2,407 matches
-
mai pictat câte ceva de ultima oară, a spus. Figurile de lângă ușă, spânzurații și celelalte. Ai lucrat cu adevărat mult. Și uite, perechea asta curioasă - Îi arăta pe Hector și Andromaca - Îmi amintește de cum m-am despărțit de nevasta mea. Are haz, nu? Paradoxurile vieții. Plângea fiindcă Îi era teamă că aveau să mă omoare, și de murit a murit ea. Cu copilul. Iar eu sunt aici. Markovic a repetat gânditor „iar eu sunt aici,” și a rămas cu ochii la cele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
expuse pe viu sub cerul liber. CÎntecele de veselie, de dor și de ducă,ale Înfrățirii omului cu munca, cu anotimpul, cu lunca Înverzită, cu pădurea ce veșnic Întinerește și ascunde tainele Îndrăgostiților sau cîntecele cu aluzii ironice și de haz la diverse persoane, erau executate În ritm săltăreț sau În ritmul liniștit al horelor. Ele exprimau un complex de gînduri și sentimente și un vast material folcloric intrat În tradiție. Astăzi costumul popular aproape a dispărut. Se mai păstrează la
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
trăită într-o postură contemplativă. Este întâlnită în schizofrenie, tulburările de personalitate, la oligofreni și în isterie. 3) Moria, apare tot ca o trăire pozitivă, din care lipsește tonalitatea și faptul că nu este adecvată situației. Ea este euforia fără haz, demersul bolnavului fiind presărat cu glume grosiere, care contrastează cu starea somatică și cu capacitățile bolnavului de a-și da seama de starea în care se află. Apare în tumorile cerebrale frontale și este cunoscută sub denumirea de sindromul moriatic
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor legumilor. Rangurile și fastul personajelor din original sunt adaptate la realitatea unei Curți domnești autohtone, reunită într-un divan bizar. Hazul vine din înșiruirile de demnități atribuite, pompos, unor fructe sau legume. Caracterizările „personajelor” în manieră populară, cu epitete naive dar plastice, vioiciunea narațiunii i-au asigurat o largă răspândire orală și prin copii manuscrise. Un text asemănător a fost cules
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. Autorul unor asemenea sentințe care propovăduiau afirmarea impetuoasă era cunoscut până în anii ’50 doar prin aceste broșuri. N. Vătămanu, un participant la întâlnirile „academiei”, prețuind la B. harul și hazul cu care nara momente din viața vechiului București, l-a îndemnat stăruitor să le scrie. Astfel, cel care, autodefinindu-se, credea că fusese o viață întreagă marcat de un complex în care intrau deopotrivă „timidități ascunse cu grijă”, obsesia stilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
voia ei, ele își întind antenele una către cealaltă, se cheamă, se leagă, se potențează reciproc, curg una din alta, astfel încît s-a lăsat în voia lor și a ieșit această Feerie generală, extrem de tonică și alertă, plină de haz și voioșie, o privire trăsnită și liberă asupra tuturor neroziilor și deviațiilor contemporane, sau, dimpotrivă, asupra unor tainice clipe de prospețime. Calchiate după întrebările copilăriei (și nu numai) prin care am trecut cu toții, gen: "ce este Dumnezeu?", "cine plouă?", "unde
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Luben are caracterul polemic al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu slujnica țigancă: "- Neneecoo! nenecoo! fa nenecoo! - Țe-ai, psihimu! - Iote, Stanca nu va să vază de mine, ioite căzui alergând pân curte după Truică, ca să-i dau o palmă. - Faa! țoroica țe esti! De țe nu vezi di
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în tempo de horă: În această zi ferice, Massicul, scumpa-ți comoară Vrednic este-a ne-ndrăgi. Vezi Corvinus poruncește, vin de-i toarnă-o cupă plină De-al tău sînge-mbătrînit. Lui I. Caragiani (1841-1921), care era un om de haz oral, i se datoresc tălmăcirile în proză a Odysseei și Batrachomyomachiei. ALȚI JUNIMIȘTI "Franțuzitul Mihail Korné" (1844-1901), poet, e neglijabil, Ioan Ianov (1836-1903) a fost popular o vreme pentru cântecele sale: Pareatcă sau asesorul Schivirnisală, Rugină Smichirescu alegător, Von Kalikenberg
