26,356 matches
-
chemat mai repede din serviciul de apărare al patriei să mă oprească din ofensivă. Recompensa a fost pe măsură, consemn în cazarmă, fără întâlnirile cu băieții de cartier cărora le dădeam lecții, și noaptea, la fotbal pe asfaltul străzii. Din hainele militare pe care nanu Mișu le înlocuia o dată la un an sau doi, mama, care se pricepea și la croitorie, mi-a confecționat pantaloni, veste și haine de culoare kaki, căci țesătura materialului era de o calitate impecabilă, ce nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cartier cărora le dădeam lecții, și noaptea, la fotbal pe asfaltul străzii. Din hainele militare pe care nanu Mișu le înlocuia o dată la un an sau doi, mama, care se pricepea și la croitorie, mi-a confecționat pantaloni, veste și haine de culoare kaki, căci țesătura materialului era de o calitate impecabilă, ce nu se găsea nicăieri în comerțul popular, astfel că arătam îmbrăcat ca un copil de trupă. O singură persoană din casa proprietarului Aprihăneanu mi-a ținut parte, și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eu, un „mamon de copchil”, cum mă dezmierda bunica, săptămânal, duminica le ofeream acestor femei văduve un ritual plin de farmec și naivitate, ele înfruptându-se copios din ghiveciul meu preoțesc și îmbunătățindu-și starea de spirit. Îmbrăcat cu o haină lungă cusută cu fir aurit și paiete, moștenită de la bunicul, cu capul acoperit de potcap, aveam în mâna dreaptă o cruce din lemn și un sfeșnic vechi din bronz, cu care le atingeam capul, iar în mâna stângă cădelnița cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de apariția furioasă a mamei, cu o vargă în mână, pe malul apei, urmărind cu privirea figurile de la suprafața apei, strigând să ies din apă și să vin la ea. De frică, am ieșit pe malul celălalt, și, uitând de haine, o luai la fugă, și „pe aici ți-e drumul!”. Prinde orbul, scoate-i ochii! Totuși, un minim respect îmi rămăsese și, tremurând de frig, numai în chiloți, am așteptat-o pe mama la capătul podului, cerându-i iertare și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb pieptănat mereu Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai acătări”, că e prea calic, că le e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un tip mare, păros din caleafară (“Blănosul”) și cu o cicatrice urâtă sub ochi Îl tachina cu astfel de cuvinte, Înnegurându-l de fiecare dată când Îl Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți. Numai că aluziile și luările peste picior Începuseră să se aglomereze În inima bietului Iulian. Evident că Blănosul era actorul principal: “Ce costum, bă, că tu n-ai nicio haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una din zile, nemaisuportând concertul acela de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se Încrețeau bine pe la glezne. Cu toate astea, ne uitam cu toții ca prostiți. Iulian nu mințise. Îl priveam acum ca pe o fantomă ce și făcuse apariția nu de după zidul clădirii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
intenționau să cațere pe cineva, un soi de lider, pe calul cabrat și cu un gât lung, foarte Întins, pentru a le striga păsul, În timp ce alții, cu un tupeu exagerat, voiau să Împiedice lucrul acesta, trăgând de picioarele și de hainele rivalilor lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să străpungă mulțimea și să traverseze piața. Numai că se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează somnolent când merge, am numit-o “Rățușca” (cea urâtă). Și domnul acela
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă privesc cu un aer prietenesc și răspund cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin doar urletele prostești ale lui Creț și vrăjeala turnată de teatralul Bobică: Dați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai potrivit să mi se spună... Sau - cine știe - poate și mai rău! Curând va trebui să mă despart de sacoul meu gricenușiu. Ca, de altfel, și de pantalonii mei bej. Faptul acesta Îmi stârnește o mare tristețe. Au fost hainele mele preferate, “țoalele” mele cele mai dragi. Sacoul și pantalonii aceștia miau slujit cu Încredere ani mulți la rând (aș spune chiar zeci de ani) de-a lungul carierei mele de profesor. Mi-amintesc dimineți demult apuse, pline de lumină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la rând (aș spune chiar zeci de ani) de-a lungul carierei mele de profesor. Mi-amintesc dimineți demult apuse, pline de lumină, când, după ce mă bărbieream și-mi trăgeam o cămașă pe mine, Îmbrăcam pantalonii bej și sacoul gri-cenușiu. Haine de calitate, primite cadou de la un unchi de-al meu, de departe. Haine din stofă fină (olandeză), croite, după etichetă, În Italia. Italienii aceștia sunt artiști prin excelență. Le voi fi recunoscător cât voi trăi pentru... pentru toate minunile create
