4,292 matches
-
impresionat de măreția lăcașului de cult catolic avea să declare în același an, de la tribuna Parlamentului, că „este cel mai frumos edificiu religios care există în România.” Hramul catedralei a fost ales în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Sărbătoarea hramului catedralei este ziua de 19 martie. „Sfântul Iosif” este catedrală metropolitană și arhiepiscopală. Ctitorul ei este episcopul Ignatius Paoli, din Congregația Călugărilor Pasioniști, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioșii din București, de la
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa și integra în colectivitatea așezării. Astăzi, această veche așezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial a UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donații făcute de originari din Biertan răspândiți în Europa, Statele Unite ale Americii și Australia. Șeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Armeniu Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia „Europa Nostra”. În anul 1775
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
Mihalcea Cândescu, ce avea moșii în zonă și dare de mână spre a o reface și întreține. În 1714 existau două schituri la Pin, Pinul Mare și Pinul Mic pe ruinele căruia se află azi biserica din satul Pinu cu hramul "Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), iar după această dată complexul mănăstiresc începe să decadă, intrând în ruină, ultima oară fiind menționat ca funcțional în 1860 când era condus de un preot care nu mai avea funcția de egumen. La 1874
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
până la reforma agrară din 1919. Prima școală primară s-a deschis în localitate în anul 1903. În secolul XIX făcea parte din volostea Chișcăreni. În 1902 în Sângerei erau 402 case, cu o populație de 2006 persoane; o biserică, cu hramul sf. Nicolae, școală elementară rusească; 86 vite mari. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 2304 des. Proprietarul, V. Calmutski, avea aici un domeniu de 7655 desetine, împrejurul satului erau vii și grădini cu pomi. La 28 martie 1944 trupele sovietice au
Sîngerei () [Corola-website/Science/298850_a_300179]
-
afirmând că la 1650 erau terminate lucrările, iară nu începute, motivele unui așa lung termen de execuție fiind puse pe seama luptelor cu Vasile Lupu și a tulburărilor create de revolta seimenilor. În ciuda acestei pisanii, actele arată că această mănăstire, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil, Azrael și Rafail, era gata, sau măcar funcțională, la 1641. Două acte, unul din 9 martie, prin care voievodul cumpăra pământ de la mai mulți moșneni „[...]ca să fie fiiă mării sale și svintii mănăstiri de moșăe[...]”, iar
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
altă lucrare de restaurare terminată în 1963, care a redat aspectul mănăstirii așa cum era în secolul al XVII-lea. După desființarea mănăstirii în 1960, complexul de la Brebu () a devenit muzeu de istorie și artă medievală. În prezent biserica mănăstirii, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (), servește ca lăcaș de cult pentru parohia satului Brebu Mânăstirei. Casa Domnească () adăpostește exponatele muzeului de istorie și artă medievală.
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
Gheorghiu „Două lăcașuri sfinte din trecut: mănăstirea Panaghia și schitul Lăculețe“ în revista „Biserica Ortodoxă Română“, nr.11-12, p. 1211-1217, 1963) Conform pisaniei, printre puținele elemente din secolulul al XVII-lea care s-au mai păstrat, manăstirea de maici având hramul Sf. prooroc Ilie a fost clădită din temelii între anii 1645-1646 iar ctitorii sunt domnitorul împreună cu doamna sa Elina. La 9 aprilie 1646 era gata, așa cum rezultă dintr-un act în care este i se confirmă primele donații, ale domnului
Mănăstirea Doicești () [Corola-website/Science/298861_a_300190]
-
la Heidelberg în secolul al XIX-leași celebrează din anul 1997 lunar, în a doua duminică, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur în biserica romano-catolică Sf. Ana din orașul vechi. Din 2009 există în Heidelberg o parohie a creștinilor copți cu Hramul Sf. Iosif care celebrează duminical slujbele în biserica Sf. Albert din cartierul Bergheim. Prima sinagogă din Heidelberg este amintită în anul 1390 în cadrul unei acțiuni de evacuare a evreilor ordonată de Ruprecht al II-lea. Aceasta era localizată la intersecția
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
1752. Tot aici se află și biblioteca cantonului, arhiva națională și cancelaria de stat. În Piața Guvernului mai există monumentul Vazerol, reprezentând unirea celor trei regiuni ale cantonului din 1471. La sudul acestei pieți, lângă episcopie, se află catedrala cu hramul sfântului Luciu, în stil roman-gotic, datând din secolele XII și XIII. Cuira e un nod de cale ferată important, legând liniile ce vin din nordul confederației, precum și liniile de cale ferată îngustă ale cantonului (Căile Ferate Rețiene). Gara a fost
