2,915 matches
-
că-l observam, Își retrase mâna și vorbi cu oarecare ezitare. „Nu, domnule comisar, domnul acela a vorbit de o carte pe care voia s-o scrie, dar În mod vag... Cum? Amândoi? Acum? Îmi notez adresa”. Puse receptorul În furcă. Rămase tăcut câteva clipe, bătând darabana pe birou. „Deci, Casaubon, scuză-mă, fără să mă gândesc te-am vârât și pe dumneata În asta. Am fost luat prin surprindere. Era un comisar, un anume De Angelis. Se pare că colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
face templierii”. „Templierii erau o metaforă. În orice caz, astă-seară nu-i vorba de ei. Dar sincretismul are o mecanică foarte subtilă. Ați observat afară, la intrare, lângă comidas de santo, o statuetă din fier, un fel de drăcușor cu furcă și cu niște ofrande votive la picioare? Este Exu, foarte puternic În cultul umbanda, dar nu și În candomblé. Și totuși, și candomblé-ul Îl cinstește, Îl consideră un spirit mesager, un fel de Mercur degenerat. În umbanda ești posedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hîrÎit, apoi linia se Întrerupse cînd Julia Închise telefonul. Helen stătu o clipă cu receptorul Încă la ureche, ascultînd ecoul stins și fîșÎitul care rămăseseră În urma legăturii Întrerupte. Apoi o auzi pe Viv ieșind din toaletă și puse telefonul În furcă repede și fără zgomot. — Ce mai face Julia? se gîndi Viv să Întrebe, În timp ce ea și Helen umblau prin birou la sfîrșitul zilei, golind scrumierele și strîngînd lucrurile. Și-a terminat cartea? — Nu Încă, zise Helen, fără să ridice privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mașină? Ultima fată pe care am avut-o aici a stricat și Încurcat totul, Încît tamburul n-a mai putut fi folosit zile În șir. Lui Viv i se arătase cu luni În urmă cum să potrivească șablonul. BÎjbîi În jurul furcii, iar fata, care răsucea În continuare la mașina ei, se uita pese umăr și-i striga aruncîndu-i o privire nimicitoare: „Nu așa!“ și „Ei, vezi! Așa!“ În cele din urmă șablonul, hîrtia și cerneala fură așezate la locul lor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șterge gura. Trebuie să te părăsesc, spuse ea, cînd reveni. — Da, Întări Helen cu o voce rigidă. — Ne vedem mai tîrziu. Vii direct acasă? Vino repede! Bineînțeles. — Bravo, fetițo... La revedere, domnișoară Giniver. — La revedere Kay. Kay puse telefonul În furcă și stătu nemișcată. O văzu pe Kay sculîndu-se, terminîndu-și țigara, bîntuind neliniștită prin casă, tușind Încă o dată, probabil. Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece vechi din muzicaluri, Daisy, Daisy sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-ți spun... Știi tu, chestia aia. Asta Însemna, Te iubesc. Kay tăcu o clipă, apoi spuse: — Chestia aia. Vocea i se Îngroșase. — Și eu doream să-ți spun asta... Ce cretină desăvîrșită sînt! se gîndi Helen, cînd puse telefonul În furcă. Simțea cum inima i se umflă Înăuntru și i se ridică În gît ca un aluat. Aproape că tremura. Își luă poșeta și-și căută țigările. Dădu de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi se pare fidelă. — Doamne! Clatin din cap și-mi cobor vocea, În caz că ascultă cineva de afară. E o nebunie, recunosc, dar e vorba de paranoia mea, cea care mă determină să ridic receptorul imediat după ce l-am așezat În furcă, doar ca să mă asigur că aud tonul de apel. Dar, În cazul ăsta, am motive Întemeiate... Într-o zi, pe cînd Tom avea cam patru săptămîni și niște colici oribile, Fran a venit pe la mine. Linda a telefonat, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și Fran În bucătărie (slavă cerului) ca să pregătim un biberon, fusese plînsetul lui Tom. Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, mulțumesc. N-o să-Ți mai greșesc niciodată cu nimic. Între timp, asta m-a făcut să devin complet paranoică În privința telefoanelor puse În furcă și a oamenilor care ascultă pe la uși, astfel că, Înainte să continui conversația cu Trish, chiar dacă practic șoptesc, verific Încă o dată, ca să mă asigur că nu e nimeni dincolo de ușa bucătăriei. — Deci, poate sînt eu proastă de-a binelea, șopotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de luni Întregi, căci nu mă puteam uita la el, și Îmi golesc mintea de gînduri pînă ce, În final, cad Într-un somn greu, fără vise. Trish mă trezește a doua zi dimineață. Telefonul, care sună de sare din furcă, mă face să tresar violent și, timp de cîteva secunde, chiar cînd bîjbîi după receptor, nu sînt sigură cine, unde și ce sînt. — Alo? mormăi eu, mijindu-mi ochii ca să văd cît e ceasul. O, Doamne, e 8.11. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
