3,043 matches
-
Minerva, București, 1997, pp. 46-47.</ref> Junimea este parte din lungul cântec de lebădă al Moldovei, în deceniile de după Unire. Față cu dinamismul centralizator al unui stat ce preia ordinea iacobină, mizând pe unitate și omogenitate ca factori în construcția identitară, Moldova este redusă la postura de bazin intelectual care alimentează, prin export cultural și politic, România modernă. Junimea nu face excepție de la această regulă de fier a expatrierii, regulă ce lasă Moldovei și Iașiului o poziție de rang secundar și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
jucăușe pe care le convoacă, aducândule către lumină, textul fondatorului însuși. „Un vis al inteligenței libere“ - în puține ocazii formulările lui Maiorescu au fost mai inspirate. Întoarcerea în timp expune complexitatea unei asocieri de spirite care a schimbat decisiv gramatica identitară autohtonă. Rândurile din 1890 sunt o meditație în marginea unui loc, a unui etos și a unui timp care se scurge inexorabil. Ceea ce Și se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
alimentează violența ce colorează revoluția și războiul civil rus. Amoralismul marxist al leninismului este soluția pe care socialdemocrația rusă o dă provocării re pre zentate de urgența revoluției. Centralismul democratic, fetișizarea unității de partid, predilecția pentru demonizarea adversarului sunt mărcile identitare ale acestui nou fanatism ce contaminează societatea rusă. Intelighenția este patul germinativ al utopismului. Îi va fi dat acestui socialism rus, stihial și sangvinar, să modeleze secolul XX. Cotitura luteriană a lui Lenin, spre a relua formula memorabilă a lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
avansate, "pacea liberală", relații de dominație și dependență între centru și periferie în economia mondială capitalistă și forme de solidaritate în interiorul "societății civile globale". * Chestiuni empirice distribuția puterii militare, controlul armamentului și gestiunea crizelor, dar și globalizare, inegalitate globală, politici identitare și fragmentare națională, cultura drepturilor universale ale omului, situația grea a refugiaților, probleme de gen, protecția mediului, criminalitatea transnațională, comerțul cu droguri și HIV/ SIDA. * Chestiuni etice războiul drept, părțile bune și rele ale intervențiilor umanitare, argumente pro și contra
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoretic pentru identitate și pentru rolul instituțiilor, dar puțini sunt cei care au urmărit această pistă în mod sistematic. O excepție notabilă este lucrarea lui Schweller despre puterile revizioniste (1994, 1999:18-23), care încearcă să combine elemente structurale, motivaționale și identitare într-o relatare realistă riguroasă. Permanență și schimbare Identitățile, instituțiile și normele sunt importante pentru scopurile noastre nu neapărat pentru că ar fi preocupări centrale ale celor mai mulți realiști, ci pentru că ele reprezintă principalele puncte de divergență substanțială între abordările realiste și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și alterității în contextul politicii naționale și globale, care nu s-au numărat printre dimensiunile centrale ale studiilor marxiste asupra politicii mondiale. Cu toate acestea, versiunea de materialism istoric a lui Cox a luat în considerare recentul avânt al politicii identitare asociată cu națiunile minoritare și popoarele indigene; de asemenea, el a dat o importanță specială analizei consecințelor politice ale identităților civilizaționale în contextul ordinii mondiale post-europene. Viziunea normativă care poate fi identificată în lucrările lui Cox pe această temă trece
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de putere, 43, 66, 143, 188, 189, 235, 246 politica memoriei, 185 politică externă, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 183, 190, 228, 236, 239 politică globală, 24, 26, 40, 41, 87, 213, 214, 251, 271, 272, 273, 274 politică identitară, 27, 147 politici de ajustare structurală, 92 poluare, 41, 262 popor, 119, 204 postcolonialism, 147 postmodernism, 35, 40, 147, 179-206, 233, 263 poststructuralism, 179, 278, 279 pozitivism, 16, 43, 159, 168, 207, 278 predicții structurale, 54, 55 preocupări normative, 65
