3,638 matches
-
noștri un aspect de "artă oficială" propriu oricărei arte religioase în sens strict, dacă noțiunile de oficialitate sau, invers, de libertate artistică ar putea avea sens într-un univers care nu distinge între ordinea cosmosului și cea a oamenilor. Era idolilor Occidentul moral este iudeo-creștin. Occidentul imaginar este eleno-creștin (teologia catolică a imaginii trece practic peste Vechiul Testament). În limba greacă, nu în latină, a salvat creștinătatea imaginea marii nopți monoteiste, și asta cu mult înainte de schisma ortodoxă. În actele conciliilor, eikôn
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
având aceeași rădăcină, eidos. Icoana nu este un portret asemănător, ci o imagine divină, teofanică și liturgică, care nu are valoare prin forma ei vizibilă, ci prin caracterul deificant al vederii ei, adică prin efect 72. De ce preferăm termenul de idol celui de icoană? Pentru că este mai vechi și are o cuprindere mai generală. Poate îngloba divinul creștin fără a se reduce la acesta. Istoric, idolul în sensul strict grecesc desemnează "soclul cilindric sau tetragonal" sau statuia pre-helenică, anterioară statuii numite
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ci prin caracterul deificant al vederii ei, adică prin efect 72. De ce preferăm termenul de idol celui de icoană? Pentru că este mai vechi și are o cuprindere mai generală. Poate îngloba divinul creștin fără a se reduce la acesta. Istoric, idolul în sensul strict grecesc desemnează "soclul cilindric sau tetragonal" sau statuia pre-helenică, anterioară statuii numite dedalică. Dar, în sens larg, grupăm sub acest termen ansamblul imaginilor eficace în mod imediat (cel puțin pentru spectatorii impregnați de o anumită tradiție a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
statuia pre-helenică, anterioară statuii numite dedalică. Dar, în sens larg, grupăm sub acest termen ansamblul imaginilor eficace în mod imediat (cel puțin pentru spectatorii impregnați de o anumită tradiție a credinței), când privirea trece dincolo de materialitatea vizibilă a obiectului. Vârsta idolilor, pe care istoria occidentală trebui să și-o asume ca fiind a sa, ignoră așadar ruptura păgânism-creștinism. Este soclul originar al imaginilor, baza îngropată a piramidei căreia "arta" îi este un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am putea întinde această pânză primordială de la primele reprezentări aurignaciene până în zorii Quattrocento-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit și pictat) la culturile propriu-zis istorice despre care s-a păstrat o documentație scrisă: Imperiul Vechi egiptean și primele dinastii mesopotamiene. Mediologul nu are aceleași criterii ca istoricul. Ca valoare ontologică, el nu vede o cezură fundamentală între Luxor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mii de ani s-ar fi putut perinda, fără prea multă surprindere, pe aceleași culori care îmbrăcau într-o caldă mantie de viață (fără legătură cu albul rece în care le-a travestit prezentul) aceste gresii, marmure și alabastruri. Acești idoli aveau culoarea și strălucirea cărnii, căci erau cu toții ființe active și vorbitoare. Vederea lor solicita în primul rând emisfera stângă a creierului. Practicile privirii nu se calează pe calendarul nostru creștin. Ele trec peste anul zero al nostru, ca și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
privește spre interior. Putem și trebuie să opunem cele două tipuri de învestire a vizibilului de către invizibil, două moduri incompatibile de prezență a divinității în figurarea ei. Zeul păgân este vizibil în mod substanțial și prezent în esența sa în idolul antic; Dumnezeul creștin, substanțial invizibil, nu este cu adevărat în icoană (așa cum trupul lui Christos este în împărtășanie). Părinții Bisericii au pornit pe temeiul acestei distincții între prezența imediată și reprezentarea mediatizată adevărate războaie de exterminare împotriva idolatrilor. Dar diferența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
invizibil, nu este cu adevărat în icoană (așa cum trupul lui Christos este în împărtășanie). Părinții Bisericii au pornit pe temeiul acestei distincții între prezența imediată și reprezentarea mediatizată adevărate războaie de exterminare împotriva idolatrilor. Dar diferența între icoana permisă și idolul prohibit nu ține de imagine, ci de cultul ei. Brutele, idioții venerează o bucată de lemn pentru ea însăși, în loc să practice accederea la modelul exterior, translatio ad prototypum. În timp ce bunul creștin nu confundă cultul de dulie cu acela de latrie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idioții venerează o bucată de lemn pentru ea însăși, în loc să practice accederea la modelul exterior, translatio ad prototypum. În timp ce bunul creștin nu confundă cultul de dulie cu acela de latrie. Aceste diferențe sunt destul de reale încât să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
