12,993 matches
-
de niște aripi deschise pentru zbor!?... Coamele munților crează aceasta imagine cu bună știință, iar un vultur... Un vultur scrutând zările, simbol al semeției și libertății, ce-mi sugerează?... Doar colivia e tăcută și rece, chiar dacă pare aurită. E rece!... Gheața din piscuri răzbate până în sânge!... Visul către libertate a păsării galben-albastre e frânt!... Ce metaforă sublimă a aspirațiilor Ucrainei!?... Steagul țării din penaj pătrunde totuși printre zăbrelele coliviei, ca un disperat mesaj!... Dar colivia, ce etichetă are! O marcă rece
PASĂREA DIN COLIVIE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367612_a_368941]
-
vuietul care însoțește revărsarea apelor primăvara „e glasul Dunării care cere un om pe care să-l înghită. În timpul nopții aceleia crăiasa apelor se plimba pe valuri [...] așteptându-și prada.” Un pescar mărturisește că într-o primăvară topirea bruscă a ghețurilor a provocat un zăpor foarte puternic precedat de „vuietul acela de neexprimat, uriaș, de parcă toată delta, toată noaptea gemea. Și mi se părea că deslușesc în acest vuiet cosmic o voce .” Un tânăr se prăbușește în apă unde o întâlnește
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
prinde mult pește. Toamna și iarna când lostrița dispare Aliman suferă foarte mult: se topește de ciudă și de dor, este ca și bolnav, trist și însingurat. Se teme ca peștii să nu moară sub apă și face copci în gheață pentru a-i ajuta să respire. Începe să alunece către o gândire magică, se interesează de vrăjile și vrăjitorii care aveau putere asupra peștilor. Primăvara când lostrița se arată „mai mândră, mai vicleană, mai ademenitoare, unduind trupul cu ispite femeiești
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
place și mie... Doar mama mea mă strigă așa și am fost surprins, recunosc... - Da? Mă bucur și mai mult... Pot să vă spun pe nume? Mă scuzați, vă rog! Eu sunt mai... îndrăzneață uneori și nu... - Desigur..., Laura! Odată gheața spartă definitiv, au pus la cale cum să petreacă împreună întreaga zi și, aproape de masa de prânz, s-au mirat că timpul s-a scurs atât de repede. El a învățat-o câteva trucuri referitoare la modul de așezare și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
lângă sobă, acolo era căldură, în jurul ei, acolo ne repezeam când intram în casă, ne lipeam cu spatele de ea sau o luam în brațe până simțeam cum sângele se strecoară timid în degete ... Găleata cu apă avea strat de gheață gros de o palmă, apa se putea lua doar din fântânile adânci, cea a lui nenea Fănel, de lângă noi, era sloi, aruncau oamenii fiare de plug legate cu sfoară degeaba, acestea doar sunau a dezamăgire, ca o zgărietură pe tablă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
cu urechi peste fes, fular legat la spate, doar ochii erau liberi între fular și căciulă, de parcă eram cavaler plecat la vre-un turnir! Toporul pe umărul stâng, traista cu băierile pe coada toporului! Pași rari, talpa întreagă pusă pe gheață, trupul aplecat înainte, în echilibru! Nicio lumină dincolo de sat, de parcă mă lansasem în cosmos! Doar gheața de pe drum albea murdar. Era așa de ger încât eram convins că nici lupii nu umblă ca nebunii, mă rog, ca pescarii! În sfârșit
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
de parcă eram cavaler plecat la vre-un turnir! Toporul pe umărul stâng, traista cu băierile pe coada toporului! Pași rari, talpa întreagă pusă pe gheață, trupul aplecat înainte, în echilibru! Nicio lumină dincolo de sat, de parcă mă lansasem în cosmos! Doar gheața de pe drum albea murdar. Era așa de ger încât eram convins că nici lupii nu umblă ca nebunii, mă rog, ca pescarii! În sfârșit, după un marș obositor mai ales din cauza multelor haine de pe mine, văd Frățileștiul! “A treia casă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
e bună și am pornit! Am trecut și de sat, am luat-o pe digul de la marginea râului și ne-am apropiat de pădure! Basm, nu pădure! Siluete argintate, voaluri de chiciură, întunecimi de peșteră, ghirlande de steluțe, trosnet de gheață zdrobită sub copaci, toate ne-au însoțit prin cenușiul sfârșitului de noapte până la coada lacului! - Important, nepoate, e să nimerim coada! Stai să vezi de ce! Privește betonul rece al lacului, marginea pădurii, face câțiva pași și zice: aici! Trage cu
