2,402 matches
-
În aceste condiții, episcopul Mihai Robu de Iași l-a chemat din Germania pe preotul Eugen Baltheiser (care avea cetățenia română). Acesta i-a preluat spiritual pe toți credincioșii catolici din Bucovina de Sud, locuind în casa parohială din Gura Humorului. În perioada celui de-al doilea război mondial, la Câmpulung și în localitățile din împrejurimi au slujit preoții Salvator Kaminski și Gerhard Jura, reveniți din Germania în 1942 și respectiv 1943 de la Mănăstirea Niederaltaich (Bavaria). Ca urmare a emigrării credincioșilor
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică. Astfel, episcopul Mihai Robu este nevoit să reorganizeze parohiile catolice din Bucovina. Noua împărțire a parohiilor catolice este publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din 2 octombrie 1943. Parohiile Gura Humorului și Vama sunt desființate, iar Parohia Câmpulung are următoarele filiale: Capu Câmpului, Capu Codrului, Cârlibaba, Ciocănești, Frasin, Gura Humorului, Iacobeni, Păltinoasa, Poiana Stampei, Stulpicani, Valea Putnei, Vatra Dornei, Vatra Moldoviței și Voroneț. Ocuparea României de către Armata Sovietică în 1944 a
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
catolice din Bucovina. Noua împărțire a parohiilor catolice este publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din 2 octombrie 1943. Parohiile Gura Humorului și Vama sunt desființate, iar Parohia Câmpulung are următoarele filiale: Capu Câmpului, Capu Codrului, Cârlibaba, Ciocănești, Frasin, Gura Humorului, Iacobeni, Păltinoasa, Poiana Stampei, Stulpicani, Valea Putnei, Vatra Dornei, Vatra Moldoviței și Voroneț. Ocuparea României de către Armata Sovietică în 1944 a dus la fuga preoților Kaminski și Jura în Germania, ei temndu-se că ar putea fi persecutați din cauza faptului că
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
o perioadă a slujit aici ca paroh pr. Mihai Serafim Bejan (1950-1952), dar acesta a fost obligat să părăsească orașul deoarece era călugăr franciscan. În anii următori, de pastorația credincioșilor câmpulungeni s-au ocupat preoții Iosif Schurgoth (Szurgot) din Gura Humorului și Leopold Hohenecker din Vatra Dornei. În anii '50 ai secolului al XX-lea, biserica și-a reluat hramul inițial de "Înălțarea Domnului". În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Câmpulung Moldovenesc s-a micșorat în mod continuu, majoritatea
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
Pentru a împiedica desfășurarea activității religioase la Câmpulung, în 1958 autoritățile comuniste au demolat casa parohială ce se afla lângă biserică. În 1966 este numit ca administrator la Câmpulung preotul Francisc (Franz) Astalosch. El a figurat ca vicar la Gura Humorului (1 octombrie 1966 - 1 martie 1968), apoi ca paroh la Câmpulung Moldovenesc (1 martie 1968 - 30 martie 1985). A fost pensionat la 1 aprilie 1985. Odată cu numirea sa ca paroh, Parohia Câmpulung este recunoscută de stat. Prin plecarea germanilor, comunitatea
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
de origine poloneză, iar restul erau germani, ucraineni și români. Astfel, episcopul Mihai Robu este nevoit să reorganizeze parohiile catolice din Bucovina. Noua împărțire a parohiilor catolice este publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din 2 octombrie 1943. Parohiile Gura Humorului, Vama și Vatra Dornei sunt desființate, iar Parohia Câmpulung are următoarele filiale: Capu Câmpului, Capu Codrului, Cârlibaba, Ciocănești, Frasin, Gura Humorului, Iacobeni, Păltinoasa, Poiana Stampei, Stulpicani, Valea Putnei, Vatra Dornei, Vatra Moldoviței și Voroneț. Comunitatea catolică din Vatra Dornei intră
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
Bucovina. Noua împărțire a parohiilor catolice este publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din 2 octombrie 1943. Parohiile Gura Humorului, Vama și Vatra Dornei sunt desființate, iar Parohia Câmpulung are următoarele filiale: Capu Câmpului, Capu Codrului, Cârlibaba, Ciocănești, Frasin, Gura Humorului, Iacobeni, Păltinoasa, Poiana Stampei, Stulpicani, Valea Putnei, Vatra Dornei, Vatra Moldoviței și Voroneț. Comunitatea catolică din Vatra Dornei intră în subordinea Parohiei Câmpulung. După război, preotul Gerhard Jura s-a întors în 1945 la Câmpulung, el ocupându-se și de
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
zonei bucovinene. Episcopul a sfințit grota închinată sfintei Fecioare Maria, care se află în curtea din față a bisericii, și a oficiat apoi Liturghia pontificală, alături de 10 preoți, printre care pr. Anton Egner și pr. Ștefan Babiaș, paroh de Gura Humorului și decan de Bucovina. În cuvântul său de învățătură, episcopul Petru Gherghel a evocat credința bucovinenilor în decursul istoriei, mai ales în anii grei ai prigoanei comuniste și i-a îndemnat pe toți cei prezenți să păstreze și să întărească
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului este o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe valea pârâului Humor, care
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe valea pârâului Humor, care curge printre obcinile Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o distanță de 8 km nord de satul Mănăstirea Humorului și la 13 km
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
așezat pe valea pârâului Humor, care curge printre obcinile Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o distanță de 8 km nord de satul Mănăstirea Humorului și la 13 km nord de orașul Gura Humorului, unde are loc vărsarea pârâului Humor în râul Moldova. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din diverse regiuni ale
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o distanță de 8 km nord de satul Mănăstirea Humorului și la 13 km nord de orașul Gura Humorului, unde are loc vărsarea pârâului Humor în râul Moldova. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului. La începutul secolului al XIX-lea, primii coloniști
