KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490

Am meditat o clipă Înainte să răspund. ― Îmi place Înotul. ― Deci ești o sportivă? Am ridicat din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E puțin nebună uneori, dar e grozavă. Și am și un frate, dar tu deja știi asta

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
nu, eu...nu am vrut să-ți umblu prin lucruri, pur și simplu... Am lăsat privirea În pământ, jenată. Brusc, Îmi doream să nu mă fi mișcat de pe canapeaua aceea. ― Relaxează-te, râse el În timp ce obrajii mei se colorau puternic. Glumeam doar. Am oftat ușurată, aruncând o privire spre desenul pe care-l ținea În continuare În mână. Îl privi și el, cu o expresie calmă. ― Sincer să fiu, ăsta e singurul care-mi place. Nu e complet terminat, dar... ― Cine

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
am scris decât câteva pagini. Viața mea nu e atât de interesantă Încât să necesite așa de mult spațiu. De fapt, singurul lucru despre care a meritat să scriu a fost...ei bine, tu. Nu mi-am putut reprima zâmbetul. ― Glumești. Ai scris despre mine? Își dădu ochii peste cap Într-un mod incredibil de adorabil. ― Oau...am spus eu. E foarte drăguț. I-am oferit unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să spun. ― Evident

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
Am oftat. Maria era greu de refuzat. ― Și când ar trebui să ajungă Adi? ― Păi... Fix În acel moment, cineva bătu la ușă. Miam amintit de părul meu prins aiurea și de hanoracul ponosit pe care-l purtam. ― Cred că glumești. ― Deschid eu, spuse ea. Tu doar pune ceva drăguț pe tine. M-am dus grăbită În camera mea și am sărit Într-o pereche de blugi negri și un tricou nou. Cu părul am avut ceva mai mult de lucru

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
cap, am ajuns În spital și...ei bine, mi-am pierdut o parte din amintiri. Inclusiv despre seara aceea. Inclusiv despre tine. Îi luă multă vreme să zică ceva. Părea copleșit de toate lucrurile acestea de care nu avusese habar. ― Glumești! șopti În cele din urmă. ― Nu prea. Damian se uită lung la mine, complet uimit. ― Ai vreo idee cât timp am petrecut gândindu-mă la tine, sperând că te voi revedea? Am zâmbit. Era primul zâmbet adevărat după mult timp

Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

auzit că există și locuri din astea, mi-a răspuns el cu o inocență contrariată în priviri. Dar n-am văzut niciodată așa ceva. —Desigur. — Și ce-au făcut măicuțele? Mai întâi, au trecut prin tot autocarul și-au tras perdelele. —Glumești! Luke părea șocat. — După care... am spus eu rar, n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat după asta! — Ce s-a întâmplat? —Sora Canice s-a așezat pe culoar și cu un ton foarte ferm a anunțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să mori de foame, ar înceta imediat cu prostiile alea! Fericirea pe care am simțit-o la gândul că am fost luată drept o anorexică mi-a risipit, pe moment, îngrijorarea. —Sadie visează să fie terapeut, așa-i, Sadie? a glumit bărbatul de mai devreme. Dar ești prea grea de cap, nu-i așa, Sadie? —Tu să taci, Mike! Sadie părea incredibil de binedispusă pentru o femeie care tocmai fusese insultată de îdacă-mi aduc bine aminte) un alcoolic. — Nu știi nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
timpul oamenii - adică îi plictisea de moarte - relatându-le cum urlam ca apucata ca să mi se dea voie să stau până mai târziu și să-l văd pe David Allen la televizor.) îAveam douăzeci și cinci de ani.) îCu ultima mărturisire am glumit.) în orice caz, gura gen David Allen e o chestie grozavă la un bărbat. E o gură neobișnuită, pentru că pare puțin cam prea mare pentru fața căreia îi aparține. Dar asta o face foarte atrăgătoare. E o gură foarte plăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Am presupus că trebuia să fie ceva în genul grupului lui Josephine. —Ești de serviciu mâine dimineață la micul dejun, așa că sper că n-ai probleme cu trezitul devreme fiindcă trebuie să fii în picioare la șapte! Era clar că glumea. —Ha ha, i-am făcut eu cu ochiul șmecherește. Bună încercare! 13tc "13" M-am învârtit prin sala de mese tot timpul cât au fost strânse resturile rămase de la ceai. De fiecare dată când nu făceam ceva anume gândul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fiindcă îi rupea femeii coastele! Simțeam cum mi se ridică tensiunea și credeam c-o să leșin. Nu se poate să fie adevărat, nu-i așa? Mă gândeam îngrozită. Stalin era un tip drăguț, prietenos, nu putea să facă așa ceva. Vincent glumea cu siguranță. însă nimeni nu râdea. Nimeni nu spunea nimic. Abia după multă vreme, lumea a început din nou să vorbească și să glumească. însă Stalin n-a mai scos nici un cuvânt. Mie îmi venea în continuare să vomit. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
așa? Mă gândeam îngrozită. Stalin era un tip drăguț, prietenos, nu putea să facă așa ceva. Vincent glumea cu siguranță. însă nimeni nu râdea. Nimeni nu spunea nimic. Abia după multă vreme, lumea a început din nou să vorbească și să glumească. însă Stalin n-a mai scos nici un cuvânt. Mie îmi venea în continuare să vomit. în stil mare. Dacă n-aș fi știut adevărul, aș fi zis că noaptea trecută făcusem un chef monstru. Din fericire, Betty era de treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în pat, ca să ne dăm gata unul pe celălalt, tipul s-a făcut ghem și a început să se legene înainte și-napoi, repetând cu o voce de copil: —Mama. Ma. Ma. Mami. Mam. Mama. La început, am crezut că glumește, așa că am intrat și eu în joc și am început să mă mămăiesc și eu. Asta până când mi-am dat seama că tipu’ nu glumea deloc și că eram proastă făcută grămadă. M-am ridicat, mi-am dres glasul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
o voce de copil: —Mama. Ma. Ma. Mami. Mam. Mama. La început, am crezut că glumește, așa că am intrat și eu în joc și am început să mă mămăiesc și eu. Asta până când mi-am dat seama că tipu’ nu glumea deloc și că eram proastă făcută grămadă. M-am ridicat, mi-am dres glasul și am încercat să-l fac să revină cu picioarele pe pământ, dar omu’ nici nu mă mai auzea, nici nu mă mai vedea. Soarele răsărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
