58,766 matches
-
nelăsând nici un moment impresia că i-ar acorda vreo importanță sau că ar vrea să i se sustragă. Nu de același tratament se bucură din partea lui Alexandru Călinescu ceilalți membri ai grupului "Țel Quel" în particular și ai "intelighenției" "progresiste" franceze, care făcea legea în anii ^60-^70, în general. Poveștile cu "Țel Quel" ni-l dezvăluie pe Călinescu revoltat nu atât din cauza faptului că, "pe cât de inteligenți", țel quelistii erau "pe atât de plicticoși, până la ilizibili în producțiile lor", cât
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
ceea ce la dreapta e considerat eroare gravă, pată de neșters, orbire impardonabila, la stanga ar fi excitație juvenila, păcat (benign) de tinerețe, lirism necontrolat". Chiar mai interesantă apare metamorfoza suferită de vajnicii combatanți în numele "Cărticicăi roșii". În descrierea freneziei tinerilor maoiști francezi ("cei mai mulți copii de bani gata") în a se apropia de clasa muncitoare (dovedind un acut sentiment al culpei față de poziția lor socială pe care incearca, parcă, s-o exorcizeze!), ironia lui Alexandru călinescu e devastatoare. Să-mi fie îngăduit să
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
din buricul Parisului, în stradă Miromesnil, numărul 16, la nici 50 de metri de palatul Elysée; inevitabilul Jean-Edern Hallier descinde la uzinele Renault, ca să-i sprijine pe greviști, la volanul unui Jaguar!". Ei bine, toate aceste figuri ale terorii stângiste franceze au migrat, acum, spre "zonele confortabile ale peisajului culturalo-mediatic. Glucksmann, Guy Lardreau, Bernard-Henri Lévy formează grupul ănoilor filosofia și denunță viguros comunismul, reclamându-se de la Soljenitîn. Gérard Miller ajunge un psihanalist cu reputație mondenă, omniprezent la televiziune și la radio
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
la dispoziția cititorilor români lucrări fundamentale din domeniul psihanalizei, de la părinții întemeietori și pînă la zi, în traduceri fiabile, după original - precizarea își are rostul ei: piața era la un moment dat plină de Freud și Jung traduși prost din franceză) vorbește cu mai multă siguranță de cheia - de fapt, șperaclul - lui: Visul este realizarea unei dorințe, în ultimă instanță a unei dorințe inconștiente. Deși împiedicate să treacă în comportament sau în conștient, tendințele anticulturale ale naturii umane nu renunță la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
construcțiile de tipul citat sînt foarte frecvente. Transformarea în normă unică a îmbinării dintre termenul reverential și numele de familie ("Doamna Popescu") este la noi o inovație destul de recenta, care corespunde unui tipar "occidental": impusă probabil mai întîi datorită modelul francez, ea e întărită astăzi și prin cel caracteristic spațiului anglofon. O mărturie recentă asupra percepției acestor diferențe sociolingvistice o oferă Monica Lovinescu, într-un pasaj în care povestește cum a recunoscut apartenența românească (și securistica!) a unui necunoscut în momentul
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
reliefîndu-i o spiritualitate larvara, panică, în concrescenta cu acuitatea simțurilor purificatoare), pe care o întîlnim și la mari înaintași precum Blaga sau Pillat, ultimul constituind în speță o paradigmă și prin deschiderea să de "turist liric" (categorie reprezentată în spațiul francez de Valéry Larbaud, Blaise Cendrars etc.). Că atitudine ideatica avem a face cu un panteism ("pretutindeni călcam în euharistie", ar putea exclama poetul nostru, precum autorul Laudei somnului), iar ca atitudine morală cu o toleranță, cu o larg comprehensiva poziție
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
denotă și articolele traduse din publicații în limbi de circulație, fără nici o indicare a sursei, și uneori semnate cu dezinvoltura de traducător în calitate de autor. Procedeul incorect e evident cînd în text sînt nume rusești, poloneze, cehe etc. păstrate cu grafia franceză sau engleză. De exemplu, în COTIDIANUL nr. 246 am putut cîți titlul de o șchioapa "Nikita Mikhalkov se opune numirii unui fost ăaparatchikă ca ministru al cinematografiei". Din text am aflat ca aparatchikul se numește Alexandre Goloutva. * Luați cu mărunțișuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
