KorAP: Find »[drukola/base=hotărât & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...157 >

3,902 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

lasciv. Domnișoara Morley se îndepărtă, cu un gest de dezgust profund. —E jumătate irlandeză, jumătate vietnameză, spuse și Gerry Mutul. Se ceartă ca chiorii, spuse Trix încântată. E foarte violentă. —Ei, asta sigur nu ține de partea ei vietnameză, spuse hotărâtă Dervla O’Donnell, încântată să abandoneze pentru câteva momente Hibernian Bride. Vietnamezii sunt foarte calmi și ospitalieri. Când am călătorit acolo... — Da, acolo, bombăni Trix. Fosta hipioată are iar amintiri din Vietnam. Simt cum mă ia cu amețeli. Ashling continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
noi - la cealaltă slujbă mai erau doar trei alți angajați cu normă întreagă. Dar, dacă se gândea mai bine, toți fuseseră nemaipomeniți. Nu ciudați ca Lisa sau Jack Devine. Dar nici la fel de amuzanți ca Trix sau Kelvin, își spuse ea hotărâtă. Nu era momentul să devină nostalgică și patetică. A băgat o pungă de floricele în cuptorul cu microunde, apoi s-a aruncat pe canapea, uitându-se la Blind Date și rugându-se ca Joy să nu apară. A stat până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
chiar era Tara Palmtree Yokiemedoodle, plimbându-se înainte și înapoi prin fața hotelului, înconjurată de fotografi care dădeau frenetic din blițuri. —Arată-ne puțin piciorul. Așa, Tara, se rugau ei. Ashling ocoli, încercând să evite turma de fotografi, dar Lisa trecu hotărâtă chiar prin mijlocul lor. —Vai, ea cine e? auzi Ashling. Apoi Lisa izbucni: —Taaara, draga mea, nu te-am mai văzut de secole. După ce a învârtit-o pe Tara pe toate părțile, s-au întors amândouă cu fața către camere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
urgență. —Mie mi se părea frumoasă teracota, își dădu Ashling cu părerea. La fel i se păruse și lui Clodagh cu puțină vreme în urmă. —Ei bine, nu este, spuse Clodagh fermă, după care își reorientă atenția înapoi la haine, hotărâtă să le vină de hac. Până la urmă, a cumpărat o rochiță strâmtă de la Oasis, atât de scurtă și de transparentă încât Ashling se gândea că până și Trix s-ar gândi de două ori - și așa ceva nu se întâmpla tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
sau supă? spuse Dylan gânditor. Asta e întrebarea. —„Sau?“ îl provocă Clodagh. Ce este acest cuvânt „sau“? Cred că ceea ce vrei să spui este „și“. Cu disperarea omului care nu iese prea des din casă, Clodagh a comandat în exces, hotărâtă să se bucure la maxim de această tratație rară. Aperitive și sufleuri și supe și garnituri. Feluri principale și vin roșu și vin alb și apă. Cu acid sau fără? întrebă chelnerul. Începuse să îl doară mâna. Acum știa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Chestia aia roșie de pe obraji? Nu, te mai poți da. Ashling începu imediat să se șteargă. Motivele lui Ted erau suspecte. Unde te vezi cu el? La Kehoe’s? Te conduc până acolo. Ba n-o s-o faci, spuse Ashling hotărâtă. — Dar nu vreau decât... — Nu! Ultimul lucru pe care și-l dorea Ashling era ca Ted să înceapă să saliveze dulceag pe lângă Marcus, rugându-se să îi fie cel mai bun prieten. Păi, noroc atunci, spuse Ted, în timp ce Ashling își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
dintr-odată neliniștită. —Știu. Dar fii sinceră, te sâcâie să le aduci capul lui Marcus Valentine? —N... nu, se bâlbâi ea. Și nu se bazează pe tine la muncă să faci asta? întrebă el din nou. Nici gând, spuse Ashling hotărâtă. Nu s-a menționat nimic despre asta, de fapt. A, spuse el. Înțeleg... Înțeleg, adăugă el, după o scurtă pauză. Privind-o pe sub gene, i-a zâmbit ușor și, dintr-o căldură bruscă pe care o simțea în stomac, Ashling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Marcus era intrigat. —Hmmm, te dai comică, ha? Admirația îi îndulcea vocea. După aceea îi făcu semn către partea cealaltă a restaurantului, unde doi tineri beau ciocolată caldă și mâncau tort. Și ce zici de perechea aceea? Ashling nu era hotărâtă ce să spună. Poate că nu ar trebui să o facă cu voce tare, dar vinul avea efectul de a scoate totul la suprafață, așa că, într-un final, spuse: —Bun, poate că nu e corect să spun asta, dar cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de pantaloni negri și un tricou roz. S-a uitat în oglindă și a încercat să se vadă prin ochii lui. Felul în care o privea era evident călduros și se simțea frumoasă și puternică. Cafea, și-a reamintit ea hotărâtă, în timp ce ieșea pe stradă. Asta e tot. Ce era greșit în asta? Și a încercat să alunge vinovăția și nervozitatea care îi făceau stomacul să se strângă. Ashling intră alergând în bar. Întârziase. Din nou. —Marcus, exclamă ea. Îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
totul să pară aproape ireal. Smocurile de iarbă erau luminate cu un verde atât de puternic, încât păreau halucinogene. Piatra gri a docului avea reflexe purpurii. Orice prost putea să-și dea seama că urma să plouă, dar Lisa era hotărâtă că asta nu se va întâmpla. Deci asta înseamnă să te plimbi, se gândea ea, în timp ce mergeau. Ei bine, nu era chiar atât de rău. Aerul mirosea ciudat, totuși. —A proaspăt, o lămuri Jack. Vezi aia de acolo? întrebă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
auzit soneria. Au înghețat cu toții. Pentru prima dată, după multe zile, fața lui Ashling s-a luminat. — Ar putea fi Marcus! — Mă duc să îi spun să se ducă la dracu’. Joy se îndrepta deja către ușă. Nu! spuse Ashling hotărâtă. Nu. Vreau să vorbesc cu el. Joy s-a întors peste câteva secunde. —Nu e Marcus... spuse ea. Ashling alunecă imediat înapoi între așternuturi. —E Jack Devine. Această vizită bizară o scoase puțin pe Ashling din stare. Ce voia? Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878

