2,619 matches
-
pierdut în deșert, amenințat de rebeli. Mitul Legiunii se hrănește din această încăpățânare suicidară cu care membrii ei se agață de ordinele primite, dincolo de rațiune și dincolo de propriul lor instinct de conservare uman. Dupa marșuri epuizante și lupte de gherilă, fortul din deșert își dezvăluie secretul. Legionarii pășesc în incinta dominată de imaginea cadavrelor legionarilor uciși de rebeli. Fortul este groapa ce se deschide spre a înghiți pe cei care s-au apropiat de el. Atunci când speranța dispare, ceea ce rămâne este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se agață de ordinele primite, dincolo de rațiune și dincolo de propriul lor instinct de conservare uman. Dupa marșuri epuizante și lupte de gherilă, fortul din deșert își dezvăluie secretul. Legionarii pășesc în incinta dominată de imaginea cadavrelor legionarilor uciși de rebeli. Fortul este groapa ce se deschide spre a înghiți pe cei care s-au apropiat de el. Atunci când speranța dispare, ceea ce rămâne este solidaritatea cu cei care îți sunt alături. Val după val de atacuri sunt respinse, dar fiecare val de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
peisaj lunar copleșit de efigia morții.Ca și personajele lui Hemingway, Moreau posedă resemnarea activă ce face ca perspectiva finalului existenței sale să fie contemplată printre norii de fum ai unei țigări. Divinitatea deșertului închide istoria deschisă la Verdun. În fort, ca și la Verdun, ofițerul cedează sub presiunea fricii sale patologice. Ridicarea steagului alb în fort evocă dezonoarea din tranșee. Îi revine lui Moreau privilegiul de a scrie acest ultim rând al istoriei sale. Desay este ucis de legionar. Un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
face ca perspectiva finalului existenței sale să fie contemplată printre norii de fum ai unei țigări. Divinitatea deșertului închide istoria deschisă la Verdun. În fort, ca și la Verdun, ofițerul cedează sub presiunea fricii sale patologice. Ridicarea steagului alb în fort evocă dezonoarea din tranșee. Îi revine lui Moreau privilegiul de a scrie acest ultim rând al istoriei sale. Desay este ucis de legionar. Un ultim rând, un ultim glonț, o ultimă țigară. Moreau este ultimul om care mai stă în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Îi revine lui Moreau privilegiul de a scrie acest ultim rând al istoriei sale. Desay este ucis de legionar. Un ultim rând, un ultim glonț, o ultimă țigară. Moreau este ultimul om care mai stă în calea rebelilor ce invadeaza fortul. Deșertul este singurul martor al morții ce se consumă departe de gloria hollywoodiană. Sub rui nele fortului se ascund tainele Marelui Război. Cortina de catifea și de sânge (Molly Manderling, Omul din Khyber, Omul din Tanganyka, Bab el Mandeb) O
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de legionar. Un ultim rând, un ultim glonț, o ultimă țigară. Moreau este ultimul om care mai stă în calea rebelilor ce invadeaza fortul. Deșertul este singurul martor al morții ce se consumă departe de gloria hollywoodiană. Sub rui nele fortului se ascund tainele Marelui Război. Cortina de catifea și de sânge (Molly Manderling, Omul din Khyber, Omul din Tanganyka, Bab el Mandeb) O aventură în Ruritania Molly Manderling, personajul care dă numele prozei grafice imaginate de Mino Milani și Attilio
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ARME, CU ARSENALELE LOR DIN ZECI DE MII DE ORAȘE DE PE TOT CUPRINSUL VASTULUI IMPERIU ISHER, O OPOZIȚIE LA TIRANIE \ INDEPENDENTĂ, INDESTRUCTIBILĂ, ALTRUISTĂ, DAR SCOASĂ ÎN AFARA LEGII. UNEORI APROAPE CĂ-ȚI VENEA GREU SĂ CREZI CĂ FIECARE ATELIER ESTE UN FORT DE NECUCERIT ȘI CĂ GUVERNELE TRECUTE ALE IMPERIULUI ISHER FĂCUSERĂ ÎNCERCĂRI SERIOASE \ ȘI CHIAR SÎNGEROASE \ DE A DISTRUGE ACEASTĂ ORGANIZAȚIE. HEDROCK MERSE REPEDE CĂTRE UȘĂ. N-O PUTU DESCHIDE, DEȘI TRASE TARE DE EA. O LĂSĂ ÎN PACE ȘI SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
par tant d'expériences prosodiques - se décide pour une poésie qui soit non une moyenne linguistique, mais une savante moyenne de tous les états d'îme méditérranéens, de toutes les émotions qui agitèrent le coeur humain, depuis les Grecs: idée fort belle et en somme nouvelle. Une poésie qui jouirait de la même audience à la table de ses disciples, Café Vachette, qu'à la cour de ses aïeux, au royaume d'Ithaque. Au demeurant, une poésie affranchie des liens du temps
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la 18-20 de ani de detenție și împreună cu tovarășii săi evadează de la Bârcea, este prins și condamnat la moarte de CC. Eu aveam în Jilava la minori în acest timp și mi-a spus educatorul că unchiul meu este pe fort, eu vindeam tot ce primeam de acasă alimente, la majori pe țigări și o dată pe lună mă duceam la el, pe fort să-i duc țigări. Nu știam că el va fi executat, asta aflasem mai târziu dar îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aveam în Jilava la minori în acest timp și mi-a spus educatorul că unchiul meu este pe fort, eu vindeam tot ce primeam de acasă alimente, la majori pe țigări și o dată pe lună mă duceam la el, pe fort să-i duc țigări. Nu știam că el va fi executat, asta aflasem mai târziu dar îmi spunea mereu; când scapi te duci în Petroșani și o omori pe Eugenia; mă auzi ce-ți spun eu? jură-mi și juram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum mă voi putea întoarce în Spania, mă voi duce, Tantal eliberat, să mă scufund în apele acelea consolatoare. Și văd soarele apunând, acum, la începutul de iunie, peste contrafortul Jaizquibel-ului, deasupra