, de sub inimă, cu bățul din lemn pe vatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
particip la jocul lui de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu, nu mă poate obliga nimeni la asta, A înțeles părintele Varava totul și din acest punct de vedere, pe tărâmul teologic, bătălia e pierdută pentru Theo, mă mai liniștește firavul gând că în comisie vor fi doar doi teologi față de trei specialiști în artă, trebuie să-i scriu Corinei astăzi și să duc scrisoarea în sat, dacă nu mă mai ține mult de vorbă părintele scrisoarea mea ar apuca mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbeau oamenii care plantau puieții, aici va fi o pădure albă de copaci și eu mă minunam, pentru că pădurile sunt verzi sau ruginii sau nicicum, fără frunze, pădure albă n-am mai văzut, aici va fi o pădure albă, crengile firave de mesteceni îmi ajung la umeri, Daniel nu e încă mare să vadă pădurea albă, soarele joacă prin frunzele subțiri transparente, Diana, e Diana înaintea mea prin pădurea ce ne ajunge la umăr, vine spre mine, Diana, și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din viața mea, atunci îmi vorbea mie și cuvintele lui se așezau ordonat într-un loc ferit, așteptând ca timpul să le aducă dezlegarea, el îmi spunea mie ceea ce ar fi vrut să-i destăinuiască părintelui Ioan, pe umerii mei firavi se lăsa greu povara suferințelor sale, am putut picta, Daniel, cu atâta forță, fiindcă am avut mereu la îndemână singurul lucru de preț pe care un artist îl poate sacrifica, iubirea, și cu cât mai multă iubire sacrificam, Daniel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păsări și iepurași. Aș vrea ca în continuare familia mea să fie la fel de sănătoasă și fericită! Eu mă numesc Ilinca-Natalia Pricop și am zece ani și jumătate. Am părul castaniu și ochii căprui. Sunt o fată înăltuță, dar slăbuță și firavă, motiv pentru care toată lumea îmi zice gâză sau scobitoare. Pot să vă spun despre mine că sunt un copil energic, iar de câțiva ani fac dans sportiv, activitate care îmi place foarte mult și care simt că mi se potrivește
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și eu în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o oferă prin acest paradis al naturii. Pe o insulă Laura Săndulache A fost odată o buburuză roșie ca focul, pictată cu puncte negre. Ea avea piciorușele mici și firave, dar era o buburuză deosebită, care mergea peste tot în lume, pentru a afla mai multe despre arbori. Numai că, într-o zi s-a pornit din senin o furtună puternică și a dus-o departe pe biata insectă. Când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tot. Atunci am auzit de ea ultima oară. — Menționa și numele soldatului? — Nu. — Dar numele prietenilor de la Camp Cooke? Nu. — Vreun iubit? — Ha! Am pus stiloul deoparte. — De ce „Ha“? Bătrânul râdea așa de tare, că am crezut că pieptul acela firav o să-i explodeze. Lee ieși din baie. I-am făcut semn s-o lase mai moale. Încuviință din cap și se așeză lângă mine. Am așteptat ca Short să termine cu râsul. Când hohotele i se mai potoliră, am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locuiește Darren Caldwell. Era o casă nouă În partea de sud a Portlethenului, făcând parte dintr-un ansamblu rezidențial de case identice și la fel de noi. Grădina din față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ea. Plimbările ei coincid cu ale mele. Refuz orice abordare. Azi nu m-am mai dus la prânz la cantina studențească. Am cumpărat o franzelă și am mâncat-o pe Îndelete În micul parc din fața bibliotecii. Se apropie o fetiță firavă. Se uită cum mănânc. Îi dau și ei. Se așează lângă mine pe iarbă și mănâncă la fel de conștiincioasă. Când plec, se ridică și ea. Văd că am un succes periculos În a-mi face discipoli pentru cariera mea literară incipientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sub pătură cu o mască de castraveți pe față, respiră ușurată. Slavă Domnului! Ațipise când sună telefonul, iar ea era atât de obosită încât răspunse. — Adi? Dormeai? bubui în receptor vocea lui Gilles, neobișnuit de profundă pentru cineva atât de firav. — Azi ne întâlnim la ora unu. Acum e abia zece. De ce mă suni? — Măi, măi, măi, cineva nu e prea matinal! fredonă el, părând foarte încântat. — Gilles... — Scuze. Uite ce e, trebuie să anulez prânzul de azi. Știu că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta, Într-un ritm vioi, Încorporînd silueta santinelei firave și a puștii lui Într-un spectaculos film solar. Încîntat de această prezentare, Jim rîse Îndărătul genunchilor lui murdari, ținîndu-și picioarele ridicate pe banca din stinghii de tec. Acest tablou În relief de după-amiază, pus În scenă de soare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
capul pe genunchi. Îl simți pe Basie Împungîndu-l cu gamela. — Ora de haleală, Jim. Treci la coadă. CÎnd Jim se ridică, sperînd că nu vorbise În somn, Basie Îi șterse murdăria de pe obraz. Ochii cercetători ai stewardului analizau minuțios trupul firav al lui Jim. — Fă-te folositor doamnei Blackburn, Jim. Fă-te puțin plăcut. O femeie are Întotdeauna nevoie de ajutor la făcut focul. Nu se știe cum, În timpul vizitelor la closet, Basie aflase numele femeii eurasiatice. Jim ieși alergînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
