6,255 matches
-
precum Clint Eastwood. Era o ditamai cacealmaua, dar tot așa era la majoritatea bărbaților. Ne fâțâiam cu toții Încoace și Încolo și ne aruncam priviri piezișe. Înfumurarea mea nu era chiar așa de diferită de cea pe care o afișează o grămadă de adolescenți care Încearcă să facă pe bărbații. De asta și era convingătoare. Falsitatea ei o făcea credibilă. Din când În când uitam cum să mă port. Dacă simțeam că am ceva lipit de talpa pantofului, ridicam călcâiul și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiu În locul tău! Colegiul e cea mai frumoasă perioadă din viață. Sper că ești pregătit pentru atâtea fete. Această remarcă a fost Însoțită de un chicotit, la care m-am simțit obligat să adaug și eu unul. ― Am avut o grămadă de prietene În colegiu, Cal, spuse Presto. Am lucrat la postul de radio al colegiului. Primeam tot felul de discuri gratis. Și dacă-mi plăcea o fată, Îi dedicam cântece. Îmi oferi o mostră a stilului său, croncănind cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În spatele meu și Întrebă mai amabil: ― Cum de cari după tine geamantanu’ ăla imens? ― Treaba mea. Te-am văzut ieri cu ăla. ― Am destul cât să-mi iau Înghețata asta, dar atâta tot. ― N-ai unde să stai? ― Am o grămadă de locuri. ― Dacă-mi iei un hamburger, Îți arăt un loc bun. ― Am spus că am o grămadă. ― Știu un loc bun În parc. ― Pot să mă duc și singur În parc. Oricine poate să se ducă În parc. ― Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzut ieri cu ăla. ― Am destul cât să-mi iau Înghețata asta, dar atâta tot. ― N-ai unde să stai? ― Am o grămadă de locuri. ― Dacă-mi iei un hamburger, Îți arăt un loc bun. ― Am spus că am o grămadă. ― Știu un loc bun În parc. ― Pot să mă duc și singur În parc. Oricine poate să se ducă În parc. ― Dacă vor să scape nejecmăniți, nu pot. Habar n-ai ce-i acolo, mă! Sunt locuri În Gate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semăna foarte tare cu mașina lui Batman. Milton blocase toate ușile. Tocmai trecuse de două noaptea. Drumurile din cartierul acela din josul râului erau pline de gropi, iar pe marginea drumului erau buruieni și gunoaie. Farurile puternice dezvăluiau pe stradă grămezi de cioburi, cuie, bucăți de metal, capace vechi de roți, cutii de conserve, o pereche de chiloți bărbătești aplatizați. Într-un pasaj zăcea o mașină dezmembrată: fără cauciucuri, cu parbrizul făcut țăndări, cu toate accesoriile de crom desprinse și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se gândi la servieta care stătea În pubela de gunoi. În minte Îi apăru imaginea banilor dinăuntru. Douăzeci și cinci de mii! Văzu teancurile de hârtii de o sută de dolari, cu chipul lui Benjamin Franklin repetându-se Între oglinzile paralele ale grămezii aceleia de bani. Lui Milton i se puse un nod În gât. Un spasm de teroare cunoscut de toți copiii Marii crize, puse stăpânire pe corpul său și În secunda următoare sărea din nou afară din mașină, alergând Înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsi tot acolo. Cărțile va trebui să le căutăm la bibliotecă, dar nu cred că vor fi prea greu de găsit, iar paturile... dacă am auzit bine de la personalul de îngrijire a colegiului, vor fi câteva în pod și o grămadă la subsol, nivelul unu, care au fost utilizate, până acum, de personalul permanent al școlii. Se cutremură din nou când auzi că trebuia să coboare până la subsol. Corvium... este o problemă, zise ea. Care? întrebai eu, nevăzând defectul din plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o problemă, zise ea. Care? întrebai eu, nevăzând defectul din plan. Eu nu pot să car paturi din pod și din subsol până la etajul unu și nu pot amenaja o infirmerie într-un timp atât de scurt, singură. Sunt o grămadă de medicamente de cărat. Cutii întregi, Corvium, dacă nu mă înșel, iar eu nu mă înșel, continuă alarmată. Pricepi problema? Am nevoie de ajutor. Într-adevăr. Avea nevoie de ajutor, de elevi care s-o ajute. Cine? Răspunsul, după cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
