2,756 matches
-
Lucas. Centrul era comandat oficial de Eythin. O brigadă numărând 1.500 de oameni, din regimentele de pedestrași ale lui Rupert și Byron. conduse de colonelul Robert Napier din regimentul lui Byron a fost desfășurat la șanț, la intersecția dintre flancul drept și centru. În stânga lor, un grup de sacrificiu format din muschetari se aflau de-a lungul șanțului. În spatele lor, prima linie era formată din restul unităților de infanterie din armata lui Rupert, circa 7.000 de oameni, mai puțin
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
000 de pedestrași din armata lui Newcastle conduși de Francis Mackworth s-au aliniat în spatele liniei întâi din dreapta atunci când au sosit, iar o brigadă de 600 de oameni din „Northern Horse” conduși de Sir William Blakiston a fost desfășurată în spatele flancului stâng. În total, se aflau 14 tunuri de teren desfășurate în centru. S-a speculat că măcar unii dintre pedestrașii lui Mackworth nu-și ocupaseră pozițiile la începutul bătăliei, lăsând partea dreaptă a centrului regaliștilor ușor slăbită. Flancul drept era
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
desfășurată în spatele flancului stâng. În total, se aflau 14 tunuri de teren desfășurate în centru. S-a speculat că măcar unii dintre pedestrașii lui Mackworth nu-și ocupaseră pozițiile la începutul bătăliei, lăsând partea dreaptă a centrului regaliștilor ușor slăbită. Flancul drept era comandat de Lord Byron, cu 2.600 de călăreți și 500 de muschetari. Linia a doua, ce cuprindea regimentul de cavalerie al prințului Rupert dar și câteva regimente mai puțin experimentate, era condusă de Lord Molyneux, deși se
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
de psalmi. Când regaliștii au rupt rândurile ca să ia cina, Leven a remarcat lipsa de pregătire a adversarilor săi și a ordonat oamenilor lui să atace pe la ora 7:30 pm, chiar când deasupra pârloagei a izbucnit o furtună. Pe flancul stâng al aliaților, cavalerii lui Cromwell au învins rapid aripa lui Byron. Deși avea ordine să păstreze poziția și să se bazeze pe focul de muschete și cel din șanțuri pentru a încetini și dezorienta un atac inamic, Byron a
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
a lui Byron au fost puse pe fugă. Cromwell a fost rănit ușor la gât, după majoritatea relatărilor, de un proiectil de pistol, și a plecat scurt timp de pe câmpul de luptă pentru a-și îngriji rana. Observând eșecul de pe flanc, Rupert și-a condus rezerva spre dreapta, trimițând acolo propriul său regiment de cavalerie și conducându-l într-un contraatac. Un ofițer parlamentarist scria: Scoțienii lui Sir David Leslie au înclinat balanța în favoarea lui Cromwell. Dreapta și rezerva lui Rupert
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
luat prizonier, ascunzându-se într-un ogor de fasole. În centru, pedestrimea lui Crawford, a Lordului Fairfax și mare parte din cea a lui Baillie au reușit la început să treacă șanțul, capturând cel puțin trei piese de artilerie. În dreapta, flancul lui Sir Thomas Fairfax nu a reușit la fel de multe. Sir Thomas Fairfax scria mai târziu: Fairfax a scris că secundul lui, generalul Lambert, nu a putut ajunge la el, așa că a atacat în altă parte. O punte, denumită astăzi Atterwith
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
nu a reușit la fel de multe. Sir Thomas Fairfax scria mai târziu: Fairfax a scris că secundul lui, generalul Lambert, nu a putut ajunge la el, așa că a atacat în altă parte. O punte, denumită astăzi Atterwith Lane, traversa șanțul pe flancul lui și unele relatări sugerează că mai multe unități erau ținte facile pentru muschetarii regaliști în timp ce înaintau pe ea doar patru câte patru. Când un mic dig de lângă șanț a fost eliminat în anii 1960, au fost găsite acolo câteva
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
eliminat în anii 1960, au fost găsite acolo câteva sute de proiectile de muschetă. Când Goring a lansat un contraatac, parlamentariștii dezorganizați au fost împrăștiați, dar o parte din cavaleria scoțiană din spatele lor a rezistat mai mult. Mare parte din flancul victorios al lui Goring fie s-a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
a rezistat mai mult. Mare parte din flancul victorios al lui Goring fie s-a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași ai lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-au provocat confuzie. Profitând de avantaj, brigada de călăreți a lui Blakiston (probabil susținută și de un