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]
-
unor piese de teatru, pictând decorurile. Între 1924 și 1928 este student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni. În 1928, după absolvirea Școlii Naționale de Arte Frumoase este numit profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni. În anul 1933 s-a căsătorit cu Eugenia Augustina Melidon, profesoară
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
turcilor. Din Casa Domnească construită atunci s-a păstrat doar o latură interioară a curții. Biserica de plan triconc fusese ridicată pe vremea lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), dar suferise în 1595 mari distrugeri. Biserica Patriarhiei cu hramul "Sf. Dimitrie cel Nou", ridicată sub domnia lui Constantin Șerban Basarab (1654-1658), dezvoltă modelul dat de biserica episcopală din Curtea de Argeș, folosind proporții mai masive, mai ales în cazul unui monumental pridvor vestic. Interiorul bisericii a căpătat în secolul al XIX
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din lemn de tei a Bisericii "Sf. Nicolae" cu una nouă din lemn de stejar, s-a finalizat în 1998 construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul "Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți", care a fost acoperită cu tablă de cupru. Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți a fost aleasă de primii domnitori ai Moldovei ca necropolă domnească, aceasta fiind dovada incontestabilă a primei biserici de piatră din Moldova
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
În ziua de astăzi, orașul cunoaște o rată a șomajului destul de scăzută, în comparație cu alte regiuni și zone, situându-se pe la mijloc, între comunele belgiene. Inițial Namurul făcea parte din eparhia Tongeren. Prima biserică locală, din secolul al V-lea, purta hramul Maicii Domnului („Notre-Dame”). Puțin mai tarziu, orașul avea cinci biserici: cea anterior amintită și Biserica Saint Hilaire înăuntrul cetățuii, iar în afara se aflau bisericile Saint Martin, Saint Rémy și Saint Aubain. În 1559 orașul avea opt lăcașe de cult, dintre
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
este un lăcaș de cult important în orașul Iași, numit după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor. Se află în Târgul Cucu. Hramul mănăstirii este „Înălțarea Domnului”. Mănăstirea reprezintă un important centru cultural, adăpostind Centrul Cultural Misionar Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și o atracție turistică dinIași. Așezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreață tipic medievală. Despre vechea biserică, de
Mănăstirea Golia () [Corola-website/Science/298524_a_299853]
-
localitatea Brădeni (Heldorf) din județul Sibiu, într-o familie cu doi băieți și două fete, ca fiu al preotului Vasile Răduleț și al Anei Răduleț. Satul Brădeni este atestat încă din 1297 cu numele de terra Heen, iar biserica cu hramul Sf. Andrei a fost menționată prima oară în 1350. Sat săsesc, a fost numit Henndorf până în 1968. Primele clase le-a făcut la Berivoi și Sighișoara. Ulterior, studiile liceale le-a făcut la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș (1919-1923) și
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
surlă a curuților. I-a plăcut timbrul ei și a socotit-o potrivită cântărilor bănățene, reușind să-i dobândească o foarte mare popularitate în Banat. Cântă cu acest nou instrument la Caransebeș, Orșova și Reșița, pe la nunți, „rugi” (serbări de hram) și petreceri. În Primul Război Mondial, pe frontul italian, reușește să oprească lupta cântând la taragot „La Paloma” și câteva cântece românești. A fost aplaudat și ovaționat de ambele părți. Vine la București, împreună cu familia, în 1923. Aici cântă mulți
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
domnitorului de către un detașament austriac, și reluată după eliberarea lui Mavrocordat din detenția executată în Ardeal, și ungerea ca domn a doua oară. Lucrările au fost terminate în 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfințită biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiță” - clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncovenești si influențe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a stilului brâncovenesc din Țara Românească. În 1730 Nicolae Mavrocordat moare de ciumă și este îngropat la
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