venise Soliteraj și care păreau să nu fie încurcați de prezența noastră. Probabil aveam o privire mai ciudată când mă uitam la ei deoarece Cozrat a zis: Sunt din rețeaua mea. Sunt de încredere și fac treaba asta de o grămadă de vreme! Aș dori să rămână, o parte din ei, care vor vrea, dacă îi primești. Nu strică niciodată să ai mai mulți oameni. Îi primesc cu brațele deschise... dar nu crezi că sunt cam multe arme? Începuse să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am auzit, te-aș fi crezut mai deștept. Împăratul m-a trimis. Mai luă o gură de lichid, după care continuă. Trebuie să-ți spun că mâine dimineață vei primi, în cantină, pe lângă mâncare, niște cutii. Mai bine zis, o grămadă de cutii. Vei găsi acolo tot ce ai nevoie, făcu el puțin entuziasmat. Ustensile medicale, provizii, haine, uniforme, veste, sisteme de comunicare și multe altele pe care nici nu le visezi. Un pachet îți este adresat ție. Ai face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
avariat perete, am smuls plantele care atârnau de el și am stabilit pe unde putem pătrunde cel mai ușor. Zidul, neavând mai mult de doi metri pe doi metri, semăna foarte mult cu o bucată de șvaițer, deoarece avea o grămadă de găuri. Unele erau destul de mari, altele foarte mici. Cu toate acestea, indiferent de mărimea lor, ele ne-au ajutat în munca noastră. Am descoperit că peretele cel mai acoperit cu buruieni era și cel mai probabil să cadă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cineva, dar îl întrerupsei. Nu. Nu acum. După ce terminați aici. Cum vrei, Davirum, zise el mai liniștit. Tu ce zici să facem cu ce smulgem de aici? Dar ce ai smuls de aici? Se întoarse și arătă spre mai multe grămezi mari de buruieni și plante, copaci care au fost tăiați și ciopârțiți. Munți întregi de verdețuri și vreascuri și flori de felurite culori se înălțau din loc în loc pe terenul pustiit. Îmi trecu prin minte o idee. Du-le la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lângă fiecare dintre ei? Cred că am vrut prea mult liniște și toți m-au auzit ca și cum aș fi fost lângă ei și le-aș fi țipat în ureche să se oprească. Cu ciocanul? Nu avem spumă? Am văzut o grămadă de cutii cu așa ceva în cantină. Păi, da. Cu ciocanul... spuma s-a irosit la parter și etajul unu. Colegii noștri nu-s cine-știe-ce tâmplari sau pricepuți în ale fixării tablelor. Cam avea dreptate... Tu, zisei uitându-mă la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au mers legăturile timp de vreo trei, patru minute. Nimic grav, dar ciudat, căci lucrurile noastre sunt de calitate bună, nu ca rahaturile alea de la Minister. "Velail, ai intrat pe adresa pe care ți-am dat-o?" "Da, Corvium. O grămadă de tipi vorbind vrute și nevrute. Rămân pasiv." "Bun. Caută-l pe Fernand Preiassi. N-ar trebui să-ți ia prea mult. E mereu prezent. Spune-i că ești din partea mea și întreabă-l de ultimele două baze de cercetare, dacă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