putut continua, căci aventură nostalgiei nu se oprește la romantici, ci trece, cumva destul de spectaculos, direct în plin discurs sociologic american al anilor 50 și 60 din acest secol. Pentru Jankélévitch, însă, acest episod nu mai e relevant defel: filozoful francez scrie și elaborează o teorie a nostalgiei în plină paradigmă romantică, de ca si cum ar fi contemporan cu Baudelaire ori Debussy, nu cu psihologii și sociologii vremii sale. Romantic fiind, ca raționament explicativ, pentru Jankélévitch accentul esențial al nostalgiei nu cade
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
oprește aici, pentru că de fapt nu se poate opri nicăieri niciodată. Ulise al lui Tennyson e un etern călător, tot așa cum nostalgicul lui Jankélévitch e un veșnic neliniștit. Cartea aceasta e cu adevarat foarte frumoasă, așa cum sînt toate scrierile filozofului francez, desi recunosc că mi-a făcut mai mare plăcere să o citesc decît în cazul celorlalte. M-a nedumerit, ca să nu zic chiar stupefiat, postfața lui Cornel Mihai Ionescu, intitulată Celălalt și spectrele: Intrigat și indignat că într-o carte
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Cornel Ungureanu 1. Artă sinuciderii, versiunea francofona. Pe data de 6 decembrie, orele zece dimineață, postul de televiziune francez TV 5 transmitea un documentar despre România (coproducție a unor Centre culturale franceze, dar și a vecinilor noștri) care se încheia cu celebrele fraze ale lui Cioran: "Mărturisesc că am considerat odinioară că o rușine faptul de-a aparține unei
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Cornel Ungureanu 1. Artă sinuciderii, versiunea francofona. Pe data de 6 decembrie, orele zece dimineață, postul de televiziune francez TV 5 transmitea un documentar despre România (coproducție a unor Centre culturale franceze, dar și a vecinilor noștri) care se încheia cu celebrele fraze ale lui Cioran: "Mărturisesc că am considerat odinioară că o rușine faptul de-a aparține unei națiuni care e oarecare, unei colectivități de învinși, asupra originii cărora nu-mi
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Carpaților și a Dunării, căutându-si loc de somn; masă de dezertori la marginile Imperiului, golani spoiți cu un pic de latinitate. Așa trecut, așa prezent. Și așa viitor." Mă gândeam, ascultând textul, ca vecinii noștri francofoni (și Centrele culturale franceze) o să mai citeze și elogiile pe care Cioran le-a adus lui Hitler sau lui Zelea Codreanu, sau cel puțin paginile sale antisemite. Nu, totul se oprea aici: era opinia care trăgea cortina asupra unei emisiuni despre români. Dacă un
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Marină Constantinescu Orice iubitor de teatru năzuiește la cîteva întîlniri fundamentale pentru receptarea fenomenului, pentru menținerea sau abandonarea unor mituri. O seară cu Royal Theatre din Londra, cu Piccolo Teatro din Milano, cu trupa Comediei Franceze se înscrie în spațiul nobilelor vise. Oricît ai fi de informat, oricîte povești ai fi auzit, impactul pe viu, direct este cu totul altceva, filtrele proprii puse în mișcare refac ierarhii, sparg poate șabloane, în cunoștință de cauză, de data
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
cu totul altceva, filtrele proprii puse în mișcare refac ierarhii, sparg poate șabloane, în cunoștință de cauză, de data asta. Pe 19, 20 și 21 februarie a avut loc la București o astfel de întîlnire: după douăzeci și patru de ani, Comedia Franceză a sosit, din nou, în România. În 1975 au jucat Avarul de Molière, în regia lui Jean-Paul Rousillon și Horațiu de Corneille, în regia lui Jean-Pierre Miguel, regizor format la "grupul de teatru antic de la Sorbona", actulamente administrator general al
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
plan ideal a fost dublată de una reală, posibilă, încă de acum cîteva luni, cînd un eveniment că acesta a devenit o certitudine. Foarte mulți dintre noi și-au făcut programul în funcție de zilele în care va juca la București Comedia Franceză. Așa ceva nu se ratează. În primul rînd, pentru cultura profundă a fiecăruia, si nu este vorba doar de cea teatrală, pentru contactul cu o institutie inaugurată în 1680 și care a traversat secolele preocupată cu predilecție de conservarea tradiției. Și-
