3,251 matches
-
de hasizi Breslov din Țfat. După o lungă tăcere, Tamar spuse: Mi-am amintit. Gad ne-a rugat să dăm cu cârpa de praf prin biroul lui. Wahrhaftig a spus să sterilizăm forcepsurile și dilatatoarele și să fierbem prosoapele și halatele. Doar că nu-mi prea vine să mă scol. Să termin Întâi careul ăsta. —Lasă, spuse Fima cu Înflăcărare. Stai aici liniștită ca o regină. O să fac eu totul. Ai să vezi că o să fie În regulă. Se ridică deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cuvânt. Și insista să-l convingă pe Fima că Gad nu era În fond un om rău, ci doar speriat și rănit. În afara momentelor În care susținea exact contrariul: Orice femeie ar fi părăsit o asemenea viperă. Fima Își Îmbrăcă halatul alb, scurt, se așeză În spatele biroului de recepție și Începu să verifice registrul de programări. Ca și cum ar fi vrut să ghicească subconștient care din paciente se va materializa În viața sa ca o viitoare Annette Tadmor. Tamar spuse: Sunt Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și perdelelor. Un bărbat stă așezat În fotoliul său, În papuci, și citește o carte despre istoria barajelor. Pe brațul fotoliului se află un păhărel de coniac. Soția lui iese din baie, cu părul ud, rozalie, parfumată, Înfășurată Într-un halat din flanelă albastră. Un copilaș joacă liniștit pe covor domino. Focul dansează ca o floare delicată În spatele grilajului căminului. Încă puțin și vor cina În fața televizorului, urmărind un serial comic pentru toată familia. Apoi vor culca Împreună copilul, Îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al lui Gabor, mare și ergonomic, dar asemănarea se oprea aici. Tunsoarea scurtă, marinărească a lui Miller, rară și blondă ca părul unui bebeluș, îi dădea un aer de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să știe că în mine nu mai rămăsese aproape nimic din copilul de odinioară. Am traversat sala de așteptare și am pornit-o pe coridor, în spatele asistentei. Mă conduse într-o încăpere mică, aflată la capătul coridorului, îmi întinse un halat alb și îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așteptare și am pornit-o pe coridor, în spatele asistentei. Mă conduse într-o încăpere mică, aflată la capătul coridorului, îmi întinse un halat alb și îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-am pus halatul. Într-un colț era un scaun cu spătarul drept. Mai era și o masă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-am pus halatul. Într-un colț era un scaun cu spătarul drept. Mai era și o masă lungă acoperită cu un cearșaf alb. Nu voiam să mă așez pe ea. Am ales scaunul. M-am uitat la ceas. Era 10:25. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de rudenie. Atât poți să faci și tu pentru mine. Ești mort, pentru Dumnezeu! Tata continua să se uite la mine din fereastră. Tocmai de aceea trebuie să o faci pentru mine. Un tânăr cu o tunsoare îngrijită, într-un halat alb scrobit, tăie prepuțul fiului meu fără vreun ritual prealabil și, deși David își arătă protestul doar printr-un țipăt, nu au mai fost și alte consecințe imediate, exceptând, poate, privirile piezișe pe care le aruncam copiilor cărora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și o ceașcă din care ieșea abur. M-am ridicat brusc și m-am repezit să iau ceașca, pentru că mi se făcuse frig. Mișcarea mea bruscă a speriat-o și am zărit-o ducându-și mâna spre unul din buzunarele halatului. Pe semne își făcuse griji, o speriasem. Și-a revenit repede când a văzut că tumultul meu era născut nu de frumuseștea ei încă vie, ci mai degrabă de aburul ademenitor al licorii calde. Am luat ceașca în mână ducând
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
în plâns. Întoarce-te la soțul tău. Numa’ lui îi ești bună. După asta, Irene a început să aibă probleme cu somnul. Naji îi săruta cearcănele de sub ochi și-i făcea masaj la umeri. I-a cumpărat cel mai urât halat de casă din flanel pe care Irene îl văzuse în viața ei și i-a spus că, înfășurată în el, o să doarmă ca un îngeraș. Ceea ce, în mod surprinzător, s-a și întâmplat. Acum Naji i-a zis: În țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Era imposibil ca femeia aia să se apropie la mai puțin de doi metri de ea. Irene s-a uitat la Jina, care înlemnise. Din clipa în care se cunoscuseră la cursul de pictură, când Irene și-a dat jos halatul de pe ea, iar Jina i-a făcut cu ochiul, Irene simțise față de ea un devotament pe care rareori îl nutrise față de vreun bărbat. Jina era o femeie cu destul defecte ca să fie plăcută și cu destule calități și carismă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mea la acel Început de trimestru. Numai că din privirea mea, cea venită de departe, lumea nu dispăruse. Vorbeam cu colegii, simțind că le disting trăsăturile: cutare era tot roșu În obraji, celălalt negricios, profesorul Secășan apărea Îmbrăcat Întotdeauna În halat alb, cel de matematică Într-un costum gri, iar doamna de botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul plutea scăldat În lumina de amurg a unei veri nespus de strălucitoare. Cicatricea din frunte mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întuneric. Sub pleoape Însă, aceeași inundație, o amurgire fără sfîrșit. Era mijloc de noiembrie și vara din ochiul meu ciudat și invizibil, ascuns, nu dispăruse. Nici șalul galben de la gîtul profesoarei mele favorite nu se Îndepărtase de chipul