4,656 matches
-
pe Mariamne azi-noapte, iar de dimineață fratele ei vine să-i spună că este în primejdie. Iar apoi pe Quinctilius Varus... Va găsi la astrologul ăsta grec răspunsurile pe care le caută? Rostește brusc: — Crezi că pe mine nu mă frământă întrebările? Evreul se uită neîncrezător la el. — Ne mulțumim cu ceremonii pe care am încetat de mult să le mai înțelegem, suspină nedeslușit Germanicus. Explodează: — Cum să n-am îndoieli? Toți au! Se lovește cu furie în piept: — Nu vreau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clatină din cap: — N-am auzit să fi înviat până acum pe nimeni din morți, răspunde el cu toată seriozitatea. — Atunci poate că, într-adevăr, va fi în stare să-mi tălmă cească visul. Iulius Agrippa oftează. Pe el îl frământă cum să afle vești despre Rufus. Dă să se îndepărteze, dar Germanicus îl reține repede de mână și-i șoptește pe nerăsuflate: — Atunci, cum rămâne? Mergem diseară? Sau când? Stai un pic, îl calmează Agrippa. Să vorbesc mai întâi cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lângă el tânărul Paterculus. O ofrandă foarte aleasă pentru înduplecarea zeilor. Mai ales unul ca acesta. Îl trage ușurel pe Tiberius de togă: — Uită-te și tu! Cântărește cel puțin 600 de livre. Nero consimte absent. A început să-l frământe o idee. Există cumva o anumită simpatie sau antipatie a câte unui zeu pentru o anumită victimă? Dă să se întoarcă spre Velleius, să-i ceară și lui părerea, dar se răzgândește. Mai bine nu. S-ar putea să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a interpretărilor oferite grotescului prin pictură, literatură, muzică, coregrafie ș.a.m.d. De cele mai multe ori descris succinct drept antiteză a frumosului, de altfel un concept cu tot atât de multe valențe, urâtul poate fi înțeles ca o dilemă a personajului artistic romantic, frământat de imposibilitatea de a explica fenomenele si lucrurile care îi apăreau respingătoare. Astfel, definirea urâtului a devenit, în timp, posibilă în cel mai comun mod prin tratarea lui “ca pe un termen relativ, în raport cu o altă noțiune. Această altă noțiune
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ar vedea doar ca pe cele două tipe pe care le-a întâlnit mai devreme în seara asta și ar putea, ar putea... să le placă. Rahat, rahat, rahat. Mă întorc și mă grăbesc înapoi către Ben. ― Ben, spun eu, frământându-mi creierii ce să fac. Ben ridică privirea. ― Hmm? ― Tocmai voiam să te întreb, înainte să uit, ăăă... Ei bine, doar voiam să te întreb, nu cumva ai vreo probă de ecran? Pentru că anunțul spunea să trimiți una. Doamne, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oiu suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. {EminescuOpI 224} {EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca și flori în poarta vieții Bat la porțile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer vestmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
le va fi greu pentru că și aici ajunsese vorba despre prigoana creștinilor din Japonia și din această pricină oamenii cu trecere din Mexico nu aveau sentimente prea bune față de japonezi. După aceea, le-am întors spatele lăsându-i să se frământe și m-am întors în odaia mea. După plecarea mea, negustorii s-au sfătuit îndelung. Știam deja în ce privință se sfătuiau. Așteptam liniștit răspunsul lor rugându-mă fierbinte. Nu după multă vreme, negustorul cu dinți îngălbeniți - acela care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în afară de felinarele ce luminau imaginea Fecioarei prinsă în vreun perete sau de-a lungul drumului. Ascultând tropotul cailor, am închis ochii și am încercat din nou să mi-l închipui pe părintele Valente pe care trebuia să-l întâlnesc. Îmi frământam mintea încercând să ghicesc cum o să-mi