10,331 matches
-
lucru este o poruncă, nu este un sfat - atunci, încercând să-i iubești, te trezești la un moment dat că nu-i mai urăști. De aici pleacă totul. Și dacă nu-i urăști, ești deja pe o treaptă. Și cu harul lui Dumnezeu și cu marile simțiri duhovnicești din noi ne agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
dat că nu-i mai urăști. De aici pleacă totul. Și dacă nu-i urăști, ești deja pe o treaptă. Și cu harul lui Dumnezeu și cu marile simțiri duhovnicești din noi ne agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul. Este în funcție de atitudinea și mișcarea ta. Nu
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
marile simțiri duhovnicești din noi ne agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul. Este în funcție de atitudinea și mișcarea ta. Nu te mântuiesc faptele tale, oricât ar fi de grozave, ci harul lui Dumnezeu pe faptele tale. - Preacuvioase Părinte, Sfânta Împărtășanie îi unește pe credincioși între ei, dar
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul. Este în funcție de atitudinea și mișcarea ta. Nu te mântuiesc faptele tale, oricât ar fi de grozave, ci harul lui Dumnezeu pe faptele tale. - Preacuvioase Părinte, Sfânta Împărtășanie îi unește pe credincioși între ei, dar și cu părintele liturghisitor. Cum se
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul. Este în funcție de atitudinea și mișcarea ta. Nu te mântuiesc faptele tale, oricât ar fi de grozave, ci harul lui Dumnezeu pe faptele tale. - Preacuvioase Părinte, Sfânta Împărtășanie îi unește pe credincioși între ei, dar și cu părintele liturghisitor. Cum se manifestă această unire? - Am văzut și vedeți toti că în pustie leii sunt cu leii, căprioarele numai cu
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
și trebuie trăită până la ținta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Această înaintare către desăvârșire nu este doar un urcuș, treptat și uniform, ci poartă permanent în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și necazurilor, a „supărărilor fără de voie”, a „pătimirilor
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
amintește de păcate fără patimă, adică fără plăcere, întristare sau ură. Al treilea semn, mai mare decât acesta, este atunci când cineva își amintește păcatele și se bucură și dă slavă lui Dumnezeu pentru mulțimea virtuților dobândite din pricina păcatelor sale prin harul dumnezeiesc și prin pocăință. Al patrulea semn, cel mai mare dintre toate, este atunci când omul își scoate din inimă toate gândurile pătimașe și când le uită cu desăvârșire, încât niciodată nu-l mai pot ispiti. Despre primul semn a scris
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
ești decât instrumentul prin care Dumnezeu lucrează și strigi: “Neputincios cad, Stăpâne, în fața Ta!”, în timp ce lacrimile-ți inundă fața. Eu cred că Părintele Paulin, atunci când îi curgeau lacrimile, era în plinătatea rugăciunii. Pentru el, cuvintele erau într-adevăr purtătoare de har, harismatice... Pentru el nu erau cuvinte goale, fără sens și lipsite de conținut; chiar dacă aceleași cuvinte, rostite de alții, puteau părea goale, însă erau vii când le spunea Părintele Paulin Lecca. Te mișcau, te mobilizau, te impulsionau, te schimbau și
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
ne exprimăm cu prea multă blândețe, ne par prin comparație „minunile” OZN-iste și „puterile” paranormale cu care suntem asediați în mass media contemporană. Acestea pot avea aderență și succes numai la acei la care legătura cu Biserica, Tainele - deci Harul - învățătura și liturghia s-au diluat la extrem prin fenomenul secularizării. Doar în condițiile acestea se poate explica și pierderea acelei facultăți esențiale dobândită în chip haric la Taina Mirungerii: - pentru a dobândi darul deosebirii duhurilor (diakrisis), discernământul ori dreapta
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
Său“ (Facerea 1, 26-27), a fost perfect ca posibilitate (potență), dar perfectibil ca realitate, căci „asemănarea“, care avea să-l facă perfect, trebuia să o realizeze pe parcurs și prin lucrarea voinței proprii, stimulată, ajutată și dusă la desăvârșire prin harul dumnezeiesc. Unica poruncă dată a fost „să nu mănânci din pomul cunoștinței binelui și răului...“ (Facerea 2, 17), căci mâncând va muri. Primul om constituia un tot perfectibil, armonios, o îmbinare desăvârșită între trup și suflet, ambele nemuritoare; nu exista
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
