2,606 matches
-
vreme din ce în ce mai des acest mic paradis este adus în atenția artiștilor români și a tuturor sensibililor care doresc să reînvie atmosfera unei epoci minunate. Doamne ajută! Frumusețe teatrală? Expresivitate? Eu personal sunt adepta expresivității. Nu mă tem să fiu urâtă, grotescă, caraghioasă pe scenă. Pe scenă putem fi ceea ce nu reușim să fim în viața de toate zilele. Prin expresivitate reușim să ne transformăm. Nu sunt de acord cu grimasele, indiferent de ce natură ar fi ele pentru că sunt de suprafață, premeditate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
imaginație, vrăjitorie, fenomenal, brazilienii erau de neegalat. Nu știu dacă ați asistat "pe viu" sau ați văzut la televizor carnavalul din Miercurea Cenușii din München sau cel de la Rio de Janeiro sau Salvador-Bahia. Carnavalul din Miercurea Cenușii e ceva alandala, grotesc, fără sare și piper, exact ca sărbătoarea în care are loc, cenușiu, fără sclipire, în care toți sau aproape toți participanții cad lați pe unde apucă după prea multe beri. Carnavalul de la Rio e altceva, artă, nebunie frumoasă, spectacol de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
problemele Americii. Este oare nedrept s) spun c), prin interesul lor pentru problemele americane, evreii din Țel Aviv seam)n) cu evreii din New York sau Chicago? Israelul trebuie s) se confrunte cu lumea și cu nebunia ei, cu o lume grotesc) În cel mai Înalt grad. Și toate astea pentru c) israelienii au dorit s) tr)iasc) evreiește, Într-un stat evreu. A doua zi sunt din nou În Chicagoland. La fel ca B)trânul Marinar plecat spre pol: Și-acum
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În atmosfera cenzurii din România, Își pierdea valoarea de șoc În East Village, unde cuvântul shit era repetat dimineața, la prânz și seara pe toate străzile! Père Ubu ținea tot o perie de curățat closetul drept sceptru, dar unde dictatorul grotesc avea prin jocul lui Pittiș rezonanțe riscante În comunism, la New York jocul actorului părea o caricatură de desen animat. Când generalii și aristocrații vechii gărzi erau condamnați la moarte și aruncați zgomotos În coșuri de gunoi, la New York, momentul amintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la New York amesteca limbile ca o matroană de bordel, vrând să seducă pe oricine din public cu „Je suis Queen of Poland“, pe când la Institut Adriana Popovici era În plus și o lady Macbeth În devenire. Comicul fantastic și jocul grotesc au fost pentru actorii-studenți o eliberare de sub jugul stilului familiar de cioace și bășcălie ieftină, destul de popular În Institut. Râsul lui Jarry avea o forță tragicomică de natură nobilă. Pe moment nu mi-am dat seama ce bine Îmi vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a adânci jocul. Ceea ce am scris În acel articol a revoltat lumea teatrului românesc, pentru că te declaram geniu, fără să folosesc exact cuvântul. Și astăzi, revăzându-l În minte, cred Încă În vitalitatea lui. Era un amestec de tragic, grotesc, comedie aproape de farsă, joc erotic, joc al groazei - nu ca stil, ci În bogăția comunicării. La Piatra-Neamț, amestecul organic, vital, dădea o amploare neașteptată momentului teatral. Nu exista o singură linie, ci existau multe deschideri spre tot felul de experiențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cantitate negativă“. Sonata spectrelor prezintă o astfel de lume. O citeam și deveneam depresiv. Oare toți oamenii În această viață, căutând fericirea, sunt astfel? Să fie toți la fel de falși, de mincinoși, de goi? Personajele sale să nu fie decât păpuși grotești cu față de clovn trist? Citind ce scria pictorul Carl Larsson despre Strindberg, prietenul lui, după moartea acestuia - că era un „desacralizator a tot ce e nobil și sfânt“, că „a răsfoit Biblia În preajma morții, fără Îndoială cu intenția să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca și În teatru, de o interpretă care să corespundă vârstei și să convingă fizic. La fel cum o Julietă obeză și fără vino-ncoace ar fi ridicolă pe scenă, și o Normă de șaizeci de ani pare dacă nu grotescă, neverosimilă. Dacă aș fi directorul unei instituții de operă, aș distribui rolurile tinere cântăreților tineri, printre care mulți sunt dotați cu voci bune. Așa cum stau lucrurile, ne aflăm Într-un război aproape permanent: marile vedete consacrate, știind că nu corespund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și constanta desfășurare de viziuni ce se perindă prin fața ochilor mei Închiși. Ele apar și dispar, fără ca observatorul somnoros să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au fost cu totul altele. „Ah!“, ofta ea, comme on s’aimait - cât ne iubeam! Minunatele zile de odinioară din le château! Păpușa de ceară moartă pe care am Îngropat-o odată sub stejar! (Nu-i adevărat - era o păpușa grotescă de genul păpușii Golliwogg din cărțile pentru copii americani din acea vreme.) Țineți minte când tu și Serghei ați fugit și m-ați lăsat poticnindu-mă și zbierând În adâncul pădurii! (Exagerat!). Ah, la fessée que je vous ai flanquée
