KorAP: Find »[drukola/base=iarbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...763 >

19,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

zonă, fără să uitați niciun singur fir, și puneți-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A îndrăznit tot el... Și mai e ceva: iarba fiarelor este și cea care ține în viață speranța. Vine o vreme, în viața oricărui om, nu numai în viața unui ticălos ca mine, când, deși a avut momente în care-și dorea moartea, vrea cu orice preț să supraviețuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
întâlnesc pe cel mai înțelept om din lume. Știi, îmi spunea el, atâta vreme cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina niciodată. Sub pașii tăi, care urcă, treptele se vor înmulți la nesfârșit. Dacă mai ai cu tine și iarba fiarelor, speranța te va ajuta și mai mult... Și iar i-au dat lacrimile unchiului Grătărel. A așezat ușor plicul pe masă, și-a pipăit papionul, a înconjurat gâtu-i subțire cu eșarfa sa de poveste, a salutat, aplecându-se ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Verdi... Cred că exista pe undeva un bâlci inedit al muzicienilor... Am privit către plicul unchiului Grătărel, dar n-am avut puterea să-l deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
undeva un bâlci inedit al muzicienilor... Am privit către plicul unchiului Grătărel, dar n-am avut puterea să-l deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care o dăruise celui mai drag copil din lume, care, din păcate, nu-i mai dăduse niciodată un semn de viață... Dar era bucuros că această comoară se afla pe mâini bune. Cântând a murit unchiul meu. Cântând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cu o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
uitat lung la tine și mi-am imaginat că eu aș fi adormit cu șevaletul în brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci am înțeles că nu mai era nimic de făcut. Mi-ai sugerat că nu merită să consumi puterea magică a ierbii fiarelor pentru a salva relația noastră. Păstrai această putere pentru a salva ceva mult mai important în viitoarea ta viață. Știi, mai cred că, deși nu te-au ocolit mai apoi marile furtuni ale vieții, nici până acum n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Și știi de ce? Pentru că tu crezi, aidoma mie, că nimic nu se întâmplă important în prezentul vieții tale; că marile provocări ale ființării tale încă n-au sosit, și că abia atunci când acestea te vor curta, vei apela la magia ierbii fiarelor, dacă vei simți că există pericolul prăbușirii. Și mai cred ceva, Z: că niciodată în această viață terestră a ta nu vei deschide acel plic. Probabil că nici chiar dacă ai fi în mare primejdie de moarte n-ai face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem dacă n-o fi, din întâmplare, caietul pe-acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem dacă n-o fi, din întâmplare, caietul pe-acolo? Vorbise stilatul șef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ca al străbunilor lui înțelepți: Avem tomberon nou la bloc. S-au mișcat repede băieții". Eu, din același neam, dar ceva mai deschis către universalitate: "No problem..." Pe casa scărilor îmi amintesc și mă pregătesc de plătit polițe: "La tuns iarba. Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, zici?...." Tata. Râs de râs. Se cutremură casa scărilor. Mama iese în ușă, nedumerită: "Ce-i cu voi? Nu veniți de la?..." Tata, tot în hohote. Aud din camera mea: "Z n-o să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
N-o să-i mănânce niciodată câinii din traistă. Auzi, are-un cap... Gata, de azi înțărcăm cureaua..." Întârzii puțin. Ies totuși să-i întorc lui tata complimentul. Mama e de față. Vreau să-l văd mascul fericit. Zic: "La tuns iarba, ziceai? Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, spuneai?..." Tata râde de sare varul de pe pereți; e satisfăcut de satisfăcut. Explică mamei ce și cum. Se pornește și mama pe râs. Îl sărută pe tata. Plec. Îl las să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de drăgălaș, securiștilor: Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Ei, Z, întreabă-l acum pe savantul tău tată, pe marele specialist în istoria sfinților: "Omule, dar de Sfântul Onuț Postmodernul Priponit în Cătușe cu Cifru ai auzit?" Pe-aici, Z, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

un senin odihnitor, foarte luminos spre cei doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă, și alți puiuți de copaci foarte mici ca înălțime. Tabloul e maiestuos. Sufăr pentru că nu sunt pictor. Iar înainte de zori cântă cocoșul. Dimineața, între zori și acea parte a ei mai binevoitoare și mai plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
În flăcări incolore, arome inodore. Lângă mine stă culcată o adiere, Iar sub mine e prinsă o tăcere, Pe când pe pielea-mi descoperită Jocuri electrice înlemnesc plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Fluturii, albinele, furnicile și buburuzele, până și gândacii de Vaca Domnului își văd fiecare de treaba lor, fiind foarte ocupați. Pe o potecă ascunsă, făcută din inimi, au început să vină trandafirii agățători. Viorele, toporași și ghiocei se ițesc prin iarbă, iar păpădiile ce încep să se îngălbenească îi însoțesc. " Fluturaș, nu mai ai aripioare / Domnul conte ți le-a retezat" Peste ei, în tot, toate există pace și armonie, așa cum numai în natură poate și ar trebui să existe. Vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia caselor în ruine. Lângă ele pereți abrupți și înalți sunt fie nisipoși fie acoperiți cu ierburi, însă tot timpul par o lucrătură magică a unui pictor talentat. Casele sunt fie sărace, fie tradiționale și câteodată foarte noi și frumoase. Fabrica de la Medgidia joacă un rol important în peisaje, fiind impunătoare, iar orașul se vede ridicat sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mi s-a părut că am fost despărțiți ani de zile. Și iată că, într-oi zi, a venit. Era amiază și soarele bătea puternic, însă curtea și casa noastră păreau să se bucure de el ca de niște mângâieri. Iarba și copacii se legănau, plini de vitalitate, grațios, ori de câte ori întâlneam câte o adiere de vânt. Liniștea în care mă aflam era perfectă pentru nelipsita odihnă de după prânz, când o lady își face siesta. Însă, fiind subțirică și energică, puteam trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
împotriva sistemului? Ceea ce avem este minunat. Desigur, un pericol există, și acela e lăcomia. În afară de asta să ne urmăm chemarea sufletului! Este numai de înțeles de ce spiritul uman, veșnic în expansiune, nu poate concepe sfârșitul. Și totuși, întinzându-te în iarbă, în natură, în acea clipă în care doar pădurea, jungla există pe o rază de cățiva mii de kilometri în jurul tău, când lumea ți se pare mare și locul în care te afli infinit, cu capul îngreunat de somnul profund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]