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un romancier elitist, ale cărui cărți, printre care Prora arcuită, fac parte din același curent literar cu cele ale lui Henry James. Martins se ferește Însă să elimine confuzia pentru că a ajuns la Viena fără nici un ban, iar această greșeală identitară Îi dă prilejul să beneficieze de cazarea la hotel de care are nevoie ca să Își continue ancheta. Dar face Într-așa fel Încât să Îl evite pe reprezentantul serviciilor culturale, Crabbin, de frică să nu trebuiască să se achite de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fie la nivel lingvistic, fie la nivel ideatic, rolul artistului-poet devine acela de a crea noi realități printr-o reconsiderare a realităților existente deja, cu alte cuvinte, acesta trebuind să reconstruiască ceea ce este construit, utilizând limbajul poetic, adică poezia. Criza identitară, specifică neomodernismului, ar putea fi rezolvată, în consecință, printr-o interiorizare a exteriorului, eul liric suprapunându-se cu ceilalți, rezultând o singură persoană. Noua realitate este, de fapt, o reconsiderare a vechii realități, uzând de elementele acesteia din urmă, după
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de fuziune a exteriorului cu interiorul, a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică dintre opera și biografia autoarei devine permanenta căutare de sine din tematologia creației autoarei. Această criza identitară, specifică generației șaizeciste, poate fi rezolvată, astfel, printr-o transpunere personală a realității exterioare într-una interioară, precum și printr-o suspendare parțială a alterității, făcând din celălalt o suprapunere a sinelui. Noua realitate promovată de artist este, desigur, diferită complet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stabilit în totalitate nici după ierarhii diacronice, nici după ierarhii sincronice, nici după modele critice, el fiind articulat în multiple contexte, "devenind funcțional în perimetrul culturii, în general, și în interiorul literaturii, în particular"24. De fapt, "canonul e memoria structurantă, identitară, a literaturii, iar existența lui nu e localizată în absolut, ci în istorie. Cu toate acestea, valoarea acelor momente creatoare, considerate aurorale sau duminicale, substanțializează canonul, care e, într-un fel, în interiorul literaturii, dar, în același timp, deasupra ei. Canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dizolva prezentul, pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
solidarități etice cu Generația, același Gheorghe Grigurcu, readuce în prim-planul discuției tematica identică, aflată sub raportul unei "exteriorități, care se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, acesta reflectând structura adâncurilor ontologice"79. Firește, criza identitară, care se regăsește în poezia Anei Blandiana și care o face solidară Generației sale, se naște dintr-un fond tragic al existenței exterioare, marcată de opresiunile ideologiei comuniste, care pun stăpânire pe scrierile acesteia, subminându-le prin forța cenzurii. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
originale, personale și exclusive de implicație majoră, aflate dincolo de structura ordonată de norme și de convenții generale"144. Profundele reflecții poetico-stilistice, generate de lectura atentă și de pasiunea pentru poezia Anei Blandiana, îi oferă autoarei ocazia să ajungă la substratul identitar constitutiv al creației artistice originale al poetei, care, conform acesteia, ține, în primul rând, "de selectarea si de permanenta construire de sensuri noi integrate în interiorul nivelurilor fonetice, lexicale, semantice, stilistice care la rândul lor permit mecanismelor lingvistice stratificarea sonoră, structura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, din perspectiva (de)construcției canonului, având în vedere două considerente: încadrarea autoarei, în ceea ce numim curentul literar al Neomodernismului, ca exponentă a Generației '603, urmărind modul cum intervine această poezie, în șirul curentelor literare și artistice, dar și criza identitară pe care o promovează acest curent, precum și rolul distinct al poeziei acesteia, prin influența majoră asupra generațiilor ulterioare de scriitori și de cititori, alături de criza individuală. O cercetare a poeticii Anei Blandiana din perspectiva deconstrucției canonului, precum și a modului în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de text poetic confundându-se cu eul liric promovat în propriul text, exteriorul obiectiv devenind subiectiv, printr-o interiorizare inedită prin intermediul limbajului. Particularizarea universalului, printr-o trecere prealabilă a acestuia prin filtrul interior, este o formă de rezolvare a crizei identitare. Noua realitate uzează de întreg arsenalul realității propriu-zise, de care, însă, se folosește în termeni proprii, reconstruindu-l deci și conferindu-i o amprentă intimă, personală, individuală, născută dintr-o identitate perfectă între limbajul poetic și poezie: "Poezie este acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cel mai bine funcționalitatea, mesajul acestor scrieri operând cu elementele unei realități exterioare, care, deși la prima vedere par elemente banale, contextualizate, capătă un sens nou, pliat pe