2,337 matches
-
și nici vreun pretext exterior. Acest moment al caracterului involuntar nu dispare niciodată cu totul din rîs, atîta vreme cît acesta este, în general, cu putință.26. Orice rîs presupune un teren solid sub picioare, oricît de mărginit sau de iluzoriu ar putea apărea, eventual, unei priviri pur obiective. b) Înrudită cel mai de aproape cu acest rîs spontan este starea pe care o datorăm ușurării de o apăsare sau eliberării de o primejdie ce ne-a amenințat viața exterioară sau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
danezi mai vechi au reluat fiecare în felul său una dintre aceste posibilități.Holberg credea că atunci cînd nu am mai descoperi probleme în lume ar însemna că experiența ne este mărginită; dacă ne-am lărgi-o, am vedea ce iluzorii sînt multe dintre soluțiile noastre. J.S. Sneedorff socotea, din contra, că în cazul unei experiențe lărgite, multe dintre problemele noastre actuale ar cădea, fiindcă decurgdoar din orizontul nostru îngust 80. Amîndoi au dreptate și marele humor poate folosi ambele moduri
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în oricare epocă opera gîndirii umane. Și niciimaginea, nici conceptul respectiv nu pot fi încheiate vreodată, atîta timp cît izvorul experienței curge și cît gîndirea este vie, Realitatea este un ideal spre care trebuie să tindem neîncetat și care face iluzorie orice încercare de concluzie absolută (cf. Der menschliche Gedanke, IV B). Dar acest lucru a trebuit să devină de o importanță decisivă pentru sentimentul total, care se formează ca rezultat al trăirilor. Luptele și victoriile gîndirii, condițiile și limitele ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
democratizării de mai tîrziu, descrieri ale guvernămintelor populare din Grecia și Roma clasică și din orașele italiene ofereau uneori cauzei lor o mai mare verosimilitate. Aceste experiențe istorice demonstraseră faptul că guvernările subordonate voinței poporului erau mai mult decît speranțe iluzorii. A fost o dată cînd chiar au existat, și, în plus, duraseră secole întregi. Ce nu se realizase. Dacă ideile, tradiția, istoria și practicile descrise mai sus constituiau o promisiune de democratizare, aceasta era în cel mai bun caz doar o
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
uniformizatoare! Pe care, pe bună dreptate, cei cu adevărat vinovați le și preferă, pentru că vinovăția se dizolvă în nevinovăție! Universitatea are dreptul să se pronunțe în toate domeniile vieții comunitare în care are experți, și are în toate, nu? E iluzoriu să credem că Universității îi va putea merge bine dacă se izolează într-un turn de fildeș! Dorin Popa: Ce poate face Universitatea împotriva acestei selecții negative de care vorbește Traian Ungureanu? Liviu Antonesei: Păi, cred că e simplu! Împotriva
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a trecut și ar trebui puțină reformă. În afară de cele spuse, cred că Universitatea are dreptul să se pronunțe pe care trebuie să-l și folosească în toate domeniile vieții comunitare în care are experți și are în toate, nu? E iluzoriu să credem că Universității îi va putea merge bine dacă se izolează într-un turn de fildeș! Și, dacă toate acestea se petrec, există speranța că va produce specialiști de o calitate mai bună decât cea de astăzi, participând și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aceea și detest evaluările uniforme și uniformizatoare! Pe care, pe bună dreptate, cei cu adevărat vinovați le preferă! / 152 Universitatea are dreptul să se pronunțe în toate domeniile vieții comunitare în care are experți, și are în toate, nu? E iluzoriu să credem că Universității îi va putea merge bine dacă se izolează într-un turn de fildeș! / 156 Dacă nu voiai funcții de conducere, dacă nu voiai să pleci în străinătate, dacă nu voiai deci niște drepturi elementare, care în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cărări ingeniozitatea rămâne punctul terminus. Literatura Desperado, fie ea din est sau din vest, este deci diabolic de ingenioasă. 1.7. Libertatea Desperado Robii convenției Fluxul conștiinței, care precede epoca Desperado (plasată în anii de după 1950), a fost o libertate iluzorie. Dorința de a evada din realismul veacului al XIX-lea, din omnisciența devenită o convenție atotputernică, din ordinea intrigii și personajelor predictibile, a dus la o sfidare frenetică. Pentru Joyce, Woolf, Conrad, personajul nu mai reprezenta o istorie, o viață