ca să zidească o nouă biserică în stilul obișnuit al epocii. În construirea bisericii, episcopul Macarie a fost ajutat de logofeții Ioan și Teodor Balș. Mănăstirea Râșca a devenit metoc al Mănăstirii Probota. Biserica construită era de dimensiuni modeste și avea hramul Sf. Ierarh Nicolae. Ea a fost împodobită ca pe una din ctitoriile lui Petru Rareș, cu picturi în frescă realizate de grecul Stamatello Kontras din Zante. De asemenea, au fost construite ziduri împrejmuitoare cu creneluri și turn, pentru a sluji
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
amplasată astăzi Mănăstirea "Sf. Mina" din Roșiori este cunoscut sub denumirea de "Dealul Bisericii" pentru că pe acest deal au existat schituri cu obște de călugări, care au fost distruse din cauza vitregiilor vremurilor. Cronicile istorice amintesc de existența unui schit cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril", care a existat în perioada secolului al XIX-lea. În urma săpăturilor efectuate în perimetrul mănăstirii s-au descoperit oseminte ale călugărilor îngropați aici, iar pe o cărămidă datată din anul 1864 era înscris numele unui
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
lucrarea Sfântului Duh s-a aflat o candelă aprinsă din timpul vechiului așezământ. Acest schit avea o bisericuță de lemn acoperită cu șindrilă, unde au slujit protosinghelul Gamaliil împreună cu schimonahul Varlaam, precum și monahii: Chiriac, Gherontie, Nifon, Iftimie și alții. Noul hram al schitului a fost "Schimbarea la Față". În acest schit s-au așezat 17 monahi care nu au recunoscut trecerea Bisericii Ortodoxe Române la calendarul gregorian în anul 1924. Ca urmare a persecuțiilor la care au fost supuși de către autorități, în anul
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
turnul-clopotniță de la intrare și zidul înconjurător de piatră. Catapeteasma, baldachinul Sfintelor Moaște și stranele din interiorul bisericii sunt făcute din lemn de stejar. Deși nu este finalizată construcția sa, s-a început să se slujească deja în biserica mare, cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Mina". La data de 9 februarie 2003, s-a celebrat o liturghie arhierească la care au participat un sobor de preoți și numeroși credincioși, cu acest prilej mănăstirea primind o sfântă raclă cu părticele din moaștele Sf.
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
primit încă două clopote din partea conducerii combinatului Sidex Galați, ai cărui patroni indieni, deși sunt budiști, au rămas impresionați de mănăstire. În prezent, Mănăstirea "Sf. Mina" din Roșiori dispune de o obște de 7 călugări, stareț fiind arhimandritul Varnava Ene. Hramurile mănăstirii sunt următoarele sărbători: «Sfantul Mare Mucenic Mina», «Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril», «Sfântul Ierarh Vlasie» și «Sfantul Apostol Varnava». Mănăstirea "Sf. Mina" din Roșiori dispune de un parc auto format din patru camioane, două fadrome, wolla, ifron, autogreder etc.
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
în Mănăstirea Caracal de la Sf. Munte Athos, unde s-a călugărit în 1839. În 1841 a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, după care a plecat „în părțile Dunării, aproape de Isaccea, lângă apa numită Celic-Dere, unde a fondat un schit cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"”. O troiță amintește: „Aicea a fost biserica "Sf. Voievozi Mihail și Gavriil", a treia din Mănăstirea Celic-Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie și dărâmată de inundațiile din 1916. Spre aducere aminte s-a făcut această însemnare de arhimandritul
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
așezământului a fost pictată în 1926-1932 în frescă de pictorul Gheorghe Eftimiu din București în stil neobizantin, cu motive obișnuite în bisericile românești din epoca brâncovenească. Biserica a fost sfințită la 2 octombrie 1932 de episcopul Cosma Petrovici (1921-1947) cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Biserica de la demisol se sfințește cu hramul „Izvorul Tămăduirii și s-a folosit ca biserică de iarnă pâmă la 1954. La câțiva pași de biserică se află casa călugăriței Paisia, în curtea căreia a fost amplasată o
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
Gheorghe Eftimiu din București în stil neobizantin, cu motive obișnuite în bisericile românești din epoca brâncovenească. Biserica a fost sfințită la 2 octombrie 1932 de episcopul Cosma Petrovici (1921-1947) cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Biserica de la demisol se sfințește cu hramul „Izvorul Tămăduirii și s-a folosit ca biserică de iarnă pâmă la 1954. La câțiva pași de biserică se află casa călugăriței Paisia, în curtea căreia a fost amplasată o troiță pe locul bisericii edificate în 1910, cu sfânta masă
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]