3,734 matches
-
ca să nu se mai chinuiască singur să și le bată ca orice român adevărat. Romanii, doar din considerente pur estetice i-au bătut cuie și în mâini, nu numai în picioare, ceea ce a dus, trebuie să recunoașteți, la o crucificare genială". Totuși, uneori stau și mă uita așa într-o dungă, la aceste istorii și tare mă tem, că peste ceva timp pe undeva, mai știu eu unde, la Cucuieți, Torino sau Ierusalim, să se descopere crucea integrală pe care a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
zi plicticos. Adică, un fel de pedagog de școală veche, (un remache, mai puțin prăfuit, după cunoscutul Marius Chicoș Rostogan). Astăzi vom vorbi, nu despre „comeată" ci despre ceva la ordinul zilei, o tâmpenie care pusă în practică la modul genial, s-a insinuat mai ceva decât râia în sânul comunității umane, și care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
comparație cu nimeni și nimic. Lăcomia și perversitatea lor, au depășit orice închipuire. Vampiri, canibali, ar fi ușoare termene de comparație. Sunt oarece similitudini, pentru că tot cu sânge omenesc se hrănesc. „Bampir, asta care va să zică: suge sângele poporului" - spune în chip genial, nenea Iancu. Scenarii sinistre, sunt puse zilnic în scenă, de către conducători, iar omul de rând e mereu cel care trebuie să moară. In bătălia fără victorie, fără învingători, doar cu învinși. Și mor, în fel și chip. Fie de foame
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
conținuturi"/ "imagini", reactualizate mecanic, și funcția fantasmatic-vizionară (implicând și uitarea, și "efortul reamintirii"), ce stabilește raporturi noi și surprinzătoare între "amintirile" cu pricina, resuscitându-le într-o altă formă, mult mai laborioasă. Încercând să explice publicului larg poetica romanului său genial, înțeles de foarte puțini la epoca respectivă (de pomină rămâne lipsa de receptivitate a "modernului" Gide), Proust afirma că artistul autentic "trebuie să-și caute materia primă a operei numai în amintirile involuntare", capabile să reînvie trecutul în "esența sa
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul eminescian. Un proiect abandonat Lovinescu nu s-a îndeletnicit cu interpretarea minuțioasă a operei eminesciene, deși a recunoscut, ori de câte ori a avut prilejul, supremația genialului autor al Luceafărului în literatura noastră ("spiritul cel mai universal", "poetul nostru cel mai rezistent" etc.71). Fără a scrie așadar un studiu de sine stătător 72, care să abordeze sistematic creația celui mai mare poet român, criticul s-a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceea ce face inutilă repudierea "filosofiei" din versurile eminesciene, câtă vreme distincția tradițională dintre "formă" și "conținut" (sancționată, am văzut, și de Lovinescu) este abolită în literatura și arta modernă. După cum remarcăm, Ibrăileanu explică foarte comprehensiv motivele popularității lui Eminescu poet genial, care a știut să "traducă" filosofia complicată a Luceafărului în limbajul simplu și accesibil al romanței, lirica eminesciană dovedindu-se rezistentă în timp și datorită "mesajului" său lesne de înțeles (desigur, la un prim nivel, comun, de înțelegere), și nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă artistică exemplară, racordată la cerințele artei și sensibilității moderne. Dar cum opera, tot Lovinescu zicea, nu-i decât expresia nemijlocită a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chip, dar care subliniază mai cu seamă sfârșitul "crizei", ieșirea "din transă" a scriitorului, conștient de acum de inadecvarea dintre propriul destin (de intelectual lucid și sceptic, incapabil de "nebunie" și lipsit de genialitate) și cel al "eroului" său (poetul genial), în ciuda profilului psihic asemănător. Ca atare, în loc să scrie Luceafărul (așa urma să se intituleze ultima parte a "trilogiei" închinate lui Eminescu), Lovinescu se întoarce iarăși la Bizu, personaj în care îi place să se regăsească, scriindu-(ș)i, de data
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o clipă din ape", dar mai apoi "din unde se refăcu la loc privirea galeșă a necunoscutei". Recunoaștem, aici, prototipul femeii-meduză156, care subjugă cu ochii (cu "privirea galeșă"), dictând de la bun început comportamentul erotic. Nu întâmplător, Veronica îl "privește" pe genialul poet moldav nu doar cu admirație, ci și cu un sentiment matern, de duioșie: "lipindu-se de dânsul, privirea îl înfășase ca pe un copil". În replică, Eminescu o vede pe Veronica "mare" și e intimidat de dimensiunea ei colosală
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o privire "perversă", de voyeur. O scurtă explicație e, pe moment, necesară. Printre mulți alții, același Culianu atribuia mecanismului psihologic al "vederii" un rol fundamental, de "moment" esențial în dinamica pasiunilor și în psihologia iubirii. Discipolul lui Eliade sublinia intuiția genială a lui Aristotel, care (spre deosebire de Platon) descoperea un element intermediar între suflet și trup Spiritul (pneuma) -, menit a îndeplini funcția de "prim instrument (proton organon) al sufletului în relația cu trupul". Prin "pneumă", mai apoi, sufletul "transmite trupului toate activitățile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
văduvă, înțeleapta Mite îl trimite pe Eminescu la Iași, cu satisfacția de a fi fost generoasă și de a fi putut împăca pasiunea (erotică și artistică, deopotrivă) cu îndatoririle burghez-matrimoniale. Mulțumită de sine, după lectura nuvelei inspirate de idila cu genialul poet, femeia își sărută din nou soțul, ca-n vremurile bune, iar nefericitul amant pleacă la fosta lui iubită cu lacrimi în ochi și cu durerea despărțirii în suflet, fără să știe că "dragostea de dragoste va mai renaște în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o formă de evaziune, el are o funcție cognitivă, reprezintă o modalitate privilegiată de explorare a Sinelui. În aceeași ordine de idei, Ilina Gregori atrăgea atenția asupra "structurii duale" ("corespunzătoare polarității realitate-vis") din Sărmanul Dionis, demonstrând cum, cu intuiția lui genială (care lui Lovinescu i-a lipsit), Eminescu a izbutit să ambiguizeze până la deplina lor fuziune cele două "planuri narative", "secretul" reușitei sale fiind de găsit în modul în care a "construit" naratorul "o instanță enigmatică, nici autor, nici personaj, răspunzătoare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
venerație un om care nu fusese niciodată la școală, pentru care Giusepe Verdi sau teoria relativității erau tot atât de necunoscute. Și acum după 44 de ani de atunci nu pot uita scena aceea care mi-a demonstrat încă odată că oamenii geniali pot crea opere nemuritoare care să fie perfect accesibile tuturor. Fără să cunoască impresia lăsată lui Harpău-junior și maică-si de aria ceea din operă, Porumboiu, marele moșier modern de la Vaslui, pune la ferma sa de vaci de lapte de la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
intră pe fereastră, numai și numai ca să recunoști și tu că într-adevăr este un geniu, să-l iei în seamă și să îl tratezi ca atare. Hahalera respectivă a observat încă din fașă, că nu se dau diplome de genial pe nicăieri și de aceea a născocit altceva. Ca urmare a hotărât neabătut, că musai este să se facă doctor. Nu din cei cu siringa, fiindcă un asemenea doctor cum e el, Doamne ferește, dacă bagă acul în cineva, îi lasă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
profesor doctor și nu ca până acum, băi Pipilică. Visează cum va ajunge el președinte în diferite comitete și comiții și chiar poate în guvern, fiindcă în zilele noastre s-a demonstrat că se poate, totul este să te crezi genial, să ai pielea de toval, să fii în partidul de la putere și să asculți de stăpân. Visează mereu cum va fi el știucă în acvariul cu intelectuali, mai ales dacă va găsi pentru a-și demonstra genialitatea și o publicație
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de corvoada zilnică. Hahalera ajunsă prof. dr. are un bâzdâc: fiind geniu, toată lumea trebuie să-l asculte, să-l aduleze, să-l protejeze de orice răutăți și alte chestii din astea care să-i creeze un climat propice manifestărilor sale „geniale”. Și se manifestă în fel și chip. Nu pentru c-ar fi vicios, Doamne ferește! Ci pentru că simte el, că nația i-a încredințat lui câteva șublere, cam cum i-a dat Cel de Sus acele pietroaie lui Moise, denumite tablele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dom’ profesor doctor. S-a înțeles? Deci după cum se vede, m-a măsurat cu șublerul din dotare și am fost clasificat ca necorespunzător la capitolul geniu. De altfel, din cauza lui, nici nu mai există nici un alt loc disponibil prin mahalaua genialilor. Odată cu șublerul moralei a căpătat și o accentuată pornire către cele sfinte și cred că nu va dura mult, până nu va dori ca oamenii să se prezinte la el pentru spovedanie completă. Șublerul inocenței îl păstrează pentru dracu mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fermă că nu trebuie de pus virgulă între cele două părți de propoziție. Vă dați seama, că este o problemă capitală pentru trecutul, prezentul și viitorul acestei țări, spinoasa problemă a virgulei dintre subiect și predicat. Și el, bravul și genialul nostru concetățean a rezolvat-o magistral, dar ce zic eu, magistral, genial pe de-a dreptul. Cinste lui, cinste lui, cinste geni-a-lu-lui! Priviți vă rog atunci când aveți timp un text de-a domniei sale. Genial dom’le! Pe o pagină
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
propoziție. Vă dați seama, că este o problemă capitală pentru trecutul, prezentul și viitorul acestei țări, spinoasa problemă a virgulei dintre subiect și predicat. Și el, bravul și genialul nostru concetățean a rezolvat-o magistral, dar ce zic eu, magistral, genial pe de-a dreptul. Cinste lui, cinste lui, cinste geni-a-lu-lui! Priviți vă rog atunci când aveți timp un text de-a domniei sale. Genial dom’le! Pe o pagină de text, jumătate este bibliografie de unde a luat citate, cealaltă jumătate este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
predicat. Și el, bravul și genialul nostru concetățean a rezolvat-o magistral, dar ce zic eu, magistral, genial pe de-a dreptul. Cinste lui, cinste lui, cinste geni-a-lu-lui! Priviți vă rog atunci când aveți timp un text de-a domniei sale. Genial dom’le! Pe o pagină de text, jumătate este bibliografie de unde a luat citate, cealaltă jumătate este formată din citate luate din diferiți autori, iar trei rânduri, sau hai să zicem, maximum patru, sunt rânduri izvorâte cu trudă din genialu-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
text, jumătate este bibliografie de unde a luat citate, cealaltă jumătate este formată din citate luate din diferiți autori, iar trei rânduri, sau hai să zicem, maximum patru, sunt rânduri izvorâte cu trudă din genialu-i cap, proprietate personală, rânduri, zice el, geniale, prin care face geniale trimiteri spre citatele luate la modul genial din alți autori. Până la coadă o să vedeți că iese un ghiveci genial de necomestibil, de să ți se întoarcă stomacul pe dos, nu alta. Eu sunt un băiat de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de unde a luat citate, cealaltă jumătate este formată din citate luate din diferiți autori, iar trei rânduri, sau hai să zicem, maximum patru, sunt rânduri izvorâte cu trudă din genialu-i cap, proprietate personală, rânduri, zice el, geniale, prin care face geniale trimiteri spre citatele luate la modul genial din alți autori. Până la coadă o să vedeți că iese un ghiveci genial de necomestibil, de să ți se întoarcă stomacul pe dos, nu alta. Eu sunt un băiat de treabă, pașnic și la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
formată din citate luate din diferiți autori, iar trei rânduri, sau hai să zicem, maximum patru, sunt rânduri izvorâte cu trudă din genialu-i cap, proprietate personală, rânduri, zice el, geniale, prin care face geniale trimiteri spre citatele luate la modul genial din alți autori. Până la coadă o să vedeți că iese un ghiveci genial de necomestibil, de să ți se întoarcă stomacul pe dos, nu alta. Eu sunt un băiat de treabă, pașnic și la locul meu, dar un bătrân înțelept, nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să zicem, maximum patru, sunt rânduri izvorâte cu trudă din genialu-i cap, proprietate personală, rânduri, zice el, geniale, prin care face geniale trimiteri spre citatele luate la modul genial din alți autori. Până la coadă o să vedeți că iese un ghiveci genial de necomestibil, de să ți se întoarcă stomacul pe dos, nu alta. Eu sunt un băiat de treabă, pașnic și la locul meu, dar un bătrân înțelept, nu vă spui cine, mi-a zis că la o asemenea hahaleră ar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
depărtare cât mai mare, decât să te uiți la vecinu-l tău. E mult mai ușor astfel să susții psihologic decalajul, pe care tu însuți îl dramatizezi până la metafizic, prin autostigmatizare. E mai ușor să faci față comparației cu un reper genial aflat la mii de kilometri, poate fi dureros să admiți că lângă tine există exemple de reușită istorică, deși nici pe vecini nu i-a răsfățat nimeni. Românilor le-a fost întotdeauna mai ușor să învețe din exemple îndepărtate, sau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]