3,224 matches
-
de la mănăstirea de alături citându-le din Victor Hugo. "Oare pentru o stea de argint întrezărită pe plafonul unei biserici se înverșunează unele împotriva altora marile națiuni ale lumii?" întreba el în ajunul războiului Crimeii, primul din era modernă, cu fotografi și cu vapoare cu aburi, și care a început efectiv aici la Betleem. Francezi, englezi și otomani de o parte, ruși de cealaltă parte. Ei bine, vedeți dumneavoastră, marele om a făcut două erori factuale (rectificativul este revanșa celor mici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și la instituția similară din Ierusalimul arab. Subiectele conferințelor nu pot fi întotdeauna aceleași de o parte și de alta, dar trebuie oare să fii chior pentru a fi un "mare intelectual"? Invers, artiștii maghrebieni sau din Machreq, cântăreți, cineaști, fotografi, care vin să-și prezinte operele în micile noastre săli de la Ramallah sau din Nablus, refuză să meargă măcar până în Ierusalimul răsăritean pentru că, îmi spune directorul centrului din Salah el-Din, îi pun pe toți israelienii în același sac, chiar și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mie de ani ași putea ceti fără să roșesc. Faut-il demander pardon des maux que nous avons souffert? C'est chose royale, quand on fait du bien, d'entendre dire du mal de soi (Renan). Am dat de dracul la fotograf; n-a reușit fotografia: nu mi-a scos ochii. Cine ia de la mine, toată vara-i merge bine. Negustor mare n-are parale. Iată și eu, cu gura vorbă, și cu mâna în buzunar. Dealurile se vedeau în zare șterse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unor artiști italieni și a pictorilor locali (școala ragusană Bojidarovici). Strada evreiască (fost ghetou) în pantă abruptă până în strada principală fostă odinioară braț de mare. Cea mai veche sinagogă din Balcani (Židiovska ulica). La cafeneaua din Piață am întâlnit un fotograf care știe românește, frizerul Miloikovici, căpitanul Urban de la Sulina. Ne-a însoțit Sukno, conservatorul muzeelor din Dubrovnic. Cetatea Fortul Lovrienec unde se joacă Hamlet Fortul Miceta pe sub zidurile căruia trece drumul construit de Ducele de Ragusa, mareșalul Marmont În drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de fotogenie stradală - eficientă eugenie fără dictatură sau cremă. Eșantioane de mesaje ne întâmpină la tot pasul. Putem alege între mirare și minunare, coincidență și strategie, disonanță și armonie, ignorare sau contemplare. Paranoicul țintește fixația, văzătorul își fixează o țintă. Fotograful fotografiază. Dan Mititelu - 12 V 2012
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
nu mai e scăpare. E o descensus ad inferos, ca să fiu nițel prețios, de la orfici citire, chiar dacă unii au mai realizat și ascensiunea. În general, de ce ar scrie oamenii poezie, ca să spună cât de frumoasă e lumea? Asta e treaba fotografilor, dar și ei, săracii, realizează astăzi că grotescul, chiar tragicul, este frumusețea terifiantă a lumii noastre. În fond, orice înger este înspăimântător Rilke nu spunea degeaba asta. Așa și cu "îngerul" poeziei e o luptă pe care bietul poet o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Hemingway, ceea ce mă onorează. Până acum la pescuit am avut noroc, peștii au venit la mine, au venit singuri. Acum ceea ce poate ști toată lumea, este că daca voi câștiga, câștig cinstit, dacă pierd, pierd cinstit"! La concursul respectiv, printre fotografi și "chibiți" putea fi văzut un tânăr "barbudo" ținând în mână romanul "Roșu și Negru" și la gât un aparat de fotografiat "Contax", despre care avea să declare unui coleg de breaslă american: "astă e mai revoluționar decât mine. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la Finca pentru câteva săptămâni, în corturi instalate pe terenul de tenis. Nu li se permitea accesul la casa lui Hemingway, dar au descoperit drumul către subsolul acesteia, unde Papa își păstra "rezerva etilică" și au început "sa consume". Un fotograf elvețian, Luc Chessex, sosit la Finca pentru a realiza fotografii, a fost "invitat" de noii chiriași în subsol și cum era sfârșitul anului, a tot consumat intre 30 decembrie 1961 și 4 ianuarie 1962, fiind "extras" în stare de inconștiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru compoziții. De la el am învățat cum să-mi adun referințele din ziare despre activitatea artistică și să-mi păstrez fotografiile lucrărilor așezate cronologic într-un dosar. El își ținea aceste referințe în caiete studențești, fotografiile erau opera tatălui său, fotograf