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de profesor. Mi-amintesc dimineți demult apuse, pline de lumină, când, după ce mă bărbieream și-mi trăgeam o cămașă pe mine, Îmbrăcam pantalonii bej și sacoul gri-cenușiu. Haine de calitate, primite cadou de la un unchi de-al meu, de departe. Haine din stofă fină (olandeză), croite, după etichetă, În Italia. Italienii aceștia sunt artiști prin excelență. Le voi fi recunoscător cât voi trăi pentru... pentru toate minunile create de ei pe pământ. Nimic din ce-am mai purtat nu s-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fină (olandeză), croite, după etichetă, În Italia. Italienii aceștia sunt artiști prin excelență. Le voi fi recunoscător cât voi trăi pentru... pentru toate minunile create de ei pe pământ. Nimic din ce-am mai purtat nu s-a comparat cu hainele acestea (și o spun fără nici cea mai vagă urmă de subiectivitate). Toți apropiații (atâția câți au fost - nu sunt o fire foarte prietenoasă), colegi și cunoscuți, toți se mirau de calitatea și de frumusețea acestor haine: ce materiale deosebite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a comparat cu hainele acestea (și o spun fără nici cea mai vagă urmă de subiectivitate). Toți apropiații (atâția câți au fost - nu sunt o fire foarte prietenoasă), colegi și cunoscuți, toți se mirau de calitatea și de frumusețea acestor haine: ce materiale deosebite, domnule, ce cusături fine, ce lucrătură... de unde le-ai achiziționat, mon cher? Eu unul eram tare mândru În “pielea mea de stofă”. Când le aveam pe mine, mă simțeam cu totul diferit. Mă simțeam mai curat, mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă simțeam mai curat, mai Îngrijit, mai nobil. Aș Îndrăzni să spun chiar mai deștept. Ori de câte ori mă Înscriam la cuvânt, pe la ședințe, pe la cercurile metodice ori În cadrul diferitelor ceremonii din școală, vorbeam bine, vorbeam inspirat, emoționând de fiecare dată asistența. Hainele acestea mi se lipeau de suflet, deveneau una cu mine, conferindu-mi o siguranță și o importanță deosebite. Numai că, odată cu trecerea anilor și, consider, din prea mult exces de zel (am exagerat purtându le), pentru că “am cerut” prea mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se lipeau de suflet, deveneau una cu mine, conferindu-mi o siguranță și o importanță deosebite. Numai că, odată cu trecerea anilor și, consider, din prea mult exces de zel (am exagerat purtându le), pentru că “am cerut” prea mult de la ele, hainele mele dragi, pantalonii mei iubiți și sacoul meu deosebit au Început, după cum era de așteptat, să se uzeze. Puțin câte puțin, azi un pic, mâine și mai mult, s-au decolorat ușor, s-au uzat vizibil, au... Îmbătrânit. Am Început
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zilele geroase ale unui ianuar neîmblânzit), Valeriu Atodiresei, prietenul meu vechi (căruia i se spunea din cauza gușii adorabile și a fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-a spus pe un ton confesiv, păstrând Însă o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă de ele cât mai curând - te pun Într-o lumină rea!...” Am simțit un sfredel În inimă și un cutremur puternic sub tălpi. Cu obrajii În flăcări, am părăsit ca din praștie mica noastră cancelarie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nici pe departe un trai decent), ci doar pentru simplu fapt că m-a rugat să o ajut, că se afla, mă gândeam, la ananghie, că... M-a Întrebat, tăindu-mi vorba din gură, dacă poate să-și aranjeze niște haine În șifonierul meu (un șifonier mare, cu trei uși, pe jumătate gol). I-am oferit, spre surpriza ei, două din cele trei compartimente etajate. Și-a aranjat tot ce adusese În geamantane timp Îndelungat, Într-o tăcere deplină (cu spatele la mine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe jumătate gol). I-am oferit, spre surpriza ei, două din cele trei compartimente etajate. Și-a aranjat tot ce adusese În geamantane timp Îndelungat, Într-o tăcere deplină (cu spatele la mine, ignorându-mă complet). Era concentrată, ordonând cu mare grijă hainele pe rafturi și pe umerașe. Apoi a ieșit impasibilă, fără a-mi arunca măcar o privire de mulțumire ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plină de ridicol. Abia a treia zi dimineață (după o noapte În care Îmi construisem tot felul de scenarii dure, sângeroase), pe la orele nouă și jumătate, niște bătăi repetate În ușă mi-au atras atenția. Eram Întins În pat, cu hainele șifonate, după un somn cu Întreruperi. M-am grăbit cât am putut de repede să deschid. Melanie, Îmbrăcată elegant și complet diferit, a intrat liniștită În cameră, a salutat scurt, și s-a dus țintă În baie. Când a ieșit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]