supraviețui. Se gîndi la doamna Philips și la doamna Gilmour și la discuția lor despre momentul exact În care sufletul părăsește trupul celor ce mor. Sufletul lui Jim Îi părăsise deja trupul și nu mai avea nevoie de oasele lui firave și de bubele deschise. El era de fapt mort, la fel ca și domnul Maxted și doctorul Ransome. Toți cei din Lunghua erau morți. Era absurd că nu Înțeleseseră lucrul ăsta. Stăteau pe marginea cîmpului, În spatele gloatei de prizonieri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spaimă, când Îți Întinde fisa de douăzeci și cinci de bani, ca să ai de tramvai. La Întoarcere, vii și tu pe jos! Simți cum n-ai să poți niciodată răscumpăra durerea acestor lacrimi. Îți pui șapca pe cap și ieși În toamna firavă a lui septembrie. Un fel de mândrie Îți netezește chipul. Ești tânăr și ești elev la liceu. Las’ că le arăți tu lor. Spui În gând, ca de fiecare dată când vrei să instaurezi dreptatea, dar, precum ai zis așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca un praf de porțelan, cu un gust acru și străin. Un zumzet imperceptibil, ca al unor cărăbuși Într-o pădure de stejari, treieră aerul care i-a adormit pe toți. Țes pânze păianjenii și se apropie Sfintele Paști. Lumini firave vor umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de Înviere, la liceu, se organizează În sala de sport o reuniune cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se produce nămol negru artificial. În schimb, s-a organizat transportul lui la distanță, transport care se face În vase Închise, datorită cărora nămolul Își păstrează toate efectele terapeutice. Mâna caldă a colegei tale de bancă, Stela Dumitrescu, te atinge firav după ce Îți strecoară discret ceva În carnetul de note. Îți vezi imperturbabil de teză. „ Pe stradă urle viața și moartea / Și plângă poeții poema lor vană / Știu / Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis / Plumb, și furtună, pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a adus vorba. Deasupra noastră, bolta din ramurile stejarilor, ale ulmilor și arțarilor ascundea lumina stelelor, și de ambele părți ale străzii case întunecate dormeau în tăcere, copleșite de căldura verii. Umbrele noastre gemene se revărsau dinspre picioare, se alungeau firave când lăsam în urmă lumina vreunui felinar și apoi se micșorau la loc când pășeam sub lumina altuia. —Azi am auzit cel mai caraghios lucru. Vocea ei era atât de slabă încât abia dacă tulbura tăcerea nopții. —Ce ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cișmea, prin grămada vecinilor. Revăd chipul bunului bătrân, cu două brazde adânci în jurul buzelor zbârcite și subțiri, pe care a împietrit decepția unei crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și de ifosele fandosite și de poftele furișe care Însoțesc până și pomenirea corpului uman În societatea bine crescută, denaturând relațiile dintre bărbați și femei. — O teorie interesantă, chiar dacă puțin utopică, murmură Henry, amuzat În sinea lui de faptul că firavul, mărunțelul Du Maurier apăra cu atâta devotament această cauză. — De-aia nudul În artă e atât de important. El Întreține un beau idéal al trupului uman, pentru ca noi să Îl contemplăm și să Îl copiem. Dar asta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Tineretul Hitlerist, care devenea din ce în ce mai imbecil, ci și școala. E adevărat că în țesătura romanului se consumă în treacăt și ceva iubire, ca surplus de demență, cu toate acestea e cazul ca acum să se afirme solemn că acea fată firavă pe nume Tulla Pokriefke, ce a descins, în programul de vizită de la sfârșitul săptămânii, la Bateria Kaiserhafen și la efectivele ei, nu are nimic în comun cu prima mea iubire. Chihlimbarul pretinde că ne trezește mai multe amintiri decât ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața lui morocănoasă care nu spunea nimic. Și ce s-a putut afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de vedere vizual, bune de tipar; de asemenea, corectase fără o vorbă greșelile mele de ortografie. Ne vedeam cât de des se putea. Piciorul ei care rămânea puțin în urmă nu mă deranja. Fața și fâlfâitul mâinilor vorbeau destul de atrăgător. Firavă, stătea subțire la poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era de delicată și de ușurică, încât puteam să ridic corpul ei zvelt până la înălțimea potrivită și să pătrund în el de îndată ce, după film, întorși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gospodina care ne slujea drept model în timpul săptămânii, a cărei carne țeapănă corespundea idealului închipuit de bătrânul maestru francez Maillol și celui al profesorilor mei, dansatoarea mea de sfârșit de săptămână săltând de pe un picior pe altul avea o constituție firavă. Clavicula, oasele bazinului, coloana vertebrală i se conturau cu claritate. Cu picioarele în formă de x discret, ea stătea acolo și se lăsa rotită de mine până când frumusețea ei țeapănă era pusă în lumina optimă. Având o natură nervoasă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]