comun independența imaginii sacre față de privire. Ea nu are întotdeauna nevoie să fie văzută pentru a acționa. Chiar dacă Gorgona îi împietrește numai pe cei care o privesc, creaturile lui Dedal, statuile arhaice, își trăiesc viața ascunse de oameni. În regimul "idol", practica imaginii nu este contemplativă iar perceperea nu este un criteriu. Puterea imaginii nu stă în faptul că este văzută, ci în prezența ei. O anluminură dintr-un manuscris închis sau un minei invizibil dintr-o biserică veghează de departe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
e magia? Cele două perioade rezumate se înrudesc prin faptul că imaginea vizuală trimite direct la invizibil și nu are valoare decât ca legătură. La fel cum, în Cetatea celor două săbii, puterea spirituală prevalează asupra celei temporale, în cetatea idolilor, carnea imaginii contează mai puțin decât Verbul care o locuiește. Scriptura legitimează anluminura din cartea din rugăciuni, care nu are existență proprie. În fine, să nu uităm că idolul teologului este icoana religiei rivale (așa cum ideologia publicistului este ideea adversarului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celor două săbii, puterea spirituală prevalează asupra celei temporale, în cetatea idolilor, carnea imaginii contează mai puțin decât Verbul care o locuiește. Scriptura legitimează anluminura din cartea din rugăciuni, care nu are existență proprie. În fine, să nu uităm că idolul teologului este icoana religiei rivale (așa cum ideologia publicistului este ideea adversarului său). Idolul este imaginea unui zeu care nu există dar cine decide asupra acestei inexistențe? Fals sau adevărat, important e să existe, înăuntrul sau în spatele figurării, ceva divin, adică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginii contează mai puțin decât Verbul care o locuiește. Scriptura legitimează anluminura din cartea din rugăciuni, care nu are existență proprie. În fine, să nu uităm că idolul teologului este icoana religiei rivale (așa cum ideologia publicistului este ideea adversarului său). Idolul este imaginea unui zeu care nu există dar cine decide asupra acestei inexistențe? Fals sau adevărat, important e să existe, înăuntrul sau în spatele figurării, ceva divin, adică o putere. Acesta este criteriul reunirii într-o eră unică: o imagine de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
există dar cine decide asupra acestei inexistențe? Fals sau adevărat, important e să existe, înăuntrul sau în spatele figurării, ceva divin, adică o putere. Acesta este criteriul reunirii într-o eră unică: o imagine de artă "face efect" prin metaforă. Un idol are efect în mod real și prin natură. În perioada ei propriu-zis creștină, era idolului ne poartă de la Ravenna la Sienna. Ea este organizată după modelul bizantin, reflectând astfel hegemonia creștinismului oriental asupra corespondentului său occidental. Moștenitor direct al Imperiului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau în spatele figurării, ceva divin, adică o putere. Acesta este criteriul reunirii într-o eră unică: o imagine de artă "face efect" prin metaforă. Un idol are efect în mod real și prin natură. În perioada ei propriu-zis creștină, era idolului ne poartă de la Ravenna la Sienna. Ea este organizată după modelul bizantin, reflectând astfel hegemonia creștinismului oriental asupra corespondentului său occidental. Moștenitor direct al Imperiului Roman, loc de sinteză a iconografiilor imperială și creștină, Bizanțul, după criza iconoclasmului, joacă rol
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Scrieri: la începutul anilor șaizeci. Astfel, "non-cultura" nu mai era tributară "asfixiantei culturi". Dar devenind la rându-i o cultură cu drepturi depline, căreia trebuie să i se plătească tribut. Devenirea artistică îi cuprinde și pe "anarhiști". Trecerea de la idol la opera de artă este paralelă cu trecerea de la manuscris la tipar, între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu pagini cenușii. Până la apariția litografiei în secolul al XIX-lea, cartea elitelor este austeră. Cartea nobilă nu admite portretul autorului (Boileau nu-și ilustrează Arta poetică). Imaginea se mută atunci, pe plan social, în jos. Este o regulă: dacă idolul este egalitar și chiar colectivist, imaginea de artă apare în societăți cu accentuate clivaje sociale. Gutenberg a permis revoluția trecerii de la lemnul gravat la stampă, acest mare proliferator fără de care Arta n-ar fi cucerit Occidentul în jumătate de secol
