11,568 matches
-
ține împreună Și inima de fericire-i plină. PLOAIA PLÂNGE E tristă toamna, tremură, suspină, Că cerul ei este din nou pustiu Și-n miezul zilei s-a făcut târziu Și nu mai e nici soare, nici lumină. Aduce iar furtună vântul viu, În suflete tristețea se anină Și-n inima de doruri mult prea plină Sunt lacrimi sau e ploaia ? Nu mai știu. Aud cum plânge toamna prin păduri Și lacrimile i le-aud cum cad, Te-nvață ploaia liniștea
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
poți să te apropii. În păduri, copacii crengile-și îndoaie, Brațe lungi, de ramuri, își apleacă plopii, Să-ți atingă fața, să-ți mângâie ochii, Când te văd iar tristă, singură-n odaie. S-a oprit de-o vreme, aprigă, furtuna Ploile-s departe, au plecat și ele. Iar se joacă toamna, tandră, ca nebuna Și-și descarcă-n ceruri coșul ei de stele. Îmi opresc din toate una, numai una, Călăuză-n noaptea gândurilor mele. LOTUȘI Când zorile timide-apar, albastre
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
ele. Iar se joacă toamna, tandră, ca nebuna Și-și descarcă-n ceruri coșul ei de stele. Îmi opresc din toate una, numai una, Călăuză-n noaptea gândurilor mele. LOTUȘI Când zorile timide-apar, albastre, Se face toamna noastră iarăși blândă, Furtuna nu mai stă deloc la pândă, Ca să ne-mpingă-n noapte și-n dezastre. Și ploile ne scapă de osândă, Când pun lumina-n sufletele noastre, Cum ar aduce crizanteme-n glastre Și-n inimă o dragoste plăpândă, Care mai
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat de stele și de lună. Și fremătând de taine nepătrunse, Prin noapte vom străbate, prin furtună, Pe ale dragostei cărări ascunse. ( Leonte Petre ) Referință Bibliografică: ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
a explicat că L-a chemat pentru a-L ruga să nu mai vobească împotriva marilor preoți deoarece își pune viața în pericol. Domnul Isus i-a spus următoarele: „Prinț al pământului, cuvintele tale nu ies din adevărata înțelepciune. Spune furtunii: stai în mijlocul muntelui, căci altfel vei dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îți va răspunde: numai Dumnezeu cunoaște încotro merge furtuna. Adevăr zic ție, înainte de a înflori rozele Saronului, sângele celui drept va fi vărsat ... ”, continuă el cu emoție. Pilat i-
DESPRE FARISEISMUL NOSTRU DE TOATE ZILELE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368293_a_369622]
-
nu mai vobească împotriva marilor preoți deoarece își pune viața în pericol. Domnul Isus i-a spus următoarele: „Prinț al pământului, cuvintele tale nu ies din adevărata înțelepciune. Spune furtunii: stai în mijlocul muntelui, căci altfel vei dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îți va răspunde: numai Dumnezeu cunoaște încotro merge furtuna. Adevăr zic ție, înainte de a înflori rozele Saronului, sângele celui drept va fi vărsat ... ”, continuă el cu emoție. Pilat i-a zis: „Tu ești mai prețios mie pentru înțelepciunea ta, decât
DESPRE FARISEISMUL NOSTRU DE TOATE ZILELE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368293_a_369622]
-
viața în pericol. Domnul Isus i-a spus următoarele: „Prinț al pământului, cuvintele tale nu ies din adevărata înțelepciune. Spune furtunii: stai în mijlocul muntelui, căci altfel vei dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îți va răspunde: numai Dumnezeu cunoaște încotro merge furtuna. Adevăr zic ție, înainte de a înflori rozele Saronului, sângele celui drept va fi vărsat ... ”, continuă el cu emoție. Pilat i-a zis: „Tu ești mai prețios mie pentru înțelepciunea ta, decât toți tulburătorii aceștia și îngâmfații de farisei, care abuzează
DESPRE FARISEISMUL NOSTRU DE TOATE ZILELE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368293_a_369622]
-
mâna purtată de vânt abia reușește să scrie izbita de nori poezia se sparge în cuvinte o singură virgulă să calc ar ajunge să iți umplu cupă tăcerii cu sânge câteodată nu am destulă lumină să iți scot sufletul din furtună îl pironesc în cruce de un copac mai gros îl caut în altă zi mai senina În astfel de seri nu mai este deajuns Să botez vinul cu numele meu Să te fac să râzi te caut La scară muntelui