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc. Bat clopotele, primul fluture Brimstone zboară pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom Întoarce la țară; și ridicându-mi privirea, văd atârnate pe sfori, de la o fațadă de casă la alta, sus, deasupra străzii, stindarde mari, bine Întinse, semitransparente
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
falnicilor trunchiuri. Nimic pe lume nu mi se părea mai plăcut decât să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația mea Înflăcărată, supunându-se evident și aproape grotesc dorinței mele (dar tot timpul punând la cale fantomatice comploturi de culise, plănuind cu sânge rece evenimentele cele mai Îndepărtate În timp ale destinului meu) mă alimenta mereu cu mostre halucinante ale unor caractere mici de litere: „...singurul specimen cunoscut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tonalități, personalități, care amestecă epoci și costume, care se petrece - ca să-l cităm pe Abuladze - „Nicăieri și pretutindeni. Niciodată și întotdeauna” sunt de o amețitoare complexitate. Invitat să definească genul, specia filmului său, regizorul propune câteva aproximații: „fantasmagorie tristă”, „tragicomedie grotescă”, „farsă tragico-lirică” și explică: „Epoca lui Varlam (după numele antieroului filmului, Varlam Aravidze n.n.) este într-atât de absurdă încât ea poate fi redată pe ecran numai cu ajutorul celor mai expresive mijloace ale absurdului însuși, ale grotescului, suprarealismului, fantasticului. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se strâng într-un mănunchi aproape didactic și demonstrativ. Întreaga parte vorbită a filmului este alcătuită din comenzi, ordine, porunci, dispoziții, indicații. „Mănâncă”, „Spală-te”, „Îmbracă-te”, „Stai aici, treci dincolo”: la strungul acestor vorbe aspre se rotunjesc treptat manechine grotești. Un astfel de manechin, în înțelesul cel mai concret al cuvântului, devine soțul: după o încercare timidă de revoltă, când refuză să se spele și să se îmbrace cu haine curate pentru a se prezenta la „raport”, el se lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu părerea V.M., inventatorul unei noi specii de proză, pentru uzul oamenilor foarte ocupați de la granița dintre două milenii. * Dintre miile de exemple care ar putea ilustra epoca de aur a absurdului ceaușist, unul mi se pare de un colosal grotesc. L-am păstrat în memorie ani și ani, de când l-am pescuit cu mâinile mele, ca să zic așa, din noianul de inepții ale „epocii”; l-am păstrat cu mare grijă, ca pe un secret prețios, pe care nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în Scrisoarea pierdută. Cât se vorbește de el, cât se comentează, cât se pregătește, până vine, intră Cațavencu adus de Pristanda, moment formidabil, moment asemănător cu apariția lui Stavroghin. Lucrurile se opresc aici, bineînțeles, deși există în Dostoievski o potențialitate grotescă formidabilă, explozivă, și o ducere la paroxism, care e și-a lui Caragiale. Ăsta este elementul care-l făcea pe Lovinescu să-l socoată pe Caragiale un autor lipsit de obiectivitate, pentru că împingea lucrurile până la stări paroxistice și asta ținea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