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o poezie diletantistă de tribunale și barou, constând în madrigaluri și romanțe tremolate, nu fără un anume simț al neantului pentru albumuri. Anecdota, foarte în favoare în acest timp, a fost deținută de Th. D. Speranția, autor verbios, de oarecare haz aci, complet nul în alte genuri. P. Dulfu, gândind se vede să înfăptuiască epopeea națională visată de Coșbuc, ne dădea un Păcală și Legenda țiganilor, bune scrieri pentru popor, pe drept citite și azi. DIMITRIE TELEOR Până azi reputația lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau e "bine dispusă". O dată cu funcțiile sufletești se dezvoltă trupul. Copiii au poftă de mâncare, sunt lacomi și anume voluptăți tactile sunt indiciul unei cenestezii sporite. Olguța se suie pe divan și face tumbe, mișcă degetele de la picior făcând mare haz de ele și se bate la tălpi. Totdeodată, neajunși la determinarea universului obiectiv, copiii sunt animiști, confundă realul cu irealul, au spaime surde, teroare de strigoi și de balauri, vise cu apariții de îngeri și metamorfoze. Dănuț se teme ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Petrescu mai dilatat, Mihail Drumeș și Petru Bellu scriu romane populare. LITERATURA DIALECTALĂ N. Crevedia este dintre aceia care au încercat să ridice la interesartistic limbajul satelor și județelor din imediata vecinătate a capitalei. Romanele sale sunt curgătoare, de un haz încordat, nedepășind nivelul unei jurnalistici inteligente. În versuri de nuanță umoristică se notează specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
I. este autorul a treizeci și șapte de piese de teatru destul de firave, inegale. Chiar cele mai izbutite rezistă doar prin unele situații, prin patosul oratoric asemănător celui din Apus de soare de B. Delavrancea sau, în cazul comediilor, prin hazul unor replici. Piesele cu subiect istoric, majoritatea în versuri albe, sunt reconstituiri de felul celei din Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, expuneri de momente ale vieții unui erou (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ș.a.), complicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ajunge la o imagine generală asupra unui candidat la un post sau asupra unui angajat. Capcana nr. 12tc " Capcana nr. 12" Atunci când nu Înțelegi puterea laudelor și Încurajărilor sinceretc " Atunci când nu Înțelegi puterea laudelor și Încurajărilor sincere" „Nu are nici un haz să lupți pentru cineva dacă, orice-ai face, nu e destul de bine.” Stephen Crane, The Red Badge of Courage 1 Acum câțiva ani, am luat avionul din Hartford, Connecticut și, spre mirarea mea, domnul care ședea lângă mine purta un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Dacă te afli în posesia adevărului, e bine să-l spui, dar și mai înțelept e să vorbești despre palmieri”) și descrie condiția unei familii de intelectuali în societatea comunistă, pentru care unica soluție de supraviețuire morală și spirituală este „hazul de necaz”. În volumele Cocoșul de apă (1971), Porțile vântului (1975), Degetarul de ceață (1976), Croitorul de povești (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor) ș.a., se înfățișează o altă latură a personalității prozatoarei, surprinsă de la început de critici, și anume aceea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
o vedere. Acest dar al frumuseții Cu al apei și-al verdeții Avînd și singurătatea Face rai pustietatea.” În fine, cum arată și versurile de mai sus, nici apa, nici verdeața, nici meditațiile omului delicat și subțire n-ar avea haz de n-ar exista al treilea factor, elementul coagulant, marea miză: frumusețea care se arată sub Înfățișarea unui chip de femeie. Este obiectul terorizant și fascinant de care am vorbit mai Înainte, principiul Însuflețitor de care Încearcă să se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