curând până la o viteză extraordinară. Te-am zărit pe holurile colegiului împreună cu Maritsu... Da... știi, când am venit aici, mă rog... acolo... noi două eram cele mai arătoase din școală. Ne-am dat seama că vom fi "curtate" de o grămadă de indivizi și chiar de unii profesori, așa că am decis să jucăm teatru ca să nu fim forțate să ajungem niște cârpe la moftul oricui. Ne vom preface că suntem împreună. Asta în mod sigur avea să dezguste o mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mecanicul ajunse la postul său și în curând tremurul specific cuprinse locomotiva și garnitura. Zumzăitul motoarelor se alungi la un moment dat și dispăru complet. Vagabonzii, văzând că nu e nimic de făcut, se cuibăriră într-un colț și adormiră grămadă, unul peste altul, într-un mod drăguț. La fel făcură și majoritatea celor nouă. Corvium, însă, și cu Helur rămaseră treji, unul pentru că nu putea să doarmă, iar celălalt pentru că era obișnuit cu lipsa somnului. Ce era bomba aia, Altanovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De ce naiba o fi venit pe intrarea principală? se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te apropia, Livia! șuieră Augustus cu greutate, sunt într-o poziție indecentă. Stă de fapt în patru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât un sac de nuci. — Genunchiul ăsta bolnav nu mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că împăratul și-a prins capul în palme și studiază papirusul pe care i-l întinsese mai devreme. — Mai sunt și alte cheltuieli legate de armată, îndrăznește. — Care? face bătrânul principe cu un aer nefericit. Secretarul imperial cercetează cu atenție grămada de suluri din fața sa și alege unul. Îl desfășoară încet de pe o vergea pe cealaltă. — Materiale pentru construcția și apărarea castrelor, silabisește rar, mașini de război, echipamente... Se uită spre principe. Ceea ce vede nu are darul să-l liniștească, așa că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de nu s a gândit? Adaugă împleticit: — Se gă... găsesc destui martori, precum și propriii lui sclavi... Sub privirea cruntă a împăratului, devine din ce în ce mai puțin sigur: — ...care cunosc... — Ce cunosc? face sec Augustus. Că sunteți în stare să adu ceți o grămadă de mincinoși, gata să-și împrumute veninul limbii pentru o pungă cu galbeni? Se strâmbă disprețuitor. — Atacați un om nevinovat și, pentru că nu aveți fapte reale în sprijinul acuzației de complot și trădare, îi zvârliți în față cuvinte injurioase și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la sân. Bun! își zice Occia. Pare calină. Dacă nu e proastă, va fi ușor de strunit și se va integra. Se pregătește să-i vorbească despre templu și despre viața lor de aici când, pe neașteptate, două preotese cad grămadă peste ele. Vântură din brațe să-și păstreze echilibrul. Vociferări mânioase o înconjoară din toate părțile. Chiar înainte de a-i simți mirosul caracteristic, al șaselea simț o avertizează că Asinia e din nou prezentă printre ele. Cum de a scăpat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase albite de vreme, unele împrăștiate, altele grămadă la un loc. Cutremurat, își dă seama că aici a avut loc o luptă. Deduce după urme că unii ostași au fugit, alții s-au împotrivit. Ale cui rămășițe or fi? se întreabă. Străini sau nu, le acoperă totuși cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește înciudat cu piciorul într-o grămadă de jucării: — Ce legătură au capodoperele astea ale industriei decadenței cu învățatul? Se apleacă și culege de jos ceva sfărâmat. Își dă seama că este totuși o literă de fildeș. O contemplă un timp, mușcându-și nervos buzele, după care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înspre grădină. — Ieșim prin spate, spune. — De ce? se interesează Plautius Silvanus, surprins de privi rea pizmașă cu care Aelius Seianus l-a salutat pe Paterculus. Nero clatină din cap: — S-ar putea ca în vestibul să mai fie încă o grămadă de clienți. După o clipă, adaugă cu un surâs obosit: — Plevușca. Vântură din mână: — Se vor ocupa Seianus și Lygdus de ei. Găsesc ușile mari de lemn, decorate cu cuie aparente, în chise. Un dulău de pază cu lanțul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]