este fidelă îndemnului Mântuitorului de la Cina cea de Taină, unde a spus ca: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea”(Matei XXVI, 26-28 și cel...) Aici, în adunarea (sinaxa) liturgică, se găsește izvorul vieții, centrul ei, de aici decurgând învățătura nouă, harul ei sfințitor și modul în care ea se conduce. Adevărul ei este viață; împărtășirea de viață: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi.”( In
DESPRE FRMUSETEA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366928_a_368257]
-
mare valoare. Primele cărți tipărite au fost Psaltirea în versuri și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu . Înțelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri românești, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină și de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la București, din 1688. În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor
DOSOFTEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366952_a_368281]
-
au lovit valurile și nu l-au clintit! L-au bătut vânturile și nu s-a plecat!” (op. cit. p. 210) Lucrarea mărturisitorului și eroului nostru Radu Mărculescu cuprinde 13 capitole și se evidențiază prin darul minunat, viu ce păstrează în harul ei memoria unei înalte conștiințe creștine în care se derulează suferința căderii în prizonierat ori în infernul robiei. Dacă pentru mulți prizonieri această înfrângere s-a transformat în cădere, devenită apoi o catastrofală prăbușire, pentru foarte mulți camarazi, căderea s-
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Occident (din interese de joasă specie) la picioarele de lut ale uriașului sovietic.” (op. cit. p. 447) În lagărul-schit al captivității, dincolo de constrângerile exterioare și polare, în candela sufletului fiecărui prizonier mijea totuși licărul unei ancore, a unei speranțe. Poate că harul schitului mai împrăștia sacralitatea acelor ostenitori, înmiresmată de duhul trăirii liturgice. Pronia cerească încălzește sub aripile Ei procesul de remodelare și de renaștere interioară, a celor care nu abandonaseră lupta combativă și dinamică a creștinismului, revenirea la credința călăuzitoare, care
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Toate Articolele Autorului Sfîntul Vasile cel Mare[1] (330 -1 ianuarie 379) a sacralizat sclavia oricărei femei sclave cu stăpânul său, interzicându-i să se mărite cu alt bărbat! Sclavia în ochii Bisericii Creștine primare avea valoare de Taina Căsătoriei. Harul Duhului Sfânt nu poate sta lângă nimic necurat! Nu cred că există mai mare necurăție decât să legiferezi niște canoane care nefericesc femeile sclave să nu se poată mărita pt. că sunt deja măritate contra voinței lor. Sfântul Vasile cel
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Născută-n Alexandria în Credința Creștinească, Avea râvnă pentru carte și viață Bisericească La 15 ani au măritat-o cu-n bun creștin tânăr-pescar Ducând o viață curățită de DUHUL SFÂNT prin al Său Har ! Dar socrul ei, satanizat, în toate zilele-a poftit-o Ea îl ruga ca pe un tată ; el, ca turbat, a siluit-o... Dar Tomaida a fost tare și a rămas neântinată Chiar și lovită cu turbare și de sabie
SF.MC.TOMAIDA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367532_a_368861]
-
făptuitorul devine omul contemplației, al cunoștinței sau, pe treptele cele mai înalte - un contemplativ. Această cunoaștere supranaturală, o completează pe cea naturală, indirectă. Condițiile ei sunt, din partea credinciosului - izbăvirea de patimi, curățirea inimii și rugăciunea curată, iar din partea Lui Dumnezeu, harul Său necreat. Același sfânt - Maxim Mărturisitorul - exprimă foarte clar și limpede raportul dintre cele două căi de cunoaștere a lui Dumnezeu: naturală-supranaturală, catafatică-apofatică, precum și superioritatea celei din urmă: "Cel ce vrea să cunoască pe Dumnezeu în mod pozitiv, din afirmări
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
cunoștința mincinoasă, ce îngâmfă pe om, este ispita diavolească. Cunoașterea duhovnicească adevărată constă în experiența trăită, fiind în afara și deasupra oricărui raționament sau judecăți omenești. De aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul o consideră "simțirea Celui cunoscut prin participarea la El după har". Ea înlătură cunoștința cuprinsă în raționament și înțelesuri, ridicându-se atât deasupra teologiei pozitive, cât și celei negative, catafatice sau apofatice, ajungând la simțirea tainică, în stare de extaz, a Celui cunoscut prin participare și prin experiență. Spre deosebire de cunoașterea relativă