foarte cunoscut în Reșița. Atunci am memorat tot ce mi-a spus Peter. Când găseam ceva în presa vremii chiar dacă nu eram nominalizat dar eram participant la eveniment. Încă de la debut din 1971 decupam acele texte și le adunam într-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Prof. Nicolae Sârbu jurnalist Adresa atelierului: Bulevardul Republicii Bl. 6 Sc. 3 Et.9 Ap. 34 320151 - Reșița Jud. Caraș-Severin Telefon 0355 / 808615 Mobil 0729052232 Costel Iftinchi Sculptor, pictor, fotograf „Faptul artistic produs prin confruntarea dintre suprafața strălucitoare, dar rezistentă a lemnului și spiritul neliniștit care o sculptează se dovedește a fi autentic. Starea poetică a micilor ,,metope” și rond-bossuri ( „Balerina”, „Chiromanție”) născătoare de magice spații, vorbește despre puritate, talent
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
istoria artei, de istoria formelor de civilizație, de sociologie și, bineînțeles, de filatelie. Când am spus mai înainte că sunt pasionante articolele de cartofilie ale lui Valeriu Avramescu, mă refeream la capacitatea lor de-a reînsufleți imagini încremenite ale trecutului. Fotograful artist de odinioară le-a fixat în chenarul „ilustratei“ și de acolo ele emit semnale, ne trimit mesaje care se cer dezlegate. Este într-adevăr pasionant, și câteodată de-a dreptul palpitant, să urmărești acțiunea cercetătorului cartofil care, înarmat cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fotografie (p. 91) de familie, mama lui era îmbrăcată într-o rochie lungă, lungă până la pământ, avea multe volanuri, era bine strânsă la mijloc de un cordon pe corpul femeii care privea cu seriozitate înainte, așa cum îi va fi spus fotograful. Părea de o statură potrivită, nu prea înaltă, purta părul strâns la spate, cărare pe mijlocul capului, cu o piesă ornamentală, probabil o broșă sau un pieptene așezat în partea dreaptă a podoabei capilare. Fața ovală, vioiciunea ochilor, hotărârea și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
feliul lui de a lucra; n-avea simțământul culoarei. Cu totul altfel lucra Theodor Buiucliu, care avea specialitatea vederilor de țară. El poseda mai ales talentul de a copia tablourile cele mai grele cu o acurateță, cu o exactitate de fotograf, încât nu puteai deosebi originalul de copie. A lucrat și după natură, precum lunca din Mircești cântată de Alecsandri, tablou care se poate vedea în salonul de recepție al Primăriei de Iași, precum și altele care se găsesc în colecția fratelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cuceritoare, lucruri minunate despre întâlnirile lui cu scriitori și oameni de artă la Iași, la „Bolta Rece”. Mai era Doru Băjenaru, fost ofițer de stat major, acuzat de nereguli cu niște bonuri de benzină (desigur ca pretext), apoi Mircea Stăncescu, fotograful Stațiunii, fost ofițer de cavalerie cu tangențe la Garda Regală (!?!) și mulți alții. Am avut parte de un moment „vesel” când mai târziu, fiind nemulțumit de nepunctualitatea livrării unor pâini necesare unei misiuni mai îndelungate prin deltă, le-am spus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pentru că pun pariu că o să mă ia și pe mine pe la restaurantele pe unde merge. Acum câteva luni, înainte să mă îmbolnăvesc, avea o rubrică despre câinii vedetelor, pisicile, și mergeam și io cu ea pe la toți troglodiții. Cică eram fotograful. Uneori io îi scriam textele. Cele mai mișto alea sunt. Textele mele. Dacă voi ajunge și io un scriitor cât de cât cunoscut, să știe cercetătorii ce pesudonime am folosit. Unul e al Mirunei. Mergeam cu ea prin case de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
maică-mea a ascuns o fotografie despre care zicea că e nemulțumită, din cauză că o arată mult prea bătrână. Noi nu vrem să credem în analize, în diagnosticul medicilor. Căutăm medicul care să ne spună că suntem sănătoși. Îmi povestea un fotograf cum, odată, a venit la el după o nuntă soacra mare, cu o falcă-n cer și una-n pământ. Măi, nepriceputule, așa arăt io? Cine ți-a pus aparatul ăla în mână? Probabil te temi de bătaia de joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scurt moment de actualitate În presa cinematografică, unde o Îndemnasem cu scrisul și desenele ei de școlă riță precoce și aplicată, dăruind-o și cu un pseudonim potrivit: „Pandora“ sau „pe cale“, cum i se spunea Căii Victoriei, unde un reporter fotograf al Timpului a prins-o În obiecti vul lui pur tând cu eleganță un mantou de agneau rasé, pe atunci o noutate, expresie a gratitudinilor mele generoase, dar nu