ei, nici halatul de doctor al dascălului Sorin Secășan și nici pantofii lui roșietici, lucitori de te puteai oglindi În ei, nu-și schimbaseră stăpînul. Colegii mei, la rîndul lor, nu-și Înlocuiau Îmbrăcămintea de la o zi la alta, dar ei măcar erau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amoroasă pe malul mării, fără să știe care anume dintre cele două va veni. Totuși, se dezbracă în pielea goală și așteaptă. Striptease-ul este de altfel o specialitate a Anei Cioclov, și cel masculin, și cel feminin: „Îmi desfac cordonul halatului și ies din îmbrățișarea caldă strecurându-mi leneș brațele din mânecile largi, făcându-l să alunece peste umeri, apoi, proptindu-mă amețită de privirile hipnotice ale bărbatului, îl las să-mi cadă la picioare ca o cortină grea... Panglicile subțiri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
facă o baie. Pentru că tânjise după el toată seara. „O, femeia e un sconcs. Atâtea mirosuri, unchiule“, spuse ea. Scoțând tot, dar trecând dresul cu vederea, se aruncase În cadă. Wharton era uimit și se așezase pe capacul toaletei În halat În timp ce ea, atât de rumenă de whisky, Își săpunea sânii. Sammler știa bine cum trebuie să fi arătat sânii. Puține, În fond, erau ascunse de rochiile ei decoltate. Așadar fu săpunită și clătită și dresul ud scos cu dificultate veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra muncii. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
coridor În felul lui obișnuit, rapid, favorizând ușor partea văzătoare, punând Înainte piciorul drept și umărul drept. Când ajunse În anticameră, o sală Însorită cu mobilier portocaliu de plastic moale, Îl găsi acolo pe Wallace Gruner cu un doctor În halat alb. Era chirurgul lui Elya. — Unchiul tatălui meu - doctorul Cosbie. Încântat de cunoștință, doctore Cosbie. Parfumul posibil irosit al manierelor domnului Sammler. Cine mai era aici acum să fie conștient de asemenea chestii din Lumea Veche? Pe ici, pe colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ridică din apă. Auzi zgomotul făcut de picioarele ei, puternice, iuți. Când mergea Întotdeauna ștergea cu corpul obiecte. Niciodată nu mergea pur și simplu. Atingea lucruri și și le Însușea. Ca proprietatea ei. Apoi intră, mișcându-se rapid, purtând un halat de lână bărbătesc și un prosop pe cap, și părea să răsufle greu, șocată că fusese văzută În cadă de tatăl ei. — Ei bine, unde este? — Tată! — Nu. Eu sunt cel șocat, nu tu. Unde e acel document pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lăsa să vorbească În poloneză, aluneca spre altceva, spre infantilitate. Cu gingășie de copilă, Își plecă fața de femeie matură, Între două vârste. Îi Înfrunta acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar domnul Widick nu se duce niciodată acasă. Probabil că-și urăște casa. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie cu formele ei feminine, sexuale evidențiate de strânsoarea halatului de lână (mai ales mai jos de mijloc, unde era un lucru care stârnea suspinele iubitului), această femeie matură nu trebuia să Îi ceară acum tatălui ei să facă obiectele sublunare remarcabile. În primul rând, el nu Încălecase nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le arunca. Reflectându-se În luciul camioanelor de carne. Hălcile de vită și de porc, Învelite În tifon, pătate de sânge. Lucrurile comestibile vor fi mereu respectate de un om care aproape că murise de foame. Muncitorii, și ei, În halate albe, lați În umeri și vânoși, un personal bine clădit, oamenii măcelarilor. Lângă râu mirosul era echivoc. Nu știai sigur dacă mireasma de crud se trăgea de la mal sau de la sânge. Iar aici Sammler văzuse cândva un șobolan pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Făcuse favoruri Mafiei. Făcuse anumite operații. Banii existau cu adevărat. Nu avea timp să se gândească la toate astea, Însă. Închise telefonul și Întorcându-se de la tejgheaua de marmură descoperi că doctorul Cosbie Îl aștepta. Fostul fotbalist de succes cu halatul lui alb strângea din buze. Fața golită de sânge și ochii de un albastru impersonal erau antrenați să transmită mesaje de chirurg. Mesajul era clar. Se terminase. Când a murit? spuse Sammler. Chiar acum? În timp ce ca un prost o Împingeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
studenților. Toți pufăiau, unul dintre colegi fuma chiar pipă. E de presupus că eu, ca începător zelos din cale-afară, am imitat imediat sau destul de repede gestul de a extrage țigara ori tehnica răsucirii ei cu propria mână, așa cum copiasem și halatele albe și lungi până la genunchi pe care le purtam toți studenții și toate studentele ce stăteau în semicerc în fața personajelor lor din lut fixate pe suporturi, cu ochii ațintiți pe gospodina așezată stând ceva mai sus și explorau detaliile trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
donații și în puloverul strident, pestriț, din resturi de lână, eu mă simțeam mai prejos. Și pentru că fiul simțea atât de vizibil lipsa acelei piese vestimentare a breslei, mama - mândră de, cum zicea ea, „proaspătul ei academician“ - îi croise un halat alb ca zăpada din cearșafuri de pat care nu erau tocite decât la cap și la picioare. Astfel costumat mă văd în fotografiile din acea vreme. Mai clar decât începutul carierei mele de fumător îmi stă înaintea ochilor prima temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]