te rog, ia-mi gîndurile astea din minte. Nu pot, răspund eu, iar vocea Îmi sună rece. Nu sînt În stare să fac asta acum. Îmi pare rău, Dan. Glasul Începe să mi se Înece, așa că las binișor receptorul În furcă. Plîng o oră Încheiată, iar cînd lacrimile Îmi seacă, pescuiesc din buzunarul hainei cartea de vizită a lui Charlie Dutton. S-o ia dracu’ de treabă. Dacă Dan Își permite o mică aventură sau o mare poveste de dragoste sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de bărbatul blond din fotografie. Și cu toate acestea, ar fi putut să-și țină gura, dacă băiatul n-ar fi devenit un monstru. Pentru ea, acest fapt fusese evident încă din copilăria băiatului. Temperamentul lui necontrolat le dădea de furcă: scuipa, lovea cu piciorul și avea accese de furie când îndrăznea careva să-l pedepsească. I se dăruiseră haine scumpe, pe care însă le rupsese imediat, distrusese cu sălbăticie o cameră plină de jucării. Darurile țineau locul atenției și dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Atunci poate ar exista doar timpul în sine, fără a mai exista noțiunea de trecut și viitor. Sunt gânduri care-i sperie, gânduri despre schimbare și prefacere; sunt gânduri despre vremuri noi. În ultimul timp oracolul a avut mult de furcă. Zilnic se descoperă alți vrăjitori și oamenii îi abordează cu duritate, cu asprime. Există și unii care gândesc altfel despre vrăjitori. Lumea din afara granițelor Fotse este un loc confuz, unde vrăjitoria este ceva obișnuit, binele este rău și oamenii merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu fii atât de dificil... Niddrie Îmi ține coaiele-n menghină, vocea i se pierde Într-un scheunat pedant, ca și cum și-ar accentua spusele. Mai scutește-mă cu asta! — Am totul rezervat deja, confrate Toal, insist eu, punând receptorul În furcă. Ray a pus-o pe vaca bătrână și proastă să scrie inventarul. Pipăi prespapierul din buzunar. El Îmi face semn spre ușă și plecăm. În vreme ce ne-ndepărtăm, băbătia se smiorcăie nenorocită: — Prespapierul ăla nu valora mare lucru. Pare scump, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am tot fost În contratimp. Mâine la două vă convine? — Da, e În regulă. Să vin eu la dumneavoastră la birou? — Nu, nicidecum, m-ați tot așteptat până acum, o să vin eu la dumneavoastră, Îi zic eu. Pun receptorul În furcă, iar o lumină plină de satisfacție se pogoară asupra mea. Apoi Îl sun pe Niddrie, atrăgându-i atenția lui Gus. Îi fac semn să pornească ceainicul. — Aici D.S. Robertson. Despre notificarea dumneavoastră. Ora pe care mi-ați fixat-o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
telefonun nas! Cine pizda măsii s-o crede? Împuțitu de băiatul de serviciu al lui Niddrie, asta se crede. Țip În receptor: — N-am timp pentru aiurelile tale de rahat Niddrie! Avem ompuțită de crimă de rezolvat! Trântesc telefonul În furcă. Gus ridică o sprânceană: — Uau, Robbo, i-ai cam trasolu Niddrie, nu? — E singurumod de-a te purta cu puțoii ăștia, Gus, spun eu. Numa așa te-nțelegi cu ei. Mă răsucesc și remarc că Sonia, una dintre funcționarele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ne retragem temporar. — Spune-mi, cine-i acest Frank cel Mic? insistă ea. — Hopa... scuze Boontay, tocma mă cheamă mama, tresă plec. O să mă bagi În bucluc zău așia. Vin Mamă... nu, nu dau telefoane obscene prostituatelor... Trântesc receptorul În furcă. Curva aia babană poasă duc-o sculă. Bine. Are nevoie ca curu de asta. Senzația ciudată din pantaloni Îmi sugerează că nu mi-ar strica o ședință de lăbăraie cu Hector Fermierul. O labă bună cu o curvă cu țâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zis lu Frank cel Mic despre tine. Vrea să te lingumpic n pizdă, aia vrea! Îmi cobor vocea și o fac gâfâită. Io nu... Apoi iarăși pe nas: Ba da! — LASĂ-MĂ ÎN PACE! urlă curva, apoi trântește