prea ruinătoare; sau În Balcicul Însorit, pe bordul cutterului cu siluetă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai degrabă un anonim, acesta a devenit brusc un interlocutor excepțional. A vorbit sincer, cu tristețe, dar o tristețe plină de miez, s-a spovedit, pur și simplu, în fața reportofonului digital într-un fel unic, care i-au făcut pe fotograf, pe ajutorul său, pe directorul artistic al revistei (care s-a ținut deoparte, convins că inventatorul nu era deloc subiectul de care avea nevoie revista) și pe reporter să-l admire. Peste ce om teribil dăduseră! Ce subiect! Cititorilor le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cimitirul din Putna voievodala, care la dat țării pe ilustrul profesor și cărturar Ilie Vișan. Opera cărturarului profesor Ilie Vișan a fost întregita în anul 1934, când a publicat albumul “Județul Rădăuți în imagini”, care cuprinde 151 de pagini cu fotografi, cu explicarea lor în trei limbi: română, germană și franceză, însoțite și de o hartă a județului de atunci, care are o valoare documentare deosebită. Profesorul Ilie Vișan a fost o pesonalitate complexă a Bucovinei și în special a zonei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
64 articole științifice în reviste din țară și străinătate, 1 brevet de invenție Alte activități: între anii 1959-1965 inginer la IRE Iași. Membru Asociația Română pentru Tehnologii Neconvenționale. Membru Societatea Profesională de Acționări Electrice . Alte mențiuni: membru în Asociația Artiștilor Fotografi (AAF) din Romania (cu numeroase expoziții naționale și internaționale) și, pentru o perioadă, președinte al filialei Moldova. + 12 iulie 2007. PAL Cristea Data și locul nașterii: 3 iulie 1947, Gherăești, județul Neamț. Studii universitare: Institutul Politehnic Iași, secția Electromecanică, promoția
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
și prietenos îndulcea toate culorile, transformând peisajul într-un tablou măreț, dar idilic. Pe drum ne-am alăturat unui grup mai mare și mai umblat prin acele locuri. Printre aceștia, fostul președinte al fostei Asociații Regale de Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo șaptezeci de ani - și tovarășa lui de o viață, o bătrânică puțină la trup, dar deosebit de energică și de plăcută. Erau însoțiți de o nepoată de-a lor, domnișoară între două vârste, foarte tăcută, doctoriță de meserie undeva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rime. Căci nu vrusesem la început nimic altceva decât să le dau prietenilor câte un mic semn de viață din numeroasele mele călătorii, să pun în plic ceva personal, și nu una dintre obișnuitele vederi surprinse cu patriotism local de fotografi. În timp ce citeam în tren ziarele, lipeam pe un carton alb un fragment de imagine laolaltă cu niște cuvinte sau o propoziție-două: „cuvântul îndărătnic deci“, ori: „Dacă un loc există cu adevărat, el frizează dorința“. Abia uluirea în fața a tot ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să plec și să-mi las prietenii, regele se înclinase și ucisese din nou. Îl ucisese pe Roland Kirsch, un inginer constructor de 28 de ani care vorbea puțin și încet, nu făcea mare caz de el, scria poezii, era fotograf amator. și care nu rupsese prietenia cu mine nici atunci când în România ajunsesem un „dușman al statului“, și nici după plecarea mea din țară. Îmi scria cărți poștale la Berlin știind bine ce riscă. Doream să dea uitării prietenia noastră
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sexelor. Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se-nclină. După cum arată părul meu în fotografie îmi pot da seama în ce dispoziție era mama când mă pieptăna în dimineața acelei zile. Rareori se rătăcea vreun fotograf la mine în sat, și nu-mi amintesc cum ajungea să mă pozeze în fața unui zid de casă din mijlocul satului, a unui strat de flori din curtea noastră ori pe un drumeag înzăpezit de lângă biserică. Fotografiile nu oferă informații
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și dreaptă a capului și feței sunt simetrice. Înseamnă că aseară tata s-a întors acasă treaz. Drept care mama era plină de avânt, reușea să-i placă de mine, îi mergea bine. Dar pozele de acest fel sunt rare. Căci fotografii nu veneau în sat decât în zilele de sărbătoare. În zilele de lucru, tata mai bea printre picături în timpul programului. Dar în zi de sărbătoare, beția era ocupația lui exclusivă. Nu-i plăceau jocurile de societate cu care ceilalți bărbați
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]