destrame pe rând argumentele și o să mă încolțească. De undeva din spatele unei ferestre se auzi râsul ascuțit al unei femei. Am deschis ușa mănăstirii și am aprins o lumânare din cele așezate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Noroiul de pe straiele lor simple dovedea că bătuseră cale lungă pentru a ajunge aici la sărbătoarea Învierii. — Dominus conserveto eum. Papa se uită la călugări cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cineva în Japonia. — Nu, Măria Ta. Încet-încet, samuraiul simți din vocea și din chipurile neînduplecate ale oamenilor de vază cât de aspre erau măsurile împotriva credinței creștine statornicite pe aceste domenii în timpul îndelungat cât fusese el plecat. Începu să se frământe întrebându-se dacă trebuia sau nu să spună fățiș că el și Nishi se creștinaseră în Spania. Ce s-a întâmplat cu Velasco? — Ne-am luat rămas bun la Manila. Ce făcea Velasco la Manila? stărui senior Tsumura asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seama. Mai ai o săptămână ca să fii cu adevărat În formă. Nu mă prosti. — Atunci, nu, nu ești. Nu dorm cât ar trebui, spuse Jack. — Îți revii tu-n vreo două zile. — N-o să-mi revin. Am insomnii. — Ce te frământă? Mi-e dor de nevastă-mea. Păi, zi-i să vină pe-aici. Nu, sunt prea bătrân pentru chestii de astea. — O să facem o plimbare lungă Înainte să te culci, ca să obosești. — Să obosesc! Sunt obosit Întruna. Așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apă. — După meciu’ ăsta mă las, spuse Jack. Termin cu toată povestea. Da’ acu’ tre’ s-o Încasez. Ș-atunci, de ce să nu fac niște bani din asta? — Bineînțeles. — N-am dormit de-o săptămână. Stau treaz noaptea și mă frământ. Nu pot să dorm, Jerry. Habar n-ai cum e să nu poți dormi. — Te cred. — Nu pot s-adorm. Și cu asta basta. Pur și simplu, nu pot s-adorm. Ce rost are să te menții ani Întregi dacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mi-e greu ca să mă duc acasă O jale mare mă apasă, Căci trecutul se-nfiripă Și tu nu mai ești pe prispă. S-a aplecat cireșul din grădină Bătut de viscol și furtună. Pe mine doruri mă frământă acum Căci nu te văd pe vechiul drum. Acuma în ogradă toate-mi par străine, Când nu ești dragă lângă mine. De singurătate și-ntristare strig, În toiul nopții când se lasă frig. Nu se aude pasul tău pe drum
Doruri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83210_a_84535]
-
textul. mai ușoare. Oamenii le-au dus într-o moară și le-au prefăcut în făină. Albă, moale și fină. Câteva mii de saci, o casă plină. Ieri mai eram încă în malaxoare asta-i o mașină mare, care știe frământa aluatul și câțiva meșteri vegheau împreună, să fie pâinea dospită și bună. Au așezat apoi meșterii pâinile în cuptoare, iar noi am crescut și ne-am rumenit frumos!... Vezi câtă muncă închide o pâine? Și de ce se cuvine să fie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Scumpă, mai hotărâtă ca niciodată să-mi bage mințile În cap și să scoată răul din mine cu bătaia. Ce noroc pe capul meu să o am În continuare drept lumină călăuzitoare. Mama Scumpă a Încercat să-mi modeleze spiritul frământându-l ca pe un aluat pentru cozonaci. Și cu cât Încerca mai tare, cu atât eu semănam mai mult cu mama mea, sau cel puțin așa spunea ea. Eram lacomă, mă avertiza ea, și nu-mi puteam umple inima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dreptul burții. De ce era legat la ochi? Și de ce-l biciuiau? Wendy s-a apucat grăbită să-și facă Însemnări În jurnal. Bennie a făcut repede o schiță cu Întreaga scenă. Domnișoara Rong le-a explicat cu voioșie că așa „frământau“ noroiul ca să fie cât mai moale și să-l poată turna În forme. Iar bivolul era legat la ochi ca să nu-și dea seama că se Învârte În cerc. Toți cei doisprezece excursioniști nu-și mai puteau lua ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