fortului de la Guadalupe, unde a fost închis bietul general don Dámaso Berenguer, cel cu nehotărârile. Și la poalele Jaizquibel-ului mă ispitește zilnic orașul Fuenterrabía - oleografie pe coperta Spaniei - cu ruinele acoperite de iederă ale castelului împăratului Carlos I, fiul Nebunei Castiliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scorpionilor. Cică e foarte interesant. Trei dintre ele sunt în Siberia, unde încă mai este frig și din când în când mai și ninge, sau cel puțin așa zic zvonurile. Două dintre ele se află în America de Nord, una în fostul Fort Knox, iar una pe lângă Salt Lake City. Un centru se află pe lângă craterul făcut acum vreo zece ani în peninsula Yucatan, când meteoritul ăla imens a căzut. Probabil că ar fi trebuit să fim într-o eră glaciară acum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mike“ Mastromarino, un dentist milionar din Brooklyn, N.Y., care, într-o perioadă de cinci ani, a furat cu premeditare organe de la mii de cadavre, inclusiv oasele lui Alastair Cooke, de 95 de ani; o anumită firmă de biomedicină din Fort Lee, N.J., care a vândut organele furnizate de Mastromarino unor bănci de țesuturi din toată țara; un crematoriu din San Diego, despre care se crede că a furat organe din cadavrele care li se încredințau, un altul din Lake Elsinore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
d'Arc, și apoi pe stradă înainte, direct spre sanctuar, pe care deja îl văd, trecând peste râul Gave. Alături de pelerini, orașul este plin de magazine cu obiecte religioase, mai ales statui ale fecioarei Maria. In stânga văd castelul Fort, și deși este impresionant acolo sus, pe stâncă, ochii mei sunt vrăjiți de piața mare din fața sanctuarului, în care domină un crucifix și o statuie a Sfintei Fecioare, și sunt apoi multe cruci aduse aici de creștini din diferite țări
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
jurații au ajuns la ea, Brigit a trebuit să bolborosească „Simțiți forța?“. Cum cei din juriu n-au auzit-o de prima dată, Brigit a trebuit să repete, la care unul dintre jurați a întrebat-o „Ce-ai spus, drăguță? Fortul?“. Brigit spune că nici în ziua de azi nu și-a revenit în urma acelei experiențe. Dar, oricum, experiența ei n-a fost la fel de îngrozitoare ca aceea a fratelui ei mai mare, Oisin, care a trebuit să poarte o găleată neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în sala principală, în timp ce toți soldații fuseseră tratați cu sake. Norocul făcuse să fie o noapte întunecoasă, fără lună și fără vânt. Tenzo știa că era momentul să acționeze decisiv. După ce fusese în recunoașterea terenului, începu să cerceteze zona de sub fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care nu arăta ca un gardian. De fapt, probabil că individul se strecurase în castel la fel ca el. Celălalt se prezentă ca fiind vasalul lui Takenaka Hanbei, Kumataro. — Sunt un trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară poziția drepți. Goto Motokuni, principalul vasal al clanului Bessho, venea către soldați dinspre fortul întunecat. — Ceva de raportat? întrebă Goto. — Nimic, domnule. — Zău? le arătă generalul o săgeată. În seara asta, la un moment dat, această săgeată a fost trasă de inamic în castel. Avea legată de ea o scrisoare, cerându-mi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că s-ar preface bolnav. Întrucât, de obicei, Shoyoken era un om excepțional de bine dispus, răspunsul său nu-l liniști deloc pe Katsuyori. Shoyoken rămase tăcut. Nici Katsuyori nu mai spuse nimic și-și continuară plimbarea în liniște. Între fort și citadela interioară se afla o vale îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru a lua inițiativa și a-l ataca. După calculele mele, însă, Hideyoshi va avea nevoie de încă cinci-șase zile, pentru a-și aduce aici întreaga armată. În acel timp, dacă întărim cele două castele de la Yodo și Shoryuji, construim forturi de-a lungul drumului de la miazănoapte la miazăzi spre Kyoto și adunăm toate forțele din Omi și din alte regiuni, l-am putea ține, un timp, pe loc. — Cum? Toate astea nu l-ar opri decât pentru un timp? — După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse în aceeași poartă, întrebându-se dacă avea să se mai întoarcă viu. Ultimele lui ordine către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau plini cu refugiați. Se tăiau lemne, se deschideau drumuri, peste tot se construiau fortificații și puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, în tabăra alpină învăluită în cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi îl înlocuise pe acesta cu Kimura Hayato. — Cine e? întrebă santinela, privind printre lemnele palisadei. Afară, în întuneric, stătea o siluetă solitară. — Cheamă-l pe Comandantul Osaki, îi ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuchiyo, cu uimire. Era o evoluție neașteptată, iar Inuchiyo nu părea pregătit să-l primească pe acel om - devenit acum fugar. Un moment, căzu pe gânduri, dar apoi spuse: — Să-i ieșim în întâmpinare. Inuchiyo își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se aliniară, gata de marș. Aveau mai puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangardei. Nu peste mult, zăriră zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați. Văzute din vârful fortului, coloanele de soldați și stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi păreau atât de aproape, încât le-ar fi putut atinge. Ordinul de oprire încă nu fusese dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu rezolvat curând. Acum, pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]