receptorul În furcă. Mă Întorc la hotel și urc la mine În cameră unde mă uit la Cartoon Channel și Îmi râd puțin În sinea mea. Sunt puțin dezamăgit că Bunty nu s-a simțit În stare să-mi urmeze sfatul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de la un infractor. Toți irlandezii sunt așa, În afară de protestanții din Irlanda de nord, frații noștri. Cumpăr o cartelă telefonică și o sun pe Bunty. — Îi bine Boontay iubire? Cum ți-e? — Lasă-mă În pace! urlă ea trântind receptorul În furcă. Mi s-a sculat, așa că mă duc În cartierul roșu. Încerc s-o pun cu o curvă neagră, dar coaiele mă dor atât de tare după șutul ăla Încât nu mi se poate scula. Puțoii ăia din Liverpool mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
când spre ochii măriți de uimire ai lui Bladesey. Măriți de lentilele alea, par și mai gigantici decât ai lui Frank Sidebottom. Faceți cunoștință cu ochelarii cei noi ai lui Bladesey. La fel ca și cei vechi. Trântim receptorul În furcă și Îi facem Confratelui Clifford Blades semne Încurajatoare cu degetele mari de la mână. — Bine, trebuie să mergem la un magazin cu discuri și să găsim niște albume și casete de-ale lui Frank Sidebottom. Prin asta Își conduce povestitorul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta. 0000000000000000000000000de ce nu 00000000000000000000000 000000000000000000000000000de ce nu000000000000000000000 pentru că s-a dus și a rămas În trecutul de rahat 00000000000atunci gândește-te la mâncare 000000000000000000000 00000000000000000000000potol minunat, minunat 0000000000000 nici măcar nu pot să mănânc nimic 00000000000000000âmi dai prea mult de furcă Bruce. Prea mult „eu“ și insuficient „noi“. Acum mănânci pentru două persoane! Dacă nu te poți gândi la Rhona, o să-ți aduc eu aminte. Rhona. Rhona a fost puștoaica pe care n-ai cunoscut-o niciodată cu adevărat, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
stânjenită, dar atunci tu ai riscat. — Aș putea să vin și io să-l ascult? Ea ți-a zis: Vino dacă vrei 000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 — Vino dacă vrei, Îi spun eu la telefon, — doar vino dacă vrei. Pun receptorul În furcă și Îmi dau seama că nici măcar nu știu cu cine vorbeam. Totuși era o ea. Dar nu știu cine era. Bunty? Chrissie? Shirley? Femeia de la asistența socială din poliție? Carole? Noo, nu iera Carole. Șed acolo studiindu-mi iritația de pe pulpe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
delictul. Și dacă ați fi fost dumneavoastră sau primarul sau însuși președintele, aș fi făcut exact același lucru. - Exact de asta ești fiica tatălui tău, agent, și exact de asta ar fi mândru de tine. Marlow își ridică telefonul din furcă. - Să sperăm că va fi bine până la urmă. Capitolul L Thom îl primi pe Lon Sellitto în holul de la intrare, unde Lincoln Rhyme era așezat în scaunul său de culoarea merelor roșii glasate, mormăind către muncitorii în construcții să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
luni care mai trec până vin, îmi voi aminti de tine, de dragostea pe care m-ai arătat-o, îți voi duce dorul și cu drag aștept șa ne întâlnim iar. Mi te amintesc bătrână, dar frumoasă de nespus, cu furca-n brâu și cu gândul dus și cu măreția hainelor noastre țărănești. Abia aștept să te revăd, ființă călăuzitoare a vieții mele, să te strâng în brațe și să-ți fiu sprijin la bătrânețe. Sper să primești cât mai repede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înfășat sau cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau în pământ. Nu puteai să nu-i înțelegi. Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau muncitori la Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lăsând să i se vadă dinții mărunți, frumos arcuiți, iar soarele îi bate în sticlă ochelarilor fumurii. Brațele îl dor parcă pentru că palmele lui nu mai sunt destul de puternice ca să aducă fan prea mult. Până la următoarea capita, potrivește fânul în furca, cântărindu-l cu grijă, curățându-l ușor de scaieți. Îi place muncă la câmp, îi plac durerile de sale din urmă cositului, ele fac parte din ritualul acestuia și îi place mai ales somnul din acea noapte, care vine imediat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]