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o distanță de 8 km nord de satul Mănăstirea Humorului și la 13 km nord de orașul Gura Humorului, unde are loc vărsarea pârâului Humor în râul Moldova. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului. La începutul secolului al XIX-lea, primii coloniști polonezi au sosit în Bucovina, stabilindu
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
tăierea pădurilor, creșterea animalelor și agricultura. După șapte ani, în 1837, a sosit în sat un alt val de coloniști, circa 40 de familii de germani veniți din Munții Sudeți. Ei s-au stabilit în partea de sus a pârâului Humor. În perioada 1891-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia , de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia (în regiunea Rio-Negro). După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Gavril Mârza etc. Coloniștii polonezi care s-au stabilit în satul Poiana Micului erau de religie romano-catolică. După ce și-au construit locuințe, ei au ridicat și o capelă pentru rugăciune. Comunitatea nou înființată a fost încorporată în Parohia din Gura Humorului. Lunar, se deplasa aici preotul de la Cacica care celebra liturghia. După venirea germanilor s-a construit în mijlocul satului o capelă din lemn mai încăpătoare. În sat s-a stabilit un preot permanent care celebra slujbele religioase în limba latină, iar
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
pondere de 98,66% din populația localității). În vara anului 1939, toate familiile germane au plecat în Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
el fiind specialist în plante medicinale. Acesta nu vorbea limba poloneză, dar a reușit să o învețe și să țină slujbele religioase în poloneză. La Poiana Micului s-a deplasat apoi preotul Iosif Schurgoth, paroh și apoi decan de Gura Humorului, care ținea predica în limba poloneză. Începând din anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003), pr. Marius-Stanislav Bucevski (2003-2005), pr. Alfons-Eugen Zelionka (2005-2006) și pr. Gabriel Bucur (din 2006
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Biserica "Sf. Ana" din 1904). În biserica parohială sunt celebrate zilnic liturghii, iar în filiala Pleșa se celebrează slujbe sâmbăta și duminica, precum și de sărbători. Din cauza întinderii satului Poiana Micului pe o lungime de 9 km lungime, pe marginea pârâului Humor, unii credincioși romano-catolici trebuiau să parcurgă o distanță mare pentru a ajunge la biserică. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" se află la 5 km distanță față de intrarea în localitate. Astfel, preotul paroh Gabriel Bucur a obținut aprobarea Episcopiei de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
stăpânilor moșiei Stroiești, care au înzestrat-o cu bunuri și după mutarea ei la Humoreni. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei din satul Stroiești, Nicolae Popovici, bisericii din satul Liudi Humorului, unde se prăznuiește hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril spre vecinica pomenire în anul 1837”". Conform cronicii parohiei Humoreni, această biserică a fost mutată în satul Brașca, unde se află și în prezent. Oricare ar fi însă locul de proveniență
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
al XVIII-lea, actuala localitate Humoreni a făcut parte din satul Comănești, ea fiind atestată în mai multe documente din epocă sub numele de Liuzi și Ludi Homorului. Într-un document austriac din 15 ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora”. Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, aici a fost adusă o biserică de lemn din satul Stroiești. Această biserică de lemn a fost mutată
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
sfințit în 1990 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, structura de rezistență al vechii biserici ortodoxe din Ilișești a fost puternic afectată de lucrările de infrastructură la drumul care leagă Suceava de Gura Humorului. Ca urmare a faptului că autoritățile de stat nu au alocat fonduri pentru consolidarea acestui monument istoric, lăcașul de cult a început să se ruineze. Astfel, biserica a fost închisă din cauza pericolului de prăbușire a pereților, iar preotul ortodox din
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
este un cimitir evreiesc din orașul Gura Humorului (județul Suceava). El datează din secolul al XVIII-lea și se află la marginea de nord a orașului (înspre satul Mănăstirea Humorului), la circa 700 m de gară. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
este un cimitir evreiesc din orașul Gura Humorului (județul Suceava). El datează din secolul al XVIII-lea și se află la marginea de nord a orașului (înspre satul Mănăstirea Humorului), la circa 700 m de gară. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Până la începutul secolului al XIX-lea nu au existat evrei la Gura Humorului. Primii evrei s-au
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
orașului (înspre satul Mănăstirea Humorului), la circa 700 m de gară. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Până la începutul secolului al XIX-lea nu au existat evrei la Gura Humorului. Primii evrei s-au stabilit aici în jurul anului 1835 odată cu alte grupuri etnice (cum ar fi germanii emigrați din Boemia). Ei erau de meserie meșteșugari și negustori, lucrând și ca furnizori ai armatei austriece de ocupație. La acea dată, Gura
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
Primii evrei s-au stabilit aici în jurul anului 1835 odată cu alte grupuri etnice (cum ar fi germanii emigrați din Boemia). Ei erau de meserie meșteșugari și negustori, lucrând și ca furnizori ai armatei austriece de ocupație. La acea dată, Gura Humorului era o mică localitate cu 200 căsuțe din lemn și cu o populație de aproximativ 700 de locuitori, printre care și 5 familii evreiești. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a crescut
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]