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
are, la început, un caracter inteligibil, putând fi exprimat, chiar dacă insuficient, în termenii teologici afirmativi sau negativi. Dialectica acestei cunoașteri exprimă același paradox. Neștiința în sens de depășire a oricărei cunoașteri, se transformă în supraconștiința prezenței și simțirii tainice a harului; logicul face loc supranaturalului, tainicului; întunericul devine lumină. Potrivit Sfântului Grigorie Palama, teologul luminii dumnezeiești, cunoștința oferă și conferă oamenilor duhovnicești o lumină tainică, pe care mintea o vede în contemplație, în rugăciune. Cunoașterea lui Dumnezeu, așa după cum o înțelege
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
în esența gnoseologiei creștine. Spiritualitatea răsăriteană vorbește despre darul sau harisma cunoașterii, ca fiind o stare harică deosebită la care ajung Părinții duhovnicești, ce se îndeletnicesc cu rugăciunea curată și neîncetată. În această stare, potrivit lui Calist Catafygiotul, cei îndumnezeiți prin har sau lucrare, "trăiesc cu cele dumnezeiești și cu Dumnezeu ca și cu cele familiare și le cunosc pe acelea așa cum contemplă Dumnezeu într-un chip asemănător, pe cei ajunsi în chipul dumnezeiesc și dumnezei și se unește cu ei...". Tot
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
perspectivă ascetică. Pentru acest fapt, Cuviosul Teognost consideră cunoașterea despre Dumnezeu ca fiind o sinteză a lucrării practice, ascetice a credinciosului, fiind "știrea neînșelătoare despre Dumnezeu și despre cele dumnezeiești, prin care iubitorul de Dumnezeu se înalță spre îndumnezeirea cu harul Duhului, fără să fie tras în jos de patimi". Spiritualitatea răsăriteană se deosebește de orice alt sistem gnoseologic tocmai prin insistența asupra elementului ascetic, în problema cunoașterii lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este Persoană absolută, cunoașterea Lui este în funcție de posibilitățile noastre
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
răspundă și ea prin smerita cugetare, prin "renunțarea la mândria de a-L cunoaște prin noi înșine". Prin această atitudine smerită, ne înălțăm la cotele cele mai înalte ale umanului, ale eticului, până la hotarul dintre mărginea firii umane și lucrarea harului dumnezeiesc. Dinamica vieții duhovnicești se oglindește deplin în starea de curăție și cunoaștere a lui Dumnezeu. Înaintarea în virtute conduce către o proporțională cunoaștere a tainelor creștine. Pe treptele cele mai înalte, umanul eliberat de tot ceea ce este patimă sau
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
atât în ce privește curăția, cât și adâncimea și durata sesizarii apofatice a lui Dumnezeu". Prin aceasta, cunoașterea duhovnicească se dovedește a fi superioară oricărei elaborări intelectuale, speculative, ea fiind o cunoaștere duhovnicească, prin curăție si participare la taina divină, sub ocrotirea harului. Cu cât cunoaștem mai multe despre Dumnezeu și cu cât pătrundem mai adânc și mai profund în tainele infinite ale dumnezeirii, cu atât ne smerim mai mult, dându-ne seama de imposibilitatea noastră de a cuprinde și înțelege nemărginitul. De
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
prin unire nu este o aflare a lui Dumnezeu cu ajutorul cauzalității ori al anologiei, ci prin suprimarea, prin înlăturarea și negarea oricărei idei sau experiențe mărginite și limitate. Ea depășește logica demonstrațiilor având sensul de "unire și îndumnezeire produsă prin harul lui Dumnezeu, în chip mistic și ascuns după înlăturarea tuturor impresiilor de jos sau după încetarea activității minții". Trăirea apofatică a lui Dumnezeu "echivalează cu un sentiment al misterului, care nu poate exclude rațiunea și sentimentul, dar este mai adânc
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
minții". Trăirea apofatică a lui Dumnezeu "echivalează cu un sentiment al misterului, care nu poate exclude rațiunea și sentimentul, dar este mai adânc decât ele". Rugăciunea este considerată de scriitorii filocalici lucrarea firească, proprie a minții restaurate în starea de har. Tot astfel, darurile cu care Dumnezeu binecuvintează viața noastră, sunt efecte ale rugăciunii și sunt împărtășite, în general, în stare de rugăciune, în ambianța spirituală, duhovnicească, pe care o creează dialogul dintre Dumnezeu și om, care este rugăciunea. Darul sau
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]