primară și știu că fiecare mi-a oferit ceva anume sau fiecăruia i-am oferit un strop din prietenia mea. Sunt fericit și recunoscător că am avut parte de o doamnă învățătoare atât de bună, înțelegătoare și frumoasă, dar tare hotărâtă când trebuia să demonstrăm cât de bine suntem pregătiți pentru orice fel de examen. Cred că m am pierdut în visare!... De ce? A, da! E început de vară, dar în curând ... sfârșit de clasa a IV a . O lacrimă îmi

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
chiar un sport de performanță). Am părul lung și ondulat, de culoarea mierii, ochii căprui, mari și sinceri. Sunt cu adevărat o persoană sinceră și îmi place să spun mereu ceea ce gândesc. Nu îmi plac deloc persoanele prefăcute! Sunt foarte hotărâtă și într-un grup îmi place să stabilesc eu regulile jocului. Sunt o fire veselă, sociabilă și mă adaptez destul de ușor; de curând am schimbat școala, dar mi-am făcut destul de repede noi prieteni. Îmi place să fiu diferită, de

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

opriră pe ultimul rând, în timp ce Drusus punea jos calamusul. În clipa aceea sosi preceptorul Caro, grammaticus al celor doi frați mai mari, și-i anunță că tribunul Silius evitase mâinile nemiloase și umilitoare ale călăului și se sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul pe când era în lanțuri. Gajus, tăcut, se duse în grădină. Tribunul fusese primul om care îl tratase ca pe un adult. Amintirile îl asaltau: lovitura precisă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
privea apa; puse codexul pe balustrada ce domina lacul. — Pentru prima oară în istoria omenirii, în acest an, cel dintâi al domniei tale, Augustus, pe lacul ăsta... Luă calamusul și îl înmuie în cerneală. — Privește, Augustus, privește... Trasă o linie hotărâtă, lungă și dreaptă, iar dedesubt alta, curbă, care se intersecta la extremități cu prima, conturând coca. Completă linia cu altele, înclinând calamusul, și pe foaie apăru prova. — Privește, asta e coca de lemn; dar va trebui să susțină templul, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
voma. — Numele, repetă toate numele, insistau ei. Celălalt se zvârcolea - strigă: — Ajută-mă, du-mă de aici... îți vorbeam în fiecare zi, dar acum nu te văd... Împăratul îngheță; se întrebă dacă anchetatorii se prefăceau că nu înțeleg. Auzi porunca hotărâtă, clară a unui senator: — Mai tare. Omul soase un urlet lung, iar când rămase fără suflare scuipă: — Ucide-mă... Ăștia nu mai știu nimic, declară călăul, nu mai știu nimic altceva. Nu știa însă pe cine salva rostind cuvintele acelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Cornelius Sabinus, un fost gladiator pe care însuși Împăratul îl dorise alături de el. În ciuda imensei recunoștințe pe care o nutrea față de Împărat, acesta nu se arătă scandalizat de noul complot. Toată lumea vedea acum câți dușmani avea Împăratul și cât de hotărâți erau aceștia; cele mai mari șanse de victorie le aveau ei, cu siguranță. Sabinus le dădu de înțeles că era interesat de propunerea lor prin aceleași cuvinte pe care le rostise Sertorius Macro în vremea lui Tiberius: „Dacă Împăratul moare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
spune trufaș: post id tempus, dignitate omnibus prestiti, Ădin acea clipă le-am fost superior tuturor prin demnitate. În textul de la Antiohia este schimbat un cuvânt, unul singur: în loc de dignitate apare auctoritate: le-am fost superior tuturor prin autoritate - o hotărâtă enunțare a puterii. Ne întrebăm care a fost cuvântul folosit de Augustus. Forma Imperii. Ne-a rămas doar o descriere a acestei hărți geografice sculptate în marmură, cea dintâi din lumea occidentală; ea îi aparține geografului grec Strabo, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