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
ambele tabere. Un curier din Irlanda care îl căuta pe prințul Rupert a scris: Cum nu mai era prezent niciun general de nicio parte, lupta s-ar fi încheiat nedecis, dar călăreții disciplinați ai lui Cromwell s-au adunat în spatele flancului drept regalist. Sir Thomas Fairfax, găsindu-se singur în mijlocul oamenilor lui Goring, și-a scos însemnele (o batistă sau bucată de hârtie albă care îl identifica drept parlamentarist) de pe pălărie, și și-a croit drum spre flancul lui Cromwell pentru
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
au adunat în spatele flancului drept regalist. Sir Thomas Fairfax, găsindu-se singur în mijlocul oamenilor lui Goring, și-a scos însemnele (o batistă sau bucată de hârtie albă care îl identifica drept parlamentarist) de pe pălărie, și și-a croit drum spre flancul lui Cromwell pentru a-l anunța de situația de pe flancul drept aliat. Cromwell era acum în fruntea cavaleriei sale, scoțienii lui Leslie încă susținându-l și cu pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
-se singur în mijlocul oamenilor lui Goring, și-a scos însemnele (o batistă sau bucată de hârtie albă care îl identifica drept parlamentarist) de pe pălărie, și și-a croit drum spre flancul lui Cromwell pentru a-l anunța de situația de pe flancul drept aliat. Cromwell era acum în fruntea cavaleriei sale, scoțienii lui Leslie încă susținându-l și cu pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie, atacând cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
de pe pălărie, și și-a croit drum spre flancul lui Cromwell pentru a-l anunța de situația de pe flancul drept aliat. Cromwell era acum în fruntea cavaleriei sale, scoțienii lui Leslie încă susținându-l și cu pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie, atacând cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring erau obosiți și dezorganizați, și mai mulți ofițeri fuseseră luați prizonieri. Cu toate acestea, ei au coborât dealul de la proviziile parlamentariștilor pentru
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
-i încet pe ruși către tabăra lor în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost pe punctul de a obține o victorie și aveau nevoie de cavaleria generalului Cruetz; aceasta era însă dezorganizată. Linia rusă era mai lungă decât cea suedeză, iar flancul drept rusesc, condus de Menșikov, a flancat pedestrașii suedezi. Mai multe regimente au fost înconjurate într-o bătălie în stilul celei de la Cannae, cavaleria rusească a lui Bauer ocolind armata suedeză și pentru a-i ataca ariergarda. Cruetz și cavaleria
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
este așezată într-o poziție deosebit de pitoreasca. De pe terasa ei se poate admira, printre impresionanții pereți ai Caraimanului și Jepilor Mici, Valea Jepilor (sau ai Caraimanului), ce se prăvale spre Bușteni dincolo de care se văd clăbucetele Munților Baiului. Spre deosebire de celelalte flancuri, versantul sudic și sud-estic dinspre V. Jepilor este străbătut de numeroase brîne cu vegetație deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
poteca turistică, care leagă porțiunea superioară a văii Jepilor cu Șeaua Caraimanului, unde se află Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe pînă în firul acestei vai. O singură depresiune mai însemnată brăzdează flancul sud-estic al Caraimanului, V. Spumoasa, care confluează cu V. Jepilor în dreptul fostelor cariere de gresie de la Bușteni. Caraimanul este despărțit de muntele vecin dinspre sud, Jepii Mici, prin adîncă depresiune formată de V. Jepilor, numită și V. Caraimanului. Valea își
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
Armata Cernigovului, neștiind că bătălia începuse, înainta atunci când s-a ciocnit frontal cu cumanii în retragere. Cavaleria mongolă a profitat de confuzia din liniile cernigovenilor și a atacat, cauzând prăbușirea liniei și moartea cneazului Mstislav al Cernigovului. În același timp, flancurile mongolilor s-au închis în jurul armatei slave dezmembrate, tăindu-i calea de retragere. Slavii înconjurați au fost loviți cu săgeți salvă după salvă, și cu șarje sporadice de cavalerie. În timp ce mongolii efectuau aceste atacuri, o parte din armată - în frunte
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