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
minat de slăbirea educației, a emancipării cu orice preț. Unitatea familială e pusă la grea încercare. Cea națională, nici ea nu e monolitică. Frapați de atracția viitorului oamenii uită de trecut, abandonează tradiții, renunță prea ușor la identitate și înțeleg iluzoriu fericirea, de unde confruntarea continuă cu deziluziile, cu insatisfacția și frământările interioare cu repercusiuni în armonia funcțională a sistemului nervos, a alterării resurselor inepuizabile ale materiei cenușii. DEZVOLTAREA NEUROLOGIEI SI PSIHIATRIEI Studiul funcțiilor cerebrale, a localizării lor, s-a intensificat în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și dezvoltarea psihică a copilului (cum lasă a se înțelege pedagogia nondirectivistă care susține libertatea absolută în educație), ci, în condiții raționale o stimulează. Deci, problema care se pune nu este de a elimina autoritatea din educație în favoarea unei libertăți iluzorii și ineficiente sub raport formativ, ci găsirea unor modalități optime de exprimare a autorității și de corelare a ei cu autonomia. Un alt concept vehiculat împreună cu acela de „autonomie“ este identitate. Din perspectiva psihologiei dinamice dobândirea autonomiei este corelată cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a creat o categorie socială superioară curtezanelor, aceea a gheișelor, gheiko, în Kyoto. Ele formau lumea florilor și a sălciilor / karyukai și au marcat viața socială, începând din secolul al XVIII-lea. Gheișele (ghei = artă, sha = persoană) creau o lume iluzorie a iubirii rafinate. Erau precum operele de artă în mișcare, forme stilizate ale frumuseții, reprezentau cultura națională, stilizau frumusețea, simbolizau erotismul. Femei culte și rafinate, gheișele dădeau de multe ori tonul în modă, întruchipau romantismul și ofereau modalități de evadare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prin Jules de Gaultier, și a intrat în literatura psihiatrică ca tip de comportament fictiv, de tip isteric, creat în locul celui real, în raport cu care trăiește intens suferința. Emma, prototip al soției și amantei suferinde, rătăcite, mereu în căutarea unei fericiri iluzorii, este fiica unui fermier prosper care, la treisprezece ani, a intrat într-o mânăstire, atmosfera căreia a impresionat-o și, cu imaginația-i bogată, amplifica misterul simbolurilor sacre. Cu aceeași exaltare retrăia romanele citite precum Paul și Virginia de Bernardin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
10 decembrie 1896 la Teatrul Operei cu ocazia primei reprezentații a lui Ubu-Rege. Ca și simboliștii, el consideră că misiunea scenei nu este de a reflecta realul. În "Despre inutilitatea teatrului în teatru", denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna privind stupiditatea decorului în trompe-l'oeil. Să specificăm că susnumitul trompe-l'oeil îl iluzionează pe cel care vede într-un mod grosolan, adică pe cel care nu vede, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea un sens vulgar, grand-guignolesque, cruzimii. Însă el rămâne fascinat de temele tragediei cu sânge și vede în reprezentarea exceselor sale un mijloc de a atinge intensitatea de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
predispus la aberante distorsiuni. De aici, nevoia (detectabilă și în subtext) de despovărare printr-o mărturisire care nu întotdeauna se produce. Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
vizibil Își găsesc adesea rațiunea de a fi prin recompensa psihologică și socială care derivă din etalarea semnificativă și colectivă a emotivității. Chiar și din acest motiv, distingerea Între religios și secular, Între „sacru” și „profan” poate fi dificilă sau iluzorie, mai ales În cazul datelor arheologice. Ceea ce ține de sacru nu este mereu și pretutindeni delimitat funcțional, spațial și concret de ceea ce nu ține de sacru (Garwood et al., 1991). Și, Întrucât religia a constituit pentru infinit de multe generații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teatrul originilor este redus la Lumea Veche și, cel mult, Australia, pentru că Americile au fost - până la proba contrarie - atinse de om doar mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apă! Bucură-te de cel mic care te ia de mână. Cea pe care o iubești să se bucure la pieptul tău. Iată ce poate omenirea să facă! Desigur este vorba despre o perspectivă pe cât de ademenitoare pe atât de iluzorie, În măsura În care este Înfiorător de episodică, după