2,594 matches
-
fonetice, compuși din caractere fonetice și caractere derivate. Dintre acestea, doar 4% au fost clasificate că pictografe,iar 80-90% că și compuși, constând dintr-un element semantic, care indică sensul, si un element fonetic care indică pronunția. În general, elementul fonetic este mult mai exact și mai important decât cel semantic. Există aproximativ 214 radicali înregistrate în Dicționarul Kangxi. Caracterele moderne sunt scrise folosind după stilul standard (楷书/楷书kăishū). Diferite stiluri scrise sunt, de asemenea, folosite în caligrafie din Asia de
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent. Pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor și predă la "House Academy pentru tehnica vorbirii și muzică" din Elgin Scoția, mai târziu predă la "University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham studiază până în anul
Alexander Graham Bell () [Corola-website/Science/297845_a_299174]
-
capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent. Pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor și predă la "House Academy pentru tehnica vorbirii și muzică" din Elgin Scoția, mai târziu predă la "University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham studiază până în anul 1870 anatomia și fiziologia glasului
Alexander Graham Bell () [Corola-website/Science/297845_a_299174]
-
î". În plus, caracterul generalizant al noii norme a bulversat multe minți, ajungându-se la construcții hilare de genul "ânchis" sau "capântortură", ultimul apărut chiar în ediția DEX-ului din 1996. Scrierea limbii române este în mare măsură o scriere fonetică, asociind fiecărui fonem câte o literă. Există excepții de la această regulă, dar, prin comparație cu limbi la care scrierea cuvintelor este determinată predominant etimologic, citirea textelor în limba română se învață relativ ușor. Pentru situațiile când transmiterea unui text trebuie
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
română se învață relativ ușor. Pentru situațiile când transmiterea unui text trebuie făcută literă cu literă (de exemplu în comunicații telefonice) se folosește o serie de cuvinte a căror inițială este litera care trebuie transmisă, în mod similar cu Alfabetul fonetic NATO: "Alfabetul chirilic român" a fost utilizat pentru scrierea limbii române, începând de prin secolul al XIV-lea, fiind o adaptare a alfabetului chirilic clasic. Cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
vibrând prin intermediul ciocănașului nicovalei și scăriței timpanul transmite vibrațiile la ferestra ovală care separă urechea medie de cea internă pentru un gaz ideal liberul parcurs molecular poate fi calculat astfel că avem în japoneză vocabularul este caracterizat de următoarele forme fonetice nitrații nu ar trebui confundați cu nitriții stilul de desenare al personajelor cu ochi mari este comun în anime și manga cu toate acestea microbiologi tind să nu fie de acord cu această concluzie comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
menționează între o jumătate de milion și câteva milioane. Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889. Este menționată în "Cartea recordurilor" ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă. Codul ISO 639 pentru este "eo" sau "epo" În România, Heinrich Fischer-Galați (1879-1960), un traducător, redactor și industriaș evreu, a învățat esperanto în 1902. În
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
Дунай ("Dunai") în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă. Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, "*Donaris", dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni. In regiunea Schwarzwald („Pădurea Neagră“) din Germania există 3 locuri diferite, marcate fiecare ca
Dunărea () [Corola-website/Science/296526_a_297855]
-
prin folosirea [[Limba slavonă|limbii slavone bisericești]], în scop liturgic și ca limbă de cancelarie, până în [[secolul XVIII|secolul al XVIII-lea]]. Celelalte limbi învecinate (toate slave, cu excepția limbii maghiare) au influențat româna. Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă ("a iubi", "glas", "nevoie", "prieten"). Totuși, multe cuvinte slave sunt [[arhaism]]e și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă. Până în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
cu și este pronunțat ca o [[palatalizare]] a consoanei precedente. Un sunet similar, terminația "u" surd, exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba standard. Există de asemenea 4 [[semivocale]] și 20 de [[consoane]]. Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice, dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluția grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) și cea [[limba dalmată|dalmată]], de exemplu prin evoluția grupării [gn] în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluția grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) și cea [[limba dalmată|dalmată]], de exemplu prin evoluția grupării [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut). Principalele schimbări fonetice constau în: În principiu, limba română are o [[ortografie fonemică]]. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
evoluția grupării [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut). Principalele schimbări fonetice constau în: În principiu, limba română are o [[ortografie fonemică]]. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
ă, à, , ě, ê, ș, ț, ů, precum și diftongii "ea" și "oa"; s-au scos á, ç. S-au modificat și regulile ortografice. Pe urmă, treptat, s-a scos ê, apoi ů. În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică. Înainte de [[1989]], în [[RSS Moldovenească]] se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic. Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină. [[Simbolul niceno-constantinopolitan|Crezul]] [[Conciliu ecumenic|primelor sinoade ecumenice]], cel