s-a întâmplat să scriu, e mult de-atunci, că aforismul poate fi și un element al poeziei. Cartea postumă a lui Marius Robescu ̀ mi confirmă această părere. Asta are în definitiv importanță numai pentru mine și ar fi grotesc să-mi revendic vreun merit, care în speță e nul. Dar însemnat ̀ îmi pare că Robescu a dus în această carte până la ultima consecință un dat al său funciar, o atitudine intelectuală și etică, obținând chintesența propriei poezii prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Pär Lagerkvist scrie în cartea lui Sufletele marcate că ființele sunt acoperite, împiedicându-se unele pe altele în ciudatele lor haine grosolane. Cineva înlăuntrul nostru se sperie și vrea să fugă în prezența altora - ca și cum carcasele trupești ar fi deghizări grotești pentru „a funcționa” numai în această lume și numai în acest fel. La plecare, hainele cad de la sine ca niște piei vechi, ponosite, și ceea ce a fost viu și ne-a umplut de bucurie și durere dispare în altă parte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poate de a-și tălmăci visul cu sângele și lumina altfel. Un vis extraordinar în fond, nu un coșmar, cum am scris, un vis în care ți se arată corpul luminii, partea nevăzută a ființei, fără de care am fi mutilați, grotești, fără nici o speranță în viață. Seara, am văzut o ploaie de stele! Nu sunt sigură, dar cred că veneau din Leonidele. M-am simțit toată ziua în așteptarea a ceva, și acel „ceva” a venit târziu, ca o declarație de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost mărturisirea spontană că a fost inspirat de cartea pentru copii a Selmei Lagerlöf Călătoria minunată a lui Nils Holgersson, precum și de literatura franceză, în special de geniul purificator al lui Rabelais, care i-a dat cheia prin care spiritul grotesc poetic se împletește fericit cu stilul realist și multe tonuri universale. Sigur că literatura nu poate supraviețui decât înnoindu-se printr-un muzical „da capo”, plin de inventivitate... Despre drama sa personală, măiestrit expusă în romanul Coșmarul, „drama nașterii unui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
NR. rezultă că pe cetățean îl cheamă... (NB: Cetățeanul din Santiago este cel cu trei surori în România). Zeci și zeci de înregistrări, discuții anoste, comune, calificate "strict secret". Cizme, cefe groase și transpirate, capete pătrate, o adunătură de personaje grotești aflate necondiționat în slujba "primului cizmar al țării", înregistrând zi de zi și ceas de ceas viața intimă a mii de romani, pândind "bomba", infracțiunea, înjurătura, acuza la adresa "odiosului" și "sinistrei", a "conducerii de partid și de stat". Incitantă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost fructul copt al unor stări de reverie transformate în expresii concrete, suprarealiste. Aceste transformări au determinat deseori progresul; în multe împrejurări efectul reveriei suprarealiste s-a tradus însă, în formule detestabile. Multe reverii s-au concretizat în cele mai grotești manifestări. Revoluțiile și ideile reformiste, precipitate, au avut în special această soartă odată trecute într-un text "concret". Cicatricile recente ale societății contemporane atestă acest fenomen, "eșecul reveriei". În "epoca de aur", societatea românească a trăit chiar într-un peisaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
probabil, de lumea în care se afla, ca și de ea însăși, după câteva zile și nopți petrecute în acest regim, măicuța a murit. Nu știm dacă în intenția grupului agresor era chiar asasinarea bolnavei; supoziția pare exagerată și puțin grotescă, deși nu este exclusă nici eventuala intenție de pedepsire; boala este "păcat" și bolnavul, în spiritul dogmei, un "vinovat". Oricum, tratamentul a fost prea dur și pacienta a murit. Făptașul principal, la un prim examen, s-a dovedit un delirant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
10% de toți, eventual tineri. Mai mult, îi aleg și îi promovează preponderent după zâmbet, dantură, pectorali, elasticitatea pielii, și defilează cu ei ca trofeu și imagine de campanie, mizând pe frustrările și fanteziile erotice ale electoratului feminin. Probabil pare grotesc și complet imposibil de imaginat. Dar dacă ne gândim bine, în situația inversă, consacrată de ordinea lumii în care trăim, abordarea unor politicieni nu este cu nimic mai brează. Este doar mai banală și, de aceea, mult mai puțin șocantă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
masiv presă și comandă diversiuni și minciuni. Strigă pe cât mai multe canale „hoții, hoții!”, strigă împotriva tulburării ordinii „publice”, strigă împotriva tulburării liniștii și stabilității propriei surse de câștig, împotriva înfățișării nude a incompetenței individuale, cu alte cuvinte, practică o grotescă mineriadă de castă politică. Pe fețele lor se citește, la fel ca pe cele ale minerilor de pe vremuri, care între timp au evoluat incomparabil mai mult decât politicienii, o nespusă frică, negru-agresivă că nu vor mai fi „clasă conducătoare”. Text
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]