temeliile morale ale sincerității: „Să aibă prieteșug Curat, fără vicleșug.” Apare bănuiala, văzînd argumentele lui Alecu, că totul este o scamatorie de profesionist al iubirii. Moralismul lui este, În orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele iau direct drumul clișeelor de epocă. Găsim, cel puțin, o prefăcătorie care nu mai este cusută cu ața albă a moralei. III Nicolae Văcărescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei „Să plîngi cu inima Înfîntă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este Împărat... Amorul este, aici, În ipostază de observator moral. În Iubitul și Urîtul Îl vedem, cum se zice, la lucru. Adică la vînătoare de suflete tinere. Amor culege flori pe cîmp și, zărindu-l, Aglaia se Înspăimîntă „de atîta haz cu nuri”, apoi, amăgită, pierdută, fata cade În brațele pruncului (Amor apare sub Înfățișare de prunc) Înșelător. Agentul de corupție este și aici privirea, iar zîmbetul e primul semn al seducției: „Îl privește, Îl numește și să-nșală a-i zîmbi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În literatură androginul, ceea ce din punct de vedere fiziologic Înseamnă vîrsta În care sexul nu se revelează. Amoriul mai apare o dată sub chip de ostaș (Amoriul, ca și ostașii), numai că armele lui sînt gingașe, iar robia este plină de haz (o noțiune frecventă În versurile lui Conachi). Hazul este echivalent cu plăcutul, agreabilul. La săgeți, Amoriul n-are, așadar, „fieră”, ci „lumini de ochi și gene”, arcul este format din cele două sprîncene Îngemănate, În fine, scutul de apărare este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiziologic Înseamnă vîrsta În care sexul nu se revelează. Amoriul mai apare o dată sub chip de ostaș (Amoriul, ca și ostașii), numai că armele lui sînt gingașe, iar robia este plină de haz (o noțiune frecventă În versurile lui Conachi). Hazul este echivalent cu plăcutul, agreabilul. La săgeți, Amoriul n-are, așadar, „fieră”, ci „lumini de ochi și gene”, arcul este format din cele două sprîncene Îngemănate, În fine, scutul de apărare este constituit din „a firii rușinare”, iar lagărul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o formă superioară de iubire este aceea ce leagă pasiunea cu prietenia. „Dulcea desfătare”, „rîvna fără temut”, iubirea cu pace, cu chip cinstit sînt posibile cînd „prieteșugul cu amorul Îi unit”. Însă poetul se contrazice numaidecît: prieteșugul („dar din ceruri, hazul sunetelor mari”) se transformă În dragoste nebună și, atunci, bucuria devine durere, ființa liniștită trece Într-o „ființă cu Înfocare”... Armistițiul dintre prieteșug și amor fusese, dar, scurt, pacea, desfătarea n-au putut dura. Maica lume nu primește pe roțile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poem (Ce este nurul) din care voi cita primele și ultimele versuri: „Ah, nurule, Împărate a podoabelor firești, Ființă necunoscută priceperii omenești. Tu ce țîi Împărăția Într-un cuprins de obraz Și stăpînești lumea toată numai prin plac și prin haz Cu duhul și cu sîmțîrea pururea Într-aripat Dai ființă la ființa În care ești răvărsat. ...................................................................... Ah, nurule, Împărate, ție numai mă Închin, Pentru tine slăvesc lumea, pentru tine eu suspin.” Termenul apare, de regulă, la plural: nurii. A avea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
drăgălașă”... sau: „Avînd cu desăvîrșit Darul cel mai iscusit Nurii uniți cu sîmțîre”... Femeia să fie, dar, nurlie, Înaltă la fire, să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să fie, dar, nurlie, Înaltă la fire, să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un ce de mulțumire... CÎnd Zulnia dispare, indubitabil și ireversibil (Pe năsălie, 831, Octm. 15), Conachi nu schimbă prea mult această retorică a disperării. Vorbește, evident, lot despre sine și aproape În aceiași termeni. Mai laudă o dată frumusețea, nurul și hazul Zmărăgdiței (numele adevărat al „legiuitei iubiri”) și scrie acel extraordinar vers pe care l-am citat Înainte: „Ah, te-ai dus, dulce lumină, din zarea ochilor mei, Unde-i viața, unde-i mila ce izvora dintr-a tăi! Toate s-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amori. Dăruiește-mi, ah, cer sfinte, d-ace patimă să mori! Adevăr c-a lui durere nu dă minut de răgaz, Toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz Dar năcaz, dar priveghere nu cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic temutul cu frățiorul lui dor, Și tocma asta-i minune că dintr-o stare așa Izvorăște și tot hazul ce are ființa sa. Ah. năcaz, ah. priveghere, temutule și tu dor, Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]