ÎN ASTFEL DE SERI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368330_a_369659]
-
ai acceptat-o, ai fost brad!/ Rămas-ai în a ta credință,/ Că brazi-s drepți și ei nu cad!// Modelul tău m-a îndreptat/ Cu față-n sus, spre cer divin,/ Nu m-oi pleca, nu m-am plecat,/ Furtunilor ce-au fost sau vin.// Această fie-ți mulțumirea,/ Iubit bunic, tu, bradul meu:/ Ți-am descifrat mereu menirea/ Și rămân brad în locul tău”. Dar și mâinile mamei și ale bunicii, au mirosul demnității: „Mâna miroase-a demnitate,/ Prin unghii
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
albastre deodat-au răsărit! Toți plopii fără soț i se plecară-n zare, Din Nistru până-n Tisa blestemele-au pierit! Și-l însoțeau cinci îngeri din cinci părți ale Țării, Alături de cinci zâne din basme românești... Și-atunci s-a stins furtuna din valurile mării, Dar s-a mutat în trupuri și suflete-omenești. S-a-ntipărit pe Țară umbra-i de Domn fierbinte; Natura cea valahă așa l-a proclamat! El, Eminescu, însă, era modest, cuminte, Deși al limbii noastre e veșnic Împărat! ----------------------------------------------------- *PICTURA
REVINE EMINESCU ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368448_a_369777]
-
fost însemnat cu un destin, nu te mai poți sustrage frământărilor, bucuriei și pericolului de a fi, de a suporta țărmurile existențiale. „Suntem rug, flacără, scântei, zâmbet, lacrimă, vis, gânduri,/ cuvinte în delir, fapte, raze de soare sau lună, zefir, furtună, castel de umbre, corolă de lumină”... (Suntem). Indiferent de locul în care ne poziționăm „arta se adaugă vieții”, ne spune poeta - care încearcă să-și creeze, contureze un ideal cu ajutorul visului, iluziei, fanteziei creatoare. În clipele de beatitudine sufletul se
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
și moartea. „La început, Cuvântul a fost/ și cuvântul s-a luminat în Om.” Odată cu această iluminare, omul a fost plasat pe o treaptă superioară a conștiinței, a judecății și a moralității. Cu ajutorul cuvintelor, gândurile neexprimate, asemenea unor ape line, furtuni, creste, prăpăstii, au căpătat formă și au putut să-și strige grandoarea și speranța. Și iată ce ne mărturisește poeta Irina Lucia Mihalca: „Cuvintele au început să zboare/ spre cer și înspre soare.” După ce au înțeles „jocul”, în lumina aspră
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe prin cea mai scurtă și frumoasă furtună care a trecut vreodată peste Pământ, peste mine, peste noi! După ce furtuna s-a liniștit iar balta de la picioarele noastre devenise albastra oglindire a cerului, m-ai întrebat: - Ai mirosit vreodată norii? Eram atât de fericit încât inima îmi juca
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe prin cea mai scurtă și frumoasă furtună care a trecut vreodată peste Pământ, peste mine, peste noi! După ce furtuna s-a liniștit iar balta de la picioarele noastre devenise albastra oglindire a cerului, m-ai întrebat: - Ai mirosit vreodată norii? Eram atât de fericit încât inima îmi juca incontrolabil în piept iar acel miros al ploii de vară m-a
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
îl încolțise, că n-avusese minte să-și lege de umeri două coșuri! Potop de roadă-i oferise prietena lui, marea! Și numai o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă, înghițise în neștire
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
cum îi apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor de casă. Mii de kilometri unduie-așteptarea, Gândurile noastre leagă depărtarea... Liniștea mă arde precum bruma albă, Lacrima ce cade se preface-n salbă. Biciuie-amintirea, biciuie întruna, Strâng la piept albumul, întețind furtuna; În desiș de simțuri, chipuri se-nfiripă, Zâmbete menite să dispară-n pripă. Pragul casei cheamă, clanța ușii plânge, Teama îmi golește venele de sânge Și-n tăcerea nopții, pe albite creste, Duhul iernii scrie ultimă poveste. Referință Bibliografică: ÎN
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