putea arunca cioburile... ele taie mai rău decât vasul Întreg și mai adânc... Și erau atât de veseli... m-am simțit o clipă din nou Aurora cea de altădată, dar tocmai atunci, luată deoparte de șeful clubului Dinamo, am declarat hotărâtă că anul acesta nu mai fac patinaj de performanță. Ochelarii de soare acopereau două lacrimi mari, În mine s-a prăbușit În acel moment o lume, dar gura continua să repete mecanic, ca o mașină stricată, cuvinte fără șir, cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sentimente ies din coaja lor și mă aduc la disperare. Trebuie să profit deci că ele nu se simt atunci când lupt cu convingerea că voi Învinge, nu trebuie să le mai las să mă domine, deci trebuie să lupt mereu hotărâtă să-mi ajung scopul. Uneori, Însă, chiar eu le dau drumul acestor sentimente, și numai În cazul unei victorii. Atunci, ele Îmi sunt necesare, ca nu cumva să mă cred biruitoare și să nu mai lupt. Ele vin, aștern peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
adus acasă, eu voiam să mă mai plimb singură. Astăzi, două inimi au bătut alături de inima mea. Ieri, am venit cu Marin de la patinoar pe jos până acasă și am continuat discuția Începută și În casă. Aurora, trebuie să fii hotărâtă. Lasă-i pe ei acolo unde sunt, cu mâncătoriile și cu intrigile lor, tu desprinde-te de tot de lumea lor, creează-ți un univers al tău, tu nu trebuie să fii distrusă. Luptă, că așa ți-e firea, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
veți Întâlni ca acum, Într-un fund de cabană, scriind vrute și nevrute pe foi, cu un creion. Stiloul nu și-l ia pe munte, ca să nu-l piardă. Dacă o veți cunoaște, o veți acuza că râde prea mult. Da, e hotărâtă să nu plângă În văzul nimănui. Nu vrea să știe ce-i acela plânsul. Numai atunci când va fi sus, pe vârful muntelui, și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mă țineam cu forță departe de orice gest care-ar fi putut să-mi declanșeze pasiunea, apoi Începusem să mă obișnuiesc cu distanța, chiar să o doresc uneori din exces de zel. Zilele se apropiau tot mai mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Mincu aderă: acela al autorului care dublează „inspirația“ cu un atent control critic, implicarea cu detașarea. Model socotit superior și esențial pentru proza națională, ilustrat și de alți romancieri de răscruce, cum sunt Camil Petrescu și Nicolae Breban: „În mod hotărât, romanul românesc Începe să existe cu adevărat abia atunci când Își impune să răspundă rigorilor unui program“ (interviu de Tania Radu, În Flacăra, nr. 83, 1985, p. 9). Autor al „epocii experimentaliste“, cum singur o numește, Marin Mincu afirmă că romancierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

pentru care el se afla în această Sodomă modernă. Asemeni lui Pavel, pastorul Swenson pătrunsese în lumea necredincioșilor pentru a le arăta greșelile și pentru a-i îndrepta pe calea cea dreaptă. Intenționa totuși să procedeze într-o manieră mai hotărâtă decât o făcuse apostolul: prin uciderea lui Charles Grady cu pistolul ascuns în servieta pe care o strângea la piept ca și cum ar fi fost chiar Chivotul Domnului. Capitolul XXIII Măsura din priviri locul unde avea să se petreacă acțiunea. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]