KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Sau, cine știe, un scarabeu sacru. Sau nimic. Un nimic care, din când În când, visează că e viu, are trup și e muritor. Un Dumnezeu pe dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se risipească cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Húsvágó nu fusese decât o singură dată În Secuime. Drum de șase ore cu trenul În luna iulie, În haine de sărbătoare, cu cravată la gât și pălărie pe cap, iar În picioare cu pantofi antilopă făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe imaculate. Își privi ceasul. Un ceas mare de buzunar, al domnului Übelhart cât a trăit, pe care ea Îl purta la gât ca pe un medalion, prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
orei oficiale de plecare a acestei superbe navete. E de la sine Înțeles că două minute nu contează. În general vorbind. Dar, vedeți dumneavoastră stimate domn, În urmă cu treizeci de ani, la ora plecării acestui tren, mă aflam tot la geam, ca acum. Îmi salutam ca și acum rudele. Trăiam acele momente dinaintea călătoriei când nu mai auzi ce ți se spune. Privirea Îmbrățișează grăbită forfota peronului și te pregătești să-ți fluturi batista Înainte de a-ți ocupa locul de lângă geam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
geam, ca acum. Îmi salutam ca și acum rudele. Trăiam acele momente dinaintea călătoriei când nu mai auzi ce ți se spune. Privirea Îmbrățișează grăbită forfota peronului și te pregătești să-ți fluturi batista Înainte de a-ți ocupa locul de lângă geam cumpărat din timp de la Agenție. Pentru că nu-ți place să riști lăsând totul pe ultima zi, sau, aș putea zice eu acum, pentru că era absolut necesar să mă Întorc cu acel tren și nu cu altul. Și cum să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul triumfal spre ușa pe care scria „Șeful stației”. Pe masă Îl aștepta un plic. Îl deschise fără emoții. Acum, răspunderea sa față de Gara Veche era doar un act de bunăvoință. Alte zări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe care crescuse a trebuit să se cațere În măr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Moduna și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună trece primejdia rea, cei trei hotărâră că o apropiere furișată de geamul bucătăriei era singurul leac Împotriva unor remușcări târzii. Așa Îl zăriră pe Flavius-Tiberius sărutându-și mai Întâi mama, apoi tatăl. Scena urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu auzise vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul paltonului pe care Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea darurilor, gata să-l Îmbrace În orice clipă și să dispară din nou pentru o vreme, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
care l-aș putea pregăti acasă. Eu Însumi. În mirosul ăsta de ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani la rând. În liniștea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
umflată cu mare greutate, a Împodobit bradul primului Crăciun petrecut În Siberia. A murit În '56, pe o stradă din Budapesta, Înainte de a termina traducerea În limba rusă a unei monumentale Înjurături ungurești. Aș fi putut să mă arunc pe geam și nici măcar n-ați fi tresărit, zise Andrei râzând. Marta se ridică și se lăsă sărutată pe frunte. Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și nu te-am fi făcut de rușine. Sora mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ridice ochii din hârtii, Sușu anunță calmă, indiferentă: Canada, cabina 1. Anunțul trezi din toropeală atât pe oficiantă, cât și pe Petru, care socoti că putea profita de Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ești? Ce bine te aud acum Sabina, fetița mea... Izbucni În plâns. Scăpă receptorul. Deschise ușa. Ieși clătinându-se. În receptor se auzea o voce de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se Înghesuiau la geam ca să-l vadă și ele pe omul care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din Raiul de Est. I se făcu frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată-l Înaintea plecării. Fixă arătătorul mâinii drepte pe un geam apoi, respirând prudent, ca să nu tulbure linia, desenă un cerc. Ștearsă abia ieri, sticla adunase deja un strat subțire de praf. Luă un tifon aflat la Îndemână pe un raft al bibliotecii și, cu aceeași grijă pentru contur, Îndepărtă praful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sângera și domnul Cioia se bucura să Îl poată atinge. Tot el l-a Întrebat pe Petru: ce vrei, Petre? Să mă tund, a zis Petru. Bine, a zis domnul Cioia. Ia loc. Petru s-a așezat În scaunul de lângă geam și a adormit. Când s-a trezit era tuns chilug. Tekelul era În lesă și lătra. Fata Își pansa genunchiul. Plângea Încet. Ceilalți plecaseră, dar chipurile lor se mai vedeau În oglindă ca muștele Într-un borcan cu miere.” În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
așa, am zâmbit, apoi am izbucnit În plâns. Ei, lasă, că și ție Îți plac crizantemele galbene, a zi ea, bucurându-se de căldura trupului meu tânăr aplecat asupra ei atât cât să nu o strivească. Apoi s-a dus. Geamul camerei era deschis și... cam atât se poate spune. La o adică s-ar mai putea menționa un oftat ușor și mâna ei dreaptă strângând o clipă mai tare mâna mea. 9. Alice a venit cât de repede a putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În acea zi ce Înseamnă un scenarist. Acest curaj, nu curajul pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai Încolo, domnișoara Marta Koblicska, cu ochii ei albaștri și limpezi pe orice vreme și rotunzi ca floarea-soarelui. Camera lui nu era prea mare dar era luminoasă, cu covor moale pe un parchet ca oglinda și cu mobilă puțină. Lângă geam se găsea o etajeră din lemn de nuc cu patru rafturi. Cel de sus era gol. Acolo și-a așezat el Biblia, singurul său obiect personal dacă lăsăm deoparte cufărul și hainele. Cărțile domnului Andrei ocupau celelalte rafturi și purtau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
n-a mai avut ocazia să-i Întâlnească de atunci, cum s-a Întâmplat cu cei trei, pomeniți mereu de tovarășii lectori la Învățământul de partid și la diferite instructaje la Sinaia, Posada sau Zalău, În anii de după război. În fața geamului era un mesteacăn care tremura mereu de frig. L-a tăiat chiar el În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Tovarășul Coriolan cosește, veni În sfârșit răspunsul. Cosește? se miră Semproniu. Taie iarbă la câini, dacă vi se pare mai potrivit cu funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
obscure de notari și avocați, Într-o lume pestriță În care roiau de-a valma prosperi oameni de afaceri, sau cu venituri modeste, persoane Încleiate În interminabile procese de succesiune ori amatori de antichități și surogate de artă. Singură În fața geamului cu ogivă prin care se vedea Piața Carolina În toata splendoarea ei, era Îmbrăcată ca de obicei: jeans ultramarin, eternul Levi's coupe classique, cum ar veni, cămașa din cașa maro, descheiată la toți nasturii sub care purta un tricou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]