7,943 matches
-
Pavone Îi cuprinse grumazul și, În semiîntunericul ce-i favoriza complice, buzele lor se contopiră Într’o coliziune fără sfârșit. Merseră un timp În tăcere, apoi fata Îl chestionă cu o oarecare sfială În glas. „O iubești...!?” Tony Pavone zâmbi forțat, evident stingherit. „Acestu-i miraculos cuvânt niciodată nu-i am dat importanța cuvenită, mai precis, timpul nu mi-a permis să-i aprofundez sensul...Te mai rog Însă, nu zâmbi, nu mi s’a ivit prilejul...!” Buzele lor se căutară din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
producție economică era În mâinile asupritorilor. Acest aberant decret de lege lovea În marea lui majoritate tinerii care absolvind cursul mediu școlar ori universitar, nu aveau lucru: atunci urmau să muncescă În agricultură iar În caz de nesupunere, erau trimeși forțat, să muncească gratis...!! Având la bază acest stupid act normativ, milițienii, agenții civili ai securității, unii bătrâni cărora li se oferea o sumă de bani derizorie și te miri ce alt informator, Începu o vânătoare furibundă oferind subiecte caraliilor ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar la un moment dat se Îndreptâ către o Îngrămădire de oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate, și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
presiune e canalizată către craterul unui vulcan, atunci se produce erupția ușurând activitatea globului incendiar, iar cosmicul proces tehnologic revine la normal. Dar dacă, presiunea nu e suficient de agresivă să fie aruncată afară, atunci unda de șoc e Împinsă forțat către tunelul unde s-a mai repetat descongestionarea presiunii... Cam așa după micile mele cunoștințe se poate produce o balansare a scoarței planetare...! În mod sigur numai așa s-a Întâmplat fenomenul din dimineața zilei de 25 August În anul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fie cât mai puține pentru a nu șifona imaginea aleșilor poporului...! Însfârșit, să revenim la problemele noastre. Lct.Col.Tudose Ion, susține incredibilul: ai făcut o gaură Economiei Naționale În valoare de peste douăsprezece milioane lei. Este adevărat...!” Tony Pavone zâmbi forțat. „Nimeni nu crede aceste mincinoase afirmații...! Sunt sigur, nici măcar dumneavoastră nu crede-ți...! În caz contrar, mai circulam astăzi În libertate...? Au fost cazuri când pentru câțiva bănuți sau rostit condamnări incredibile...! Acest ofițer minte, minte cu nerușinare Încercând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să dea un telefon favoare ce-i fu refuzată amenințător. “Atâta timp cât ești În cercetări penale, nu ai voie să contactezi pe nimeni...! Răspunde la Întrebare ori vrei să pierdem toată noaptea cu tine...!?” - se rățoi primul milițian. “Tony Pavone răspunse forțat. “Dacă pentru fleacul acesta mă țineți În tensiune de azi dimineață fiind oprit chiar să-mi cumpăr o bucată de pâine ei bine, pierdeți timpul...! Pot vedea delegația emisă de instituția mea pentru a merge În Bază și a ridica
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau triate cu cea mai severă cenzură, iar munca profesională la șantier, pierzând nopțile prin cârciumi nu-i oferea răgaz să afle prin alte mijloace de informare dirijate pe calea undelor din afara țării, adevărata tragedie tineretului intelectual ce era trimes forțat să munească gratis În agricultură...! Abea mult mai târziu avea să regrete marea greșeală făcută refuzând Întoarcerea În libertate, unde omul Își dirija voința după bunul său plac, plănuind la fel ca tinerii Întâlniți În Înhisoare, evadarea din adevărata pușcărie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urmează...! Înstanța de judecată a tribunalului va găsit vinovat de complicitate la delapidare și a dat următoarea decizie. Doisprezece ani temniță grea, confiscarea totală a averii ori a bunurilor personale, cinci ani degradare civilă urmat de alți șapte ani domiciliu forțat, după executarea sentinței...!” Tony Pavone, privea la Maistrul de șantier prostit. „Sincer, Îmi pare rău...!” Încercă Maistrul să-l Încurajeze. Preciză. „Ar mai fi o șansă la recurs...! Mare atenție Însă. Recursul va trebui pregătit În cele mai mici amănunte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să efectuez o amănunțită percheziție a Întregului