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
integrat grotescul, detaliul decorativ, planul arhitectural în lumea formelor nobile. Cu mult înaintea fotografiei, tiparul a permis primul muzeu imaginar european. Acesta va fi doar mondializat de reproducerea fotografică. Iar acum este miniaturizat de revoluția numerică. Am văzut, în cazul idolului, ce era o privire fără subiect. Vom vedea, cu vizualul, ce este o vedere fără privire. Era artei pune un subiect în spatele privirii: omul. Această revoluție poartă un nume: perspectiva euclidiană 77. Totul s-a hotărât în Toscana, între Florența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
euclidiană 77. Totul s-a hotărât în Toscana, între Florența, Assisi și Mantova, în prima jumătate a secolului al XV-lea. Numele lui Giotto, Mantegna, Piero, Masaccio, Uccello întruchipează această cotitură capitală, care este de fapt o întoarcere. Până atunci, idolul "emitea" spre spectatori, el avea inițiativa. Omul beneficia de virtuțile lui, cu anumite condiții, dar nu era sursa lui, era văzut, nu văzător. Când un cetățean grec sau roman, un credincios bizantin sau medieval ridică ochii spre imaginea sacră sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau medieval ridică ochii spre imaginea sacră sau divină, nu poate decât să-i lase înapoi în jos. Căci "privirea Domnului se îndreaptă spre el". Atunci el își face semnul crucii și se pleacă. Nimeni nu-și poate însuși un idol care iradiază. Acesta nu are nici autor, nici posesor. Perfectă autonomie: un semn de sus nu are semnătură umană. A-l elabora înseamnă tot a-l primi, căci Dumnezeu îl trimite. Inventarea perspectivei geometrice va pune capăt acestei smerenii. Ea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și al mașinilor. Colecționarul privat al minunățiilor naturii. Tabloul umanizează, dar totodată privatizează. Domnia individualității creatoare va fi mai elitistă și mai închisă din punct de vedere social. Opera de artă provine din mintea artistului, care o adresează unui cunoscător. Idolul, venind din altă parte, se adresa tuturor creaturilor. La începutul erei 1, există un singur artist, Dumnezeu. La sfârșitul erei 2, nu mai există decât un zeu, Artistul. Mai sobru: s-a trecut de la de la una la cealaltă atunci când calitățile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și alte două: trecerea de la moneda-aur la moneda scripturală, inconvertibilă, și trecerea de la limba-nomenclatură (în care un lucru egal un cuvânt) la limba-sistem (în care un cuvânt are valoare prin diferența față de alte cuvinte)83. Prin puterea lui de prezentare, Idolul îi punea pe oameni în contact cu Ființa în adevărul ei divin, mereu identică sieși și închisă în sine de unde stabilitatea stilurilor din prima vârstă. Vreme de trei mii de ani, de la Imperiul Vechi la Ptolemei, imagistica egipteană rămâne aproape
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oficial ceea ce este funcțional (iar funcționalul este întotdeauna frumos). Ca liturghie a mărfii, publicitatea este, neîndoielnic, arta noastră sacră, arta sacrului timpului nostru. Și deci cea mai vie: cea care le face pe celelalte să graviteze în jurul ei, sponsorul Zeitgeist-ului. Idolul răspundea la apelul oamenilor care luptau pentru supraviețuire; Arta, voinței de a lua în posesie lumea; Vizualul se instaurează când competiția pentru look le-a înlocuit pe precedentele două. Adică atunci când nu ne mai este nici foame, nici teamă. Din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scară pe care fiecare nou palier atins cu mare greutate îl evocă nu pe cel pe care ea tocmai l-a părăsit, ci pe penultimul. Actualul fetișism al imaginii are mult mai multe puncte în comun cu îndepărtata eră a idolilor decât cu cea a artei. Era 3 a medierilor omniprezente, a noastră, readuce la viață imediatul lipsit de mașinării al epocii 1, astfel încât redescoperim fenomenologia imaginilor primitive. Impresia de déjà-vu pe care o evocă în general lucrurile nemaivăzute vine din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost în același timp miniaturizată și domesticită. Ea poate fi de acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea video imaterială reactivează virtuțile "colosului" arhaic. O imagine fără autor și autoreferentă se plasează automat în poziție de idol, iar pe noi într-una de idolatri, ispitiți să o adorăm direct, în loc să venerăm prin ea realitatea pe care o indică. Icoana creștină trimite supranatural la Ființa de la care emană, imaginea de artă o re-prezintă artificial, imaginea în direct se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]