par a se completa și sincroniza prin culoare și măreție. În spatele nostru, la celălalt capăt al stâncilor nori negri acoperă cerul. Stânca devine element de legătură între două lumi, una a luminii, a soarelui, a diafanului, cealaltă a întunericului, a furtunii. Privind în stânga ochiul este scăldat de imaginea luminoasă a stâncii și a cerului, privind în urmă este înspăimântat de imaginea întunecoasă a acestuia. Ești cuprins de două porniri diferite, să stai locului pentru a privi extaziat sau să te grăbești
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
a stâncii și a cerului, privind în urmă este înspăimântat de imaginea întunecoasă a acestuia. Ești cuprins de două porniri diferite, să stai locului pentru a privi extaziat sau să te grăbești pentru a nu fi prins de ploaie și furtună. Ne continuăm drumul spre centrul orașului, în pas normal. Un spectacol cromatic inedit ni se dezăluie pe cer, pe stânci și pe mare. Marea este foarte liniștită, de culoare albastră cu nuanțe de verde sau roșietice. Deasupra noastră cerul este
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cu 1609,3 m. Mila marină este o unitate de măsură folosită în navigație, egală cu 1852 m. (DEX)] și jumătate depărtare de țărm. Fără motor era riscant să te îndepărtezi mai mult de mal. Oricând se putea stârni o furtună și cele 30 - 40 minute parcurse ușor la dus, puteau deveni ore de risc, chin și efort fizic, chiar coșmar în caz de furtună, la întoarcere. Cu ajutorul colegilor, am coborât barca la apă, echipată și gata de o nouă zi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Fără motor era riscant să te îndepărtezi mai mult de mal. Oricând se putea stârni o furtună și cele 30 - 40 minute parcurse ușor la dus, puteau deveni ore de risc, chin și efort fizic, chiar coșmar în caz de furtună, la întoarcere. Cu ajutorul colegilor, am coborât barca la apă, echipată și gata de o nouă zi de pescuit. Noi, ca pescari sportivi, nu aveam plase. Pescuiam la volte[ Voltă, volte = suport lung de cca 10-15 cm, tăiat la capete în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în ziua următoare, doamnei înfuriate îi va trece supărarea. Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii va avea. Furtuna poate ține trei zile, dar poate să se liniștească după o oră-două... Numai să nu bată vântul de la mal când se pornește urgia. Riști să nu te mai întorci, când stihiile s-au dezlănțuit și nu ai fost prudent să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
dai când coboară înserarea, pe cărări și văi abrute craiul negru ține calea. Mamă, doar în poala ta îmi găsesc iertările și pe treptele de foc, mi se ard durerile... Mamă, doar în ochii tăi văd albastrul cer senin, când furtunile lovesc eu tăcerii mă închin. Mamă, doar pe brațul tău un copil își pleacă tâmpla și în ochii vii din el arde-n verde iarăși lunca. Mamă, doar cu vorba ta toți ghețarii se topesc și în locul lor izvoare curg
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367849_a_369178]
-
zări cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne! Doamna Romașcanu, ați pățit ceva, doamnă? V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
DEATCU. ÎNĂLȚIMEA OMULUI ȘI LUCIREA SPIRITULUI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Castelul se zidește pe piatră nu pe nisipul adunat în dune efemere, veșnic măturate și deplasate de suflul furtunilor. Omul e și el un castel a cărui zidire are ca fundație conștiința, iar castelanul său cel mai nobil e aspirația. Spre a se arăta măreția aspirației acesteia, niciodată n-a mai fost rezămislit în altă ființă, doar că fiecare
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
și bunăvoința pe care artiștii mici n-o au cu ei, o uită pesemne acasă, în cei șapte ani! Este de neimaginat să conversezi cu aceștia. Sunt multe încuietori în calea lor și e mai lesne de survolat cerul în furtună, decât pe deasupra aureolii care cred ei că le însorește capul. Nu e unul singur cu așa aroganță la „Tănase”! Să nu uit a aminti faptul că drumul meu la cabina maestrului Alexandru Arșinel a fost croit de către secretarul literar și
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]