19,706 matches
-
durerea ce o apăsa. Începuse să-mi povestească următoarea istorioară: „Ne căsătorisem de câțiva ani, trăiam în dragoste și înțelegere. Visam ca toți tinerii să avem casa noastră cu toate cele de trebuință în ea. Ne făceam iluzii. Eu îmi imaginam un cuib al nostru, unde să domine pacea și voia bună, unde să se audă voci de copii, iar eu să le pot da toată dragostea și atenția mea. Era o dorință greu de realizat, ca să nu zic, imposibil de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
știe mai bine și, apoi, ce zicem când rostim rugăciunea „Tatăl nostru”? - „și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” O priveam pe mama și vedeam inima ei ca și un izvor cu apă limpede. Anume, așa îmi imaginez eu inima curată a omului. Este ca un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine. Uneori, mai cade câte o gâză, sau câte o frunză uscată în el, dar nu-l face
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
jucărie preferată sau mai multe, de care își amintește cu plăcere, care îl făcea să fie fericit. Eu nu-mi amintesc să fi avut în copilărie măcar o jucărie cumpărată. Jucăriile mele erau obiectele de prin prejur. Mai întâi, îmi imaginam jucăria, apoi, căutam în obiectele din jur o asemănare și, cu puțină fantezie, jucăria era inventată. Avea fiecare numele și rostul ei în „căsuța mea” de sub pat. Mă jucam ore întregi, vorbeam cu ele și, tot eu, vorbeam din partea lor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în acea atmosferă pe care nu doreau să o schimbe cu alta. Acea lecție a fost una dintre acele care nu se uită niciodată! Minunea De când a plecat Maria de acasă, toate s-au schimbat. Nici nu și-a putut imagina Ion că lucrurile se vor complica atât de mult. Lipsa soției se făcea simțită în toate și de toți. Era convins că se vor descurca bine împărțind între toți cei rămași acasă, toate treburile casnice. - Copiii ne sunt deja mărișori
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era stabilită și ziua cu ora plecării. S-a asigurat să fie totul în regulă, să cumpere pentru fiecare câte un cadou pentru a-i putea bucura. A sosit ziua plecării. În drum spre țară, a trăit mari emoții, își imagina chipurile copilașilor și bucuria reîntâlnirii cu ei. Era puțin tristă că nu-l va vedea pe Ion, care plecase în Spania la sfârșitul lunii iulie, după cum era indicat în viză. Își dădea seama că, din lipsă de acte, nu se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța australiană de trei luni. A fost nu numai o gazdă primitoare ci și o prietenă care a intuit toate curiozitățile și nevoile mele de intelectual rebel și neînregimentat mijlocindu-mi o experiență de neimaginat și de neuitat. Mulțumesc domnului Mihai Maghearu, președintele unei comunități de români din Sydney care a făcut toate diligențele pe lângă autoritățile australiene pentru ca experiența australiană să fie posibilă și pentru că a garantat personal pentru mine. Mulțumesc familiei Racoți (Silvia, Liviu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să-și lase lacrimile în voie, să plângă până se satură, îi era atât de dor de el, avea nevoie să-l audă, să-l vadă, să-l atingă, să respire aerul din jurul lui... dar... el "nu-și aparținea". Își imaginase chiar o vacanță cu el, la mare, o fascina marea în aceiași măsură în care o fascinau ficțiunile, dar el fusese mereu ocupat așa că ea amânase, tot amânase, până când începuse să urască marea. Pentru că nu au putut merge la mare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o ținea numai într-o băutură. Revoluționarii l-au ras din funcția de director tehnic, cum au făcut cu toți cei ce ocupaseră un post de conducere pe vremea comuniștilor, așa de-a valma, într-o furie revoluționară greu de imaginat, cuprinși de flacăra sfântă a eroismului, atâta vreme reprimat. Să ardem trecutul, spuneau cu toții într-un glas, să ardem trecutul. În piețele publice au înălțat ruguri înalte, au golit bibliotecile și muzeele, au devastat sediile de partid, în sate au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
visuri cât mai îndrăznețe, a știut să ne învețe să avem încredere în noi, ea, o mănușă de om, atât de geloasă pe tata, îndrăgostită de el până a închis ochii. Acum e acolo, în mormânt, încerc să mi-o imaginez așa cum era în zilele înainte să o îngropăm, frumoasă, cu hainele ei neasemuite, era una din țărăncile care își păstrase portul, îl purta cu distincție, veșmintele i se potriveau de parcă ar fi crescut în ele. Geloasă pe toate femeile satului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voi merge pe Pitt Street în pas de dans, așa cum m-am dus și în alte dăți, cu căștile în urechi, ascultând muzică, aceeași în Sydney, aceeași la Vâlcele, în inima Transilvaniei, voi dansa pe această muzică universală, îmi voi imagina că sunt singură în marele oraș, pasul îmi va sălta pe ritmul muzicii, mă voi simți tânără și fericită, îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu, voi întinde mâna și îl voi atinge, palma mea se va așterne peste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
muzică, aceeași în Sydney, aceeași la Vâlcele, în inima Transilvaniei, voi dansa pe această muzică universală, îmi voi imagina că sunt singură în marele oraș, pasul îmi va sălta pe ritmul muzicii, mă voi simți tânără și fericită, îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu, voi întinde mâna și îl voi atinge, palma mea se va așterne peste palma lui, palmă cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă voi simți tânără și fericită, îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu, voi întinde mâna și îl voi atinge, palma mea se va așterne peste palma lui, palmă cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că fac dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
va așterne peste palma lui, palmă cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că fac dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această plajă, că mâna mea atinge mâna iubitului meu, palmă cu palmă, deget cu deget, din înaltul cerului curg picuri de lumină... Femeia dansează pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că fac dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această plajă, că mâna mea atinge mâna iubitului meu, palmă cu palmă, deget cu deget, din înaltul cerului curg picuri de lumină... Femeia dansează pe Pitt Street, trecătorii se uită ca la urs, poate e țicnită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
văd ponosite, prost spălate, prost călcate, prost cusute. În băile lui Ștefi nu e fir de praf, totul strălucește de curățenie, miroase bine și ochiul este desfătat de ceea ce vede în jur. Nu pot descrie casa, dar trebuie să vă imaginați că aici lumina, culorile și liniile sunt într-o perfectă armonie, iar lucrurile din casă parcă ar crește din podea. Mă plimb fascinată prin casă și mă gândesc că aș vrea să trăiesc într-un astfel de spațiu măcar preț
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întreabă: "Ce faci tu cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vine să se spânzure, acolo o așteaptă privirile goale sau veninoase ale soacrei, vorbele atât de