pierderea poziției germane din nord-vestul Franței. După succesul obținut de aliați invaziei din Normandia, în 6 iunie 1944, înaintarea a fost încetinită pentru a facilita regruparea aliaților în Franța și pentru a înlezni o expansiune viitoare, portul din Cherbourg, de pe flancul vestic al sectorului american,și orașul istoric Caen, din sectorul britanic și canadian din est, au reprezentat principalele obiective. Planul original al companiei din Normandia prevedea eforturi puternice ale ofensivei în ambele sectoare, în cadrul cărora general-locotenentul Miles Dempsey, din Armata
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
în ziua D (D-Day), în timp ce Cherbourgul urma să fie cucerit cincisprezece zile mai târziu. Armata II urma să asedieze Caenul și apoi să formeze un front în partea sud-estică, avansând până la Caumont-l’Evente, pentru a cucerii teritorii și a proteja flancul stâng al Armatei I, în timp ce aceasta se deplasa spre Cherbourg. Cucerirea Caenului și a împrejurărilor lui - dezinabilă din cauza terenului deschis care ar fi permis tactici de manevră - ar fi permis Armatei a II-a înaintarea spre sud pentru a cuceri
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
a concluzionării Operațiunii Charnwood și a contramandării ofensivei asupra orașelului Saint-Lô, Montgomerys-a întâlnit cu Bradley și Dempsey în data de 10 iulie pentru a discuta următoarea mișcare a Grupului de Armată 21. În timpul discuțiilor Bradley a recunoscut că progresarea pe flancul de vest era greoaie. Însă Bradley lucra asupra unui plan care să creeze o breșă, plan ce avea numele de cod „Operațiunea Cobra” și care să fie pus în aplicare de Armata I în data de 18 iulie. I-a
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
efectuat de diviziile de infanterie cu numarul 9 și 30, conduse de generalul-maior Manton Eddy, respectiv generalul-maior Leland Hobbs. În timpul atacului s-ar fi creat o brișă în zona tactică a nemților, după care diviziile de infanterie ar fi ținut flancurile create în urma breșei, în timp ce Divizia I Infanterie condusă de generalul-maior Huebner și Divizia a II-a blindate condusă de generalul-maior Brooks, urma să avanseze în teritoriul inamic până când linia de rezistență a acestora ceda. În faza a doua a operațiunii
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
de 174 avariate. Operațiunea rămîne până în prezent cea mai mare bătălie de tancuri la care Armata Britanică a participat și a rezultat în expansiunea zonei defensive de lângă Orne și capturarea definitivă a orașului Caen. Simultan, Corpul II Canadian aflat pe flancul de vest al Operațiunii Goodwood, lansează „Operațiunea Atlantic”. Cu intenția de a întării pozițiile aliate de-a lungul albiei Râului Orne și să ocupe Culmea Verréres aflată la sud de Caen, Operațiunea Atlantic a făcut inițial progrese, dar în cele
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
de avans prin inundații și mlaștini în fața lor, ambele divizii au dezamăgit inițial Armata Întâia prin faptul că nu au câștigat teren semnificativ, dar prima lumină în dimineața următoare, a arătat că germanii au fost obligați să se retragă având flancul stâng prăbușit, lăsând doar câmpuri minate imense pentru a întârzia avansul Regimentului VIII. Până la prânz în 27 iulie, Divizia 9 a Regimentului VII a înlăturat, de asemenea, orice rezistență germană organizată și a avansat rapid. Până la 28 iulie, apărarea germană
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
timp de șase ore; Cu toate acestea, Bradley și comandanții săi știau că dominau în acel moment câmpul de luptă și că astfel de atacuri disperate nu reprezentau un real pericol pentru poziția americană. La 30 iulie, pentru a proteja flancul Cobrei și pentru a preveni dezangajarea și relocarea forțelor suplimentare germane, Regimentul Britanic VIII a lansat Operațiunea Bluecoat la sud de Caumont spre Vire și Pinçon Mont. Mai târziu în acea zi, avansând spre sud de-a lungul coastei, Regimentul
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
ar putea transporta. O altă excursie a fost programată pentru oră 10, a două zi. Duminică, mai mult de 300 de furnizori de buștean nu au putut lucra în zonă. Până în momentul erupții climatice, magmă dacită din vulcan a forțat flancul de nord din exterior aproape 150 m incălzindu-se apele subterane ale vulcanului, cauzând multe explozii de abur( erupții freatice). Pe 18 mai la 7 dimineața, vulcanologul David A. Johnston, care a avut sâmbătă noapte obligația de a observa aproximativ 10
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]