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
însoțit prin cenușiul sfârșitului de noapte până la coada lacului! - Important, nepoate, e să nimerim coada! Stai să vezi de ce! Privește betonul rece al lacului, marginea pădurii, face câțiva pași și zice: aici! Trage cu cizma un pătrat imaginar pe cenușiul gheții, ia sticla și se așează pe mal. - Să te văd cum mânuiești toporul, nepoate! Gheaț? Nuuu! Beton? Ăla e moale ca untul! Granit? He, joacă de copii! De zece ori mai dură ca diamantul era suprafața lacului! Sărea toporul de parcă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
bărbie, mâinile mă dureau! - Te descurci nepoate, buuun, dă-i bătaie, zicea nenea Ionel, cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul gol, cu sticla în mâinile fără mănuși... Când am dat de apă a fost calvar! M-am udat, gheața se întărea pe căciulă, pe pantaloni, pe topor! Simțeam cum îmi curge transpirație înghețată pe sub fular! Cum-necum, un pătrat de apă băltea în betonul acela ciudat! Nenea Ionel s-a ridicat, a luat lopata și s-a apropiat! - Fii atent
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
de apă băltea în betonul acela ciudat! Nenea Ionel s-a ridicat, a luat lopata și s-a apropiat! - Fii atent, zice, apa nu e mai adâncă decăt fierul lopeții, peștele vine la aer, eu arunc apa din copcă pe gheață și tu aduni peștii, p-ăia mari într-un sac, p-ăia mici în celălalt! Vezi de ce trebuie doi saci? Și a început să arunce apa! Tanc, nu om! Ce forță! Nu-i păsa de frig, de gheață, de apă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
copcă pe gheață și tu aduni peștii, p-ăia mari într-un sac, p-ăia mici în celălalt! Vezi de ce trebuie doi saci? Și a început să arunce apa! Tanc, nu om! Ce forță! Nu-i păsa de frig, de gheață, de apă, de nimic! Din copcă apa se întindea de parcă venea valul de inundație, lopata atingea fundul de nămol, totul era murdar, parcă trăiam apocalipsa, dar în mâzga aceea se zbăteau solzi aurii, cozi plezneau gheața, nenea Ionel icnea, înfigându
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
păsa de frig, de gheață, de apă, de nimic! Din copcă apa se întindea de parcă venea valul de inundație, lopata atingea fundul de nămol, totul era murdar, parcă trăiam apocalipsa, dar în mâzga aceea se zbăteau solzi aurii, cozi plezneau gheața, nenea Ionel icnea, înfigându-se în coada lopeții, “vezi să nu-i aducă apa îndărăt, adună-i repede”, de aia arunca apa departe, să nu aibă timp să se retragă cu pești cu tot, am aruncat mănușile și am început
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Universul! Când s-a oprit, curgea apa de pe el ca dintr-o rufă nestoarsă! Adunasem ceva, de-a valma, mari și mici, “lasă că-i separăm acasă”, zice nenea Ionel, ducând sticla la gură și înghițind vinul pe nerăsuflate! Pe gheață rămăsese puzderie de cărășei, de obleți, mici ca degetul! Prea mici pentru a fi luați! Mă apuc să-i împing în copcă, târșind bocancii pe gheață! - Lasă-i nepoate, oricum și-ar trebui prea mult și vor și ele să
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
acasă”, zice nenea Ionel, ducând sticla la gură și înghițind vinul pe nerăsuflate! Pe gheață rămăsese puzderie de cărășei, de obleți, mici ca degetul! Prea mici pentru a fi luați! Mă apuc să-i împing în copcă, târșind bocancii pe gheață! - Lasă-i nepoate, oricum și-ar trebui prea mult și vor și ele să mănânce, îmi spune nenea, arătând spre ciori! Abia atunci le-am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca mărgelele, nu se
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
-i împing în copcă, târșind bocancii pe gheață! - Lasă-i nepoate, oricum și-ar trebui prea mult și vor și ele să mănânce, îmi spune nenea, arătând spre ciori! Abia atunci le-am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca mărgelele, nu se auzea niciun “cra”, nu dădeau din aripi, așteptau! Mi-am privit mâinile, două perne, vinete ca prunele, am privit gheața, pădurea, cerul! Negru, vânăt, fumuriu, alb, cenușiu, toate aceste culori adunate într-un
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
spre ciori! Abia atunci le-am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca mărgelele, nu se auzea niciun “cra”, nu dădeau din aripi, așteptau! Mi-am privit mâinile, două perne, vinete ca prunele, am privit gheața, pădurea, cerul! Negru, vânăt, fumuriu, alb, cenușiu, toate aceste culori adunate într-un tablou înghețat. Am luat sacii, toporul, lopata și am plecat! Tanti Ana aștepta cu ligheanul cu apă caldă și săpun! - Nu, nu nepoate, întâi bagă mâinile în