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
asemenea instituție cu valoare istorică, tu, stat, te așezi cu alta greutate pe acest pămînt mișcător și îl obligi să se fixeze în jurul tău, ținînd cont de existență ta. Am ramas impresionată de felul în care este tratată trupa Comediei Franceze, ce obiect prețios este fiecare actor. Orice iluzie despre statutul artistului în România se spulberă imediat în fața unui mecanism perfect pus la punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba "cutare actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba "cutare actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci pe vocația rostirii. Am privit spectacolul Vicleniile lui Scapin conștientă de șansă de a vedea pe scena Teatrului Național din București zece dintre actorii trupei Comediei Franceze, dar și cu sentimentul acut dezvoltat pe parcursul derulării reprezentației că mă aflu într-un muzeu din care, oricît m-aș strădui, mă interesează o singură "sală". Aici, plăcerea a fost de a asculta o limbă superbă, rostita superb. Teatral vorbind
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
scrisă la un asemenea gen de spectacol. Poate e nevoie de o hiperspecializare, ca în Japonia, unde un comentator de teatru NÔ nu-și da cu părerea despre teatrul contemporan și invers. Am gustat din șansă întîlnirii cu trupa Comediei Franceze, mi-am delectat auzul cu rostiri impecabile și declamații și am fost mîndră, într-un stil occidental și deloc zonal și provincial, de strălucirea artiștilor români - regizori, actori, scenografi.
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
reface, atent, arborele genealogic (demonstrîndu-i, cu probe imbatabile, originea grecească), petrecerea să pînă în 1914, lungă vreme, în Germania, la Leipzig, averea moștenita (de care s-a îngrijit socrul său, Gherea), studiile strălucite și debutul eclatant, cu studii despre scriitori francezi, într-o bună revista germană. Dl Alexandru Săndulescu are dreptate. De nu ar fi venit războiul, care i-a distrus întreaga avere, rămînînd, deodată, om sărac nu s-ar fi apucat de publicistica. Sărăcia sau nevoia coșniței au născut pe
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
fraze sincere și călduroase, s-a întîmplat să-mi fie adresate în scris - exceptînd rudele sau confrații - decît aceea iscălita de călăuza Muzeului Balzac din Sachă, domnișoara Bourdelle. Un loc fermecător pe Valea Loarei, în Turena. Reproduc dedicația în limba franceză, așa cum a asternut-o bună Arlette pe contra-pagina finală a Catalogului Balzac la Sachă, oferit pe gratis la despărțire: C^est avec un immense plaisir que j^ai Monsieur Constantin Toiu qui a eteă un merveilleux public. J^en ai
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
dl. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, de tip doric), din 1935, de cînd pregătea Enigmă Otiliei, cronicile sale literare erau aglomerate de pledoarii pentru românul realist, fiind evident că nu agreează opera lui Proust și entuziasmul pentru creația romancierului francez, care, la noi, se bucură de atîta vogă. În eseul sau, Călinescu socotea că argumentele dezvoltate de Camil Petrescu sînt naive, respingîndu-le. Nu agreă nici teoriile despre citadinizarea necesară a românului românesc, pentru ca, dacă ar fi așa, dată fiind majoritatea
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
în 1958, în Valais), părea să dețină cîteva din atuurile majore ale cîștigătorului, într-un spațiu cultural (cel romand) nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
se pare regretabil pentru receptorii unui asemenea șlagăr. Urmărind desfășurarea întregii stagiuni concertistice de la Sala Pleyel putem aprecia diversitatea repertoriului, varietatea de stiluri și școli muzicale abordate, importanța numelor aflate pe afișul concertistic, ceea ce face ca viata muzicală din capitală franceză să se anunțe bogată în evenimente artistice.
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]