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
din sub-grupa limbilor "oïl" (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Valona se deosebește de celelalte limbi "oïl" îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular și gramatică), dar și - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (valona a rămas destul de apropiată de evoluțiile ce au avut loc în evul mediu târziu). Dintr-un alt punct de vedere strict geografic, al extinderii continentale a limbilor romanice vorbite azi, este interesant de observat că valona și româna
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
caracteristici comune, ce lipsesc în alte limbi romanice. Printre altele, timpurile supracompuse, atât de mult folosite în Ardeal. Formele verbale folosite în subordonata condițională introdusă prin conjuncția "si" sunt întocmai ca în limba română. De exemplu: Din punct de vedere fonetic, există câteva caracteristici. Cei doi diftongi ori diasisteme din limba română se găsesc și în valonă. De exemplu, 'moarte, poartă, coardă' se fac în valonă: 'moirt', 'poite', 'coide' (pronunțate: "moar, poat, coad" sau "muer, puet, cued"). De asemenea, 'pourcea', 'bea
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
fonologic ca o consoană. Un alt exemplu este sunetul care, dacă în limba română este mereu o consoană, în limba engleză se întâmplă să se comporte ca vocală, cum ar fi de exemplu în cuvântul "table" (masă) pronunțat . (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internațional.) În cursul vorbirii două sau mai multe vocale pot să apară în succesiune. În asemenea cazuri vocalele pot să formeze fie hiaturi, atunci când fac parte din silabe diferite (de exemplu în cuvântul "mie", pronunțat ), fie diftongi
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
consoană. Un alt exemplu este sunetul care, dacă în limba română este mereu o consoană, în limba engleză se întâmplă să se comporte ca vocală, cum ar fi de exemplu în cuvântul "table" (masă) pronunțat . (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internațional.) În cursul vorbirii două sau mai multe vocale pot să apară în succesiune. În asemenea cazuri vocalele pot să formeze fie hiaturi, atunci când fac parte din silabe diferite (de exemplu în cuvântul "mie", pronunțat ), fie diftongi sau triftongi, atunci când
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
se numesc semivocale (în cazul exemplului anterior semivocala numită "iot", ). Cuvântul "vocală" poate să mai însemne și orice literă care reprezintă (în general) un sunet vocalic, chiar dacă uneori aceeași literă poate să nu simbolizeze o vocală din punct de vedere fonetic. De exemplu, deși limba franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
general) un sunet vocalic, chiar dacă uneori aceeași literă poate să nu simbolizeze o vocală din punct de vedere fonetic. De exemplu, deși limba franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
fonetic. De exemplu, deși limba franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
franceză se scrie folosind cinci litere care pot fi clasificate ca vocale ("a", "e", "i", "o", "u"), fonetic numărul vocalelor este mult mai mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte caracteristici precum
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
alte caracteristici precum tonul, lungimea sau nazalitatea. Limba română standard are un set de șapte vocale, evidențiate în diagrama de mai sus. Aceste vocale se pronunță ca în exemplele următoare: Literele â și î se pronunță la fel, iar simbolul fonetic pentru acest sunet este . În afară de aceste șapte vocale în limba română mai pot să apară în cuvinte împrumutate și alte vocale: Vocalele orale, precum cele din limba română, italiană, engleza britanică, etc., se pot descrie în termenii a trei caracteristici
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
contrast, vocalele pronunțate cu gura întredeschisă, cu limba relativ apropiată de palat, se numesc închise, un exemplu comun multor limbi fiind vocala . Există și grade intermediare de deschidere, undeva la mijloc situându-se de exemplu vocala din limba română. Alfabetul Fonetic Internațional stabilește în total șapte niveluri de deschidere, deși nu există limbi care să conțină și să diferențieze vocale în toate aceste niveluri. Limba română distinge trei niveluri (de exemplu seria ), limba franceză distinge patru (de exemplu seria ), etc. Prin
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
apropiat de partea din "față" (dinspre dinți) a cavității bucale, motiv pentru care este numită "vocală anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment). Alfabetul Fonetic Internațional împarte vocalele după gradul de anterioritate în cinci categorii. Este de remarcat că pe măsură ce vocalele se deschid (adică se apropie de ), caracterul de anterior/posterior devine neclar, pentru că sunetul produs depinde în acest caz mai puțin de poziția limbii
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
native ale Americii de Nord) în care în vorbirea normală se disting și vocale surde. În limba română se observă un fenomen de desonorizare a vocalei "nesilabice" de exemplu de la sfârșitul cuvântului "bați" prin comparație cu aceeași vocală din cuvîntul "bani". Fenomene fonetice similare se întâlnesc în limba japoneză sau în dialectul din Quebec al limbii franceze, unde vocalele cuprinse între două consoane surde tind să fie desonorizate. De exemplu, în japoneză, cuvântul 好き "suki" (drag, plăcut) se pronunță cel mai adesea , asemănător
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]