efectul influenței politice. Ambele lumi ale autoarei devin, astfel, suprapuse, prin criza identitară care dă naștere căutării de sine: lumea exterioară curmată, într-un fel, de vitregiile unei ideologii nedrepte, și lumea interioară a refugiului în sine, realitatea care o continuă pe cealaltă, într-un infailibil drum al regăsirii, al întoarcerii către sine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoarea, se dovedește a fi conștientizarea și asumarea, severă, dar și plină de fervoare, a existenței"34. Haosul acesta al realității exterioare, care, precum un vulcan în stare latentă, stă pregătit să izbucnească, și izbucnește, în interior, printr-o criză identitară prelungită, este, iată, cel al unei lumi prea absurde, prea dure, pentru poetă, cu reprecusiuni chiar asupra desfășurării biografiei interioare a sa, care este, de fapt, o permanentă căutare. Traiectoria poetică a Anei Blandiana aflată într-o permanentă evoluție interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoarea îmbină cunoașterea senzorială cu o cunoaștere rațională, înțelegerea lumii făcându-se printr-o filtrare prealabilă, interioară, a acesteia și redarea către cititori, într-o formă nouă. Tema condiției poetului care trasează acest prim volum este strâns legată de criza identitară, rezolvarea aflându-se în identificarea sinelui cu ceilalți. Raportarea la alteritate nu se suspendă definitiv, ci doar parțial, relația eu-ceilalți devenind o relație de identitate, de identificare (eu = tu = ceilalți). De altfel, această echivalență transpare încă din titlu, Persoana I
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu scriitura lor, în atâtea privințe, asemănătoare. Diferențierea literaturii care abia începuse, plătea încă prețul unor locuri comune, care dau poeziei și prozei acelor ani un izbitor aer de familie, în pofida personalității inconfundabile reunite în tablou"45. Și, cum criza identitară își are originile în copilărie, când poeta nu se regăsește pe ea însăși în propriul trup, parcă prea firav și prea mic pentru imensul suflet pe care îl poartă 46, poetei nu-i rămâne decât să se "dezintegreze pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de o acută teamă de necunoscut, întrețin criza identitară, care începe să se contureze: "Va veni o vreme/ Când voi simți nevoia frunzelor/ Și-o să mă vindec cu iarbă,/.../ Fiți liniștiți, va veni o vreme, Când nu voi putea trăi fără toate acestea,/ Când voi fi obligat să recunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vieții a patra întunecă/ Soarele-al treilea, soarele-al doilea,/ Soarele prim./ Contrare, viețile se anulează una pe alta -/ Și, nehotărâți încă, și nematuri murim" ( Voi știți ceva) Identificarea cu natura, considerată capabilă să o salveze pe poetă din criza identitară în care se află, este prezentă și de această dată, diferența fiind că "ea este condiționată de un anumit anotimp. Reîntoarcerea într-un spațiu protector poate avea loc numai atunci când pulsul vieții devine tot mai slab pentru elementele cadrului natural
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia nu trebuie să exprime ceva, ci trebuie să se exprime pe sine, alteritatea fiind suspendată în cele mai multe cazuri. În poezia Un altul, raportarea la celălalt există totuși, făcându-se, însă, într-un mod imperfect. Poeta nu se mai regăsește identitar cu celălalt, noua ea nefiind recunoscută nici de ceilalți și nici măcar de sine înseși: "De-acolo din frunză/ Un altul se uită la mine/ Cu o răbdare-mpărțită în veri și în toamne,/ Fără să spună nimic,/ Mirându-se doar/ De
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totuși, m-ai părăsit/ Și eu îngrijesc cu supunere/ Și ridicol devotement/ Frumoșii pereți ai statuii/ Goale pe dinăuntru-/... Întrebând încet, cu spaimă, din când în când,/ Ești acolo?/ deși știu că tu nu răspunzi/ Din principiu...". (Din principiu) Criza identitară, nerezolvată în niciun fel, transformă totul în vid, iar "comunicarea din interiorul cuplului, cândva salvatoare, este acum distrusă de trăirea comună a unui sentiment negativ: frica, spaima irațională de necunoscut, care pare să-și tragă seva dintr-o tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încercare de a construi o nouă lume care să vină dinspre interior, spre exterior. În încercarea de a lega subiectul absolut al artei de alteritatea creatoare, pornind de la definiția coșeriană a alterității 254, Rodica Marian ajunge la conceputul de criză identitară, specific anumitor generații, care împiedică fuziunea între cele două concepte: acela de creator absolut și acela de alteritate creatoare. Raportarea, în permanență, la un altul, pe care o presupune alteritatea creatoare, devine, în fapt, raportarea la sine ca la un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]