cum o demonstrează experiența cotidiană comună. Dimpotrivă, din viața omului fac parte și preocupări, nenorociri și boli. Iar omul mesopotamian știe că poate fi propria sa victimă, a semenilor săi, uneori a rudelor sale, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la câteva formulări religioase locale‚ destul de discontinue spațial și cronologic. Natura arhivelor, tipologia textelor, serioasele dificultăți filologice care Împiedică adesea Înțelegerea documentelor fac imposibilă propunerea unor sinteze care să aspire la sistematizare. De exemplu, a vorbi despre „religia siriană” pare iluzoriu și nefondat metodologic, după cum Înșelătoare este și Încercarea de a izola culturile exclusiv pe bază lingvistică, având În vedere că a existat mereu o continuitate de contacte și schimburi la toate nivelurile. Singura cale cu adevărat practicabilă este aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anual la Eleusis era ratificarea religioasă a legăturii ce unea cetatea de cei care o alcătuiau, iar inițierea În misterii putea avea scopul de a potoli provizoriu contradicțiile sociale și discriminările economice care o sfâșiau 1. Rezultatul acestei egalități religioase iluzorii și provizorii clădea În acest caz, prin intermediul secretului, o barieră În fața neinițiaților, care rămâneau departe de misterii și de Atena. Însoțită și gratificată de o perspectivă escatologică, pe care Însă cetatea o Înclinase și relativizase În vederea propriilor exigențe, această egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost bine conservată la gali, deși se pot regăsi și unele infiltrări de origine probabil non indo-europeană, reprezentate de prezența unei importante divinități feminine. Cu toate acestea, diferiți cercetători sunt de părere că imaginea oferită de Cezar este esențialmente iluzorie, pentru că pornește de la premisa că galii ar fi avut un panteon unitar, cu un număr limitat de divinități majore, având fiecare dintre ele o funcție specifică, deși mărturiile epigrafice sugerează o situație destul de diferită. Într-adevăr, În textele epigrafice este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a României părea justificată în anii '20. Dat fiind că Germania fusese înfrîntă, iar Rusia era la pămînt, Franța ajunsese cea mai mare putere de pe continentul european. Dar exista ceva artificial în situația aceasta, și măsura în care ea era iluzorie avea să devină limpede în deceniul următor. În ciuda îndelungatelor sejururi ale lui Iorga în Franța, el nu a observat impactul fantastic pe care îl avusese războiul asupra psihologiei franceze, considerînd încă o dată dorințele sale drept realități. Cu tot eșecul timpuriu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale rudelor și prietenilor, au o viziune asupra evenimentelor care s-au petrecut atunci. Aproape la fiecare cîteva săptămîni, vreun oarecare agresor decis era "condus" undeva, însoțit de o muzică militară zgomotoasă, de flori, urale și lacrimi, într-o manifestare iluzorie de bucurie față de remediul tuturor relelor și față de Mileniu. Populația derutată din "Țara nimănui a Europei" credea poate că problemele lor vor fi rezolvate. Agresiunea energică părea să dea rezultate. Reocuparea Saarului și a Ținutului Rinului, războiul din Etiopia, războiul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un adjutant: „Dacă ar mai fi un popor măreț, nu m-ar aclama chiar așa”. În orice caz, oricât de reci ar fi fost relațiile bilaterale, nici un lider vest-german n-ar fi Îndrăznit să rupă relațiile cu Washingtonul pentru o iluzorie alternativă franceză. Cu toate acestea, intrigile lui Adenauer din politica externă erau menite să rezoneze cu un sentiment profund de nemulțumire față de inevitabila subordonare a Germaniei față de SUA. Azi presupunem cu prea mare ușurință că Republica Federală postbelică a primit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tiraj erau dictate de gustul londonez. Cum britanicii aveau deja o reputație solidă de design anost și execuție jalnică, aceasta era o surpriză, o inversare tinerească a ordinii firești a lucrurilor, care s-a dovedit efemeră. Însă cu strălucirea ei iluzorie, „Swinging London”, cum o numea revista Time În aprilie 1966, a marcat o epocă. În 1967, În capitala britanică existau peste 2.000 de prăvălii autointitulate boutiques. Majoritatea nu făceau decât să imite magazinele de pe Carnaby Street, perimetru tradițional al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]