apartament. Aveți ceva Împotrivă...?” Politicos, Tony Pavone Întrebă. „Aveți ordin de percheziție...?” „Nu, deocamdată nu avem...!” Față În față cu invadatorii, Tony Pavone cum putea să reacționeze...? Aceștia puteau oricum intra În apartament forțat, În caz de rezistență din partea locatarului spărgând ușa, iar procuratura le putea fabrica la comandă ori câte ordine de violare a domiciliului doreau agresorii, colaborarea fiind dirijată, amândouă instituțiile sfidând legea care de fapt nici nu exista. Reuși să articuleze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele mai importante ale Statului Român, au acaparat puterea Într-o așa manieră Încât, toate produsele materiale și financiare erau la discreția odiosului dictator și-a soției sale Elena Ceaușescu. Întreaga populație a țării românești era considerată sclavii cuplului dictatorial, forțați să muncească flămânzi, iar când era vorba de retribuție materială, partea cuvenită era derizorie, ne ajungând muncitorilor să-și hrănescă familia, fiind nevoiți ca Împreună cu nevasta și copii să meargă la păscut iarbă numai după marginea drumurilor carosabile: câmpia era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un cascador de la Hollywood. — Nu s-a prăbușit, nu-i așa? — Ce crezi! Deja e mare știre la radio. A atins cu roțile o casă. — Dumnezeule! A trebuit să se parașuteze? E vorba de casa voastră? — A făcut o aterizare forțată. Era o casă mare din Westchester. Numai Dumnezeu știe de ce ticălosul ăsta trebuie să-și facă de lucru ștergând case cu avionul când suntem Într-o situație atât de grea. Suficient cât să mă scoată din minți. Doar nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
1869-1938), bucătăreasă, care a infectat cu febră tifoidă 53 de persoane pentru că a refuzat să-și întrerupă munca atunci cînd a aflat că e purtătoarea bacteriei. A fost prima purtătoare sănătoasă cunoscută a bacteriei febrei tifoide. Deși a fost băgată forțat în carantină de autoritățile americane, a ieșit, și-a schimbat numele și a continuat să lucreze ca bucătăreasă, infectînd alte zeci de persoane. Este astăzi un simbol al culturii populare. A.A.Milne (1882-1956), scriitor britanic, creatorul personajului Winnie-the-Pooh. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tresărit. În schimb, Jinei aproape că i-a sărit inima din piept. Oare cât trecuseră de când băieții nu-i mai umpluseră casa ? Trei luni ? Șase ? Îi era dor de tropăitul lor de picioare, de efectele sonore de mitralieră, de râgâiturile forțate urmate de hohote de râs. Casa lor fusese, la vremea respectivă, cunoscută pentru jocul nesupravegheat pe Nintendo, pentru floricelele mâncate pe canapea și pentru grădina neîngrijită, perfectă pentru jocurile de-a războiul. În ultima vreme însă, casa lor nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el constituie presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar ce, e după mine? zise ea neașteptat de calmă, dar și provocatoare În același timp. Am zîmbit forțat; iar obrajii ei păreau deformați, ca și cînd i-ai fi privit printr-o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ăia din urmă. Numai că ăia își vedeau de drumul lor, nestingheriți, fără să se uite înapoi. „Europa e cu ochii pe noi” numai în piesele lui Caragiale, monșer. Fii atentă la alergarea bezmetică din ultimii 50 de ani: cooperativizare forțată, urmată de industrializare forțată. Punct. 1989. Punct. Apoi, decooperativizare forțată (spune-mi tu câți țărani autentici și-au cerut înapoi, pe bucățele, părticicile de pământ arabil și de pădurici?) și dezindustrializare forțată. Măi tată, măi, cum nu pot eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că ăia își vedeau de drumul lor, nestingheriți, fără să se uite înapoi. „Europa e cu ochii pe noi” numai în piesele lui Caragiale, monșer. Fii atentă la alergarea bezmetică din ultimii 50 de ani: cooperativizare forțată, urmată de industrializare forțată. Punct. 1989. Punct. Apoi, decooperativizare forțată (spune-mi tu câți țărani autentici și-au cerut înapoi, pe bucățele, părticicile de pământ arabil și de pădurici?) și dezindustrializare forțată. Măi tată, măi, cum nu pot eu să-nțeleg sensul istoriei?! Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor, nestingheriți, fără să se uite înapoi. „Europa e cu ochii pe noi” numai în piesele lui Caragiale, monșer. Fii atentă la alergarea bezmetică din ultimii 50 de ani: cooperativizare forțată, urmată de industrializare forțată. Punct. 1989. Punct. Apoi, decooperativizare forțată (spune-mi tu câți țărani autentici și-au cerut înapoi, pe bucățele, părticicile de pământ arabil și de pădurici?) și dezindustrializare forțată. Măi tată, măi, cum nu pot eu să-nțeleg sensul istoriei?! Parcă istoria asta este ca Țiganiada lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alergarea bezmetică din ultimii 50 de ani: cooperativizare forțată, urmată de industrializare forțată. Punct. 1989. Punct. Apoi, decooperativizare forțată (spune-mi tu câți țărani autentici și-au cerut înapoi, pe bucățele, părticicile de pământ arabil și de pădurici?) și dezindustrializare forțată. Măi tată, măi, cum nu pot eu să-nțeleg sensul istoriei?! Parcă istoria asta este ca Țiganiada lui Budai-Deleanu: „poemation eroi-tragi-comico-satiric”. Hait, c-am alunecat în cultura scrisă. Înapoi la cultura cucuruzului. Iar eu ce făceam, fratele meu, în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
murit refuzată de popă la împărtășanie, făcuse septicemie dintr-un avort. Avea trei copii, un bărbat care mai săruta doar paharul, și pe ea o fecunda cu de-a sila, ca să se descarce, despre cohortele de muncitoare înrolate la controale forțate, despre încălzitul copiilor prin frecare iarna. Femeia aceea a părăsit blocul nostru într-un coșciug mic, de lemn negeluit. Era tare chircită și tare vânătă. Nimic nu-i mai trăda cei 26 de ani, toți anii pe care apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în capul mulțimii acefale căreia îi eram toți parte: la viață, la pace și la muncă. Ce freedom of? Ce ownership? Tromboane. Noi aveam drepturile de bază asigurate, cu alte cuvinte, o dată ce eram încă vii, ne exercitam dreptul la muncă forțată. Pe la începutul anilor ’80, individul băgase spaima în popor că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul pentru unul dintre ele: - Toași, ne adunăm cu toții pă întreprideri, ca niște pâraie și ne adunăm în Piața Cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puturoși, pe cei care mai erau viabili. Îmi aliniam elevii pe două rânduri: unii cărau coșuri, alții sortau. Pentru ei, eu eram „brațul secular”. Cu mine mergeau acolo, eu le făceam prezența, eu le normam coșurile. Îi puneam la muncă forțată știind foarte clar că vor urma episoade de hepatită, râie și păduchi și că, în lunile noiembrie-decembrie, toată școala o să pută a dezinfectante. Tot ce putem umaniza era atmosfera. Îi făceam să discute teatru, romane, filosofie, muzică. Mi-era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de tipul „Organizarea muncii în CAP”, „Făurirea omului nou”, „PCR - centru vital al societății noastre”. Eludam întotdeauna tema. Altfel înnebuneam, mă tâmpeam pur și simplu și, mai rău, îi tâmpeam și pe alții. Le dădeam de citit romanele despre colectivizarea forțată, le predam tipologii de partide politice și, respectiv, modele ale umanului din antichitatea elină până la umanismul modern. În final, le ziceam: cine are alte curiozități, să citească din manual. Ei chicoteau, făceau mișto. Erau tineri în jur de 17-18 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Avea nouă membri cărora li se mai asociau secvențial unii sau alții. O dată pe an, de revelion, editam revista Câr-Mâr. Sper să fi fost ultimul număr anul trecut și să îngropăm odată această tradiție, bună la vremea ei, dar cam forțată actual, când mulți dintre noi au câmp liber și public de autoexpresie, să ne despărțim de prizonieratul în nostalgia unui trecut alveolar, pe scurt, în varianta retro a modului nostru de existență. Dacă mă gândesc bine, Câr-Mâr juca rolul actualei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi putem exista cu adevărat. Știu că acum tot ce am scris pare foarte exaltat și tembel, ca un delir. Dar atunci nimic nu a fost mai real decât „irealitatea”. Zilele care au urmat au fost o experiență de domiciliu forțat asociat cu simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin gări „pline de teroriști”. Postul meu stabil era telefonul cu manivelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]