hoț. Suferința de acum Îi asigura o reincarnare mai confortabilă În următoarea rundă existențială. Așa gândesc chinezii, e modul lor pragmatic de a privi toate nefericirile de pe lume. Nu poți să transformi un bivol În om. Și, dacă bivolul nu frământă noroiul, atunci cine s-o facă? Domnișoara Rong Își continuă discursul filozofic fără să se gândească: — Deci familia trebuie să are casă, casa trebuie să are cărămizi, bivolul trebuie să frământă noroi. Nu fiți triști, așa viața este... Se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
transformi un bivol În om. Și, dacă bivolul nu frământă noroiul, atunci cine s-o facă? Domnișoara Rong Își continuă discursul filozofic fără să se gândească: — Deci familia trebuie să are casă, casa trebuie să are cărămizi, bivolul trebuie să frământă noroi. Nu fiți triști, așa viața este... Se bucura că avea ocazia să le povestească celor pe care-i avea În grijă despre budism. Auzise că mulți americani, mai ales cei care veneau În China, sunt pasionați de budism. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iaduri era cel mai puțin groaznic și, prin urmare, cel mai Îmbietor, sperând ca, atunci când starea mea intermediară se va fi Încheiat, să nu aflu care este adevărul. Cu alte cuvinte, speram să nu mă reincarnez Într-un bivol care frământă noroi. După acest trist episod cu bivolul torturat, călătorii noștri și-au continuat drumul către peșteri. Pe măsură ce șoseaua urca intrând În munți, Marlena și Harry deveneau din ce În ce mai interesați de peisaj. Era de fapt o scuză pentru a-și apropia fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o femeie - păreau speriați și amărâți. O bătrână se apropie de mașină oferindu-le ouă de vânzare sub formă de gustare. Oamenii nici nu se uitară la ea. Pernele canapelei fură desfăcute și ele, iar mâini nerăbdătoare Începură să le frământe. Soldații le ordonară oamenilor să se dea jos din mașină. În timp ce se grăbeau să Îndeplinească ordinul, un soldat le strigă să nu plece de lângă mașină. Soldații se aplecară În mașină și pipăiră scaunele, covorașele de pe jos. Scoaseră bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o plită care se Înfierbânta atât de tare că putea suda camioane pe ea, un bufet pe rotile cu chiuvetă din cupru cu patină, un blat de lucru din marmură roasă care arăta ca și cum generații Întregi de italieni ar fi frământat cocă pe el Începând din Renaștere. Apoi mai era și problema podelei. Nu, după părerea ei linoleumul anilor ’50 nu era nici prietenos, nici amuzant, nici plin de istorie. Spunea despre el că arată ca niște „râuri de vomă“. „Pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poată furișa ca să se cațăre În el. Dar tatăl lui Îl atenționase clar să nu se Îndepărteze de grup. Își scoase cartea din buzunar și se apucă de citit. Vera Își tampona fața cu un capăt al eșarfei. Se tot frământa căutând idei pentru un discurs revigorant pentru angajații ei despre autonomie, vechea noțiune de a te bizui pe propriile puteri de pe vremea bunicii ei. Sau poate ar trebui să scrie o carte despre asta. Această călătorie, se imagină ea scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drumul emoțiilor, Împiedică-i pe netoți să schimbe programul. Iar apoi produse „Vocea“, cum o numea producătorul lui, la fel de fină ca whisky-ul vechi de treizeci de ani. Suntem cu toții buni prieteni, știți, din San Francisco și din Împrejurimi. Își frământa mâinile, bărbatul sensibil cuprins de griji. Ridică privirea din nou, uitându-se În cameră. De fapt, unul dintre ei este cel mai vechi și cel mai apropiat prieten al meu din copilărie, Mark Moffet. Are una dintre cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]