copii, tipele puternice, care sunt în stare să meargă șase kilometri și jumătate cu câte-o oaie în fiecare mână, iar în fiecare seară să gătească câte-o grămadă de cartofi care să meargă la ceai și... Nu puteai să glumești pe nici un subiect. în timp ce eu spuneam toate astea, Margot scria furioasă pe fișa aia albă. E o glumă, am spus eu disprețuitoare, uitându-mă cu subînțeles la fișă. Margot mi-a zâmbit conspirativ. —Rachel, și glumele spun foarte multe! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ea cu asprime. Dacă vrei să mă mai mângâi, îmi dai zece lire. Clarence a vrut să bage mâna în buzunar, dar Mike l-a oprit prinzându-l de braț și zicându-i: — A fost o glumă. Nu, n-am glumit, a replicat Helen. în timpul circului ăstuia, mă uitam, cu gelozie, la chipul lui Chris. Voiam să văd cum reacționează în fața lui Helen. Ei, ce voiam de fapt să văd era că nu reacționează în nici un fel în fața lui Helen. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Josephine. Tinerețea ei te deranjează? Nu m-am putut abține să nu zâmbesc amuzată. Nu conta ce făceam. Oricum interpretarea avea să fie una negativă. Josephine mi-a studiat zâmbetul cu o expresie întrebătoare. —încerc să fac pe curajoasa, am glumit eu. —Știu, a replicat ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la subiect. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mână. Spune ceva, l-am rugat zâmbind înlăcrimată, distrage-mi atenția. N-ar trebui să fac asta, a zis el, ar trebui să-ți păstrezi durerea și... Am ridicat ceașca de ceai într-un gest amenințător. —Ușurel, a zâmbit Chris. Glumeam. Deci, ce s-a întâmplat? Sunt în echipa lui Vincent, am răspuns, oferindu-i singura explicație rezonabilă care-mi trecea prin minte. Și mi-e frică de el. E așa de agresiv. — Da? Chris a aruncat o privire către Vincent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
decât să le ocolesc. Așa că nivelul meu emoțional a rămas blocat la doisprezece ani. Ei bine, nu văd ce-ar putea fi așa de rău în a avea doisprezece ani, am spus eu râzând ușor, dându-i de înțeles că glumeam. Dar gluma mea nu l-a amuzat deloc pe Chris. —înseamnă că n-am avut niciodată simțul responsabilității. I-am dezamăgit pe cei din jurul meu. Le-am tras clapa... începea să nu-mi mai placă. Era mult prea încorsetat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în urma lui cu gura căscată. Pentru numele lui Dumnezeu, mi-am spus nevenindu-mi să cred. Adică, pentru numele lui Dumnezeu! L-am lăsat câteva minute în ideea c-o să se întoarcă, o să rânjească și-o să zică „Ha, ha, am glumit! Vrei să-mi vezi cocoșelul?“. Dar nu s-a întors. Nu-i mai vedeam decât spatele îndepărtându-se din ce în ce mai mult și nu mai auzeam decât sunetul pașilor lui care răsuna din ce în ce mai slab. Apoi Luke a dispărut după colț, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Zilele treceau. Oamenii veneau și plecau. Clarence și Frederick au plecat. Ca și biata catatonică, Nancy, gospodina dependentă de tranchilizante. Până în ultima zi, înaintea plecării, oamenii îi puneau o oglindă sub nas ca să verifice dacă mai respira. Iar noi, ceilalți, glumeam propunându-i să-i cumpărăm o trusă de prim-ajutor pentru lumea de-afară. O trusă compusă dintr-un Walkman și o casetă înregistrată cu cuvintele „Inspiră, expiră, inspiră, expiră...“. Nu știu de ce, dar eu, una, nu credeam că Nancy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
stângăcie. Era mult prea grasă. Tivul fustei roșii și mult prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea și părea foarte de-a casei. Spre marea mea îngrijorare, mi-am dat seama că tipa era inexplicabil de sexy și asta fără putere de tăgadă. Am fost cuprinsă de sentimentul familiar de teamă că frumosul Chris și-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Fericirea mi s-a prăvălit din cer ca un bolovan. —Abuzezi de mâncare aproape la fel de mult cum ai abuzat de droguri, mi-a spus ea. Când ai venit aici arătai ca un schelet ambulant... —Ei, hai, nu-i adevărat, am glumit eu, ridicând capul mândră și zâmbind cu căldură. —Vezi, a țipat ea. Ai o atitudine nesănătoasă, foarte nesănătoasă. Iar ea își are rădăcina în același loc ca și dependența de droguri. îți eviți lipsa de maturitate și defectele focalizându-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
intestinele. Luke m-a înșfăcat cu putere de braț și mi-a spus: — Aș vrea să vorbim între patru ochi. Brațul mă durea, iar nebunia pe care i-am citit-o în ochi m-a înspăimântat. — Cum naiba poți să glumești pe chestia asta? m-a întrebat furios trântind ușa de la dormitor în urma mea. —Relaxează-te! M-am silit să râd. Eram ușurată că Luke nu mă certa fiindcă luasem cocaină duminică seara. —Ai fost la un pas de moarte, curvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu glumești. Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea și-a cârmit discret capul spre partea stângă, iar eu am aruncat o ocheadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]