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
peste existența mea. Acestea erau fantasmagoriile unui om, care nu a avut prea multe cadouri de la viață. Acum întâlnisem căldura unei femei care intrase în cele mai temătoare străfunduri ale sufletului meu și care, cu tandrețe și migală, a topit gheața adunată de-a lungul timpului, umplând spațiile eliberate cu dragoste, frumusețe și iubire. Simțeam căldura, așa cum simțeam și fiorul gheții. Pleacă Miruna, ce va urma? Din nou nesfârșitele semne de întrebare ca în Shakespeare? A fi, sau a nu fi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
unei femei care intrase în cele mai temătoare străfunduri ale sufletului meu și care, cu tandrețe și migală, a topit gheața adunată de-a lungul timpului, umplând spațiile eliberate cu dragoste, frumusețe și iubire. Simțeam căldura, așa cum simțeam și fiorul gheții. Pleacă Miruna, ce va urma? Din nou nesfârșitele semne de întrebare ca în Shakespeare? A fi, sau a nu fi iubit? Viața va decide din nou acest lucru. Niciodată nu există certitudinea fericirii garantate de viață în prezența persoanei care
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Acasa > Poezie > Imagini > O LUME-N CARE SE ÎNALȚĂ ECOURI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În seri cu liniști reci și priviri de gheață, Când în zări se lasă perdele de ceață, Peste culmi și pași pierduți în depărtări Plutesc, în zbor, infinite întrebări... Peste pustiul lumii domină luna, Ce îi alină durerea și furtuna Zăcând ascunse-n colțuri din suflete, Și-umbrind seninul
O LUME-N CARE SE ÎNALŢĂ ECOURI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367723_a_369052]
-
prin mit Cu grâu te-a hrănit dincolo de clime Pune la hotarele tale pace Cel ce trimite Cuvântul Său spre rod Cel ce dă zăpada ca lâna din pod La forța Sa divină n-ai ce face Cel ce aruncă gheața Lui din văzduh Gerul Lui cine-l va suferi acum În vremea rea va sufla sfântul Lui duh Lui Iacob îi vestește cuvântul său Lui Israel judecata sa la drum N-a făcut așa oricărui neam la rău PSALMUL 148
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
nopții geruri El a zis și s-a făcut omul din cer El a poruncit și s-a zidit orice Legea Lui a pus și nu va mai trece Roadele acestui pământ pot să-i cer Focul grindina zăpada și gheața Toate îndepliniți Cuvântul Lui sfânt Să lăudam pe Domnul toată viața Puterea poporului va înălța Laudă Lui în ceruri și pe pământ Cântarea de cuvioși vom învăța PSALMUL 149 Să cântați Domnului cântare nouă Lauda Lui în sfere de cuvioși
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
am coborât scările. Nu simțeam durere. Inima îmi bătea puternic, o auzeam în urechi. Zăpada am simțit-o rece la început, apoi mă frigea. Milioane de ace simțeam în tălpi. Îmi înghețaseră dinții, iar cerul gurii prindea parcă flori de gheață. Am alergat în jurul terenului de sport, în cerc, una după cealaltă. Pedagoga Bălășoiu privea la noi din mijlocul cercului țipând atunci când una din fete aluneca și cădea. Repede, mai repede, ce cazi, vaca dracului, fugi fă! La internatul băieților erau
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
mai pot ... Tu taci, de ce nu-mi spui nimic și de ce ai venit singură la mine? Mai tot privit lung, mamă, iar eu sunt obosit și ochii-mi lăcrimează din senin. Am tresărit, când mâna ta pe umărul meu de gheață ți-am simțit-o ... Mă-ntreb? Visez sau încă mai sunt treaz. Am tresărit deodată și lung m-am tot uitat la ea: să nu mă chemi măicuță, că multe mai am de făcut și ele ... ele mai au încă
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
autohton, cu horincă de prună curată”; Vara, fata lui badea Văsălie dormea pe prispă - de unde a și fost furată; Veneau, după câteva manevre magice, feciorii la fetele adunate în casa Cârnei; Vinerea „se ținea ca de sărbătoare, ca să nu bată gheața (grindina)”; „Vine Măria sa Herleșu!”; „Vezi că te spun la mă-ta”; Voinic și ciudat, „Vine îmbrăcat în crengi și frunze, drept către ea”; „vine un airoplan în zarea noastră”; „Valea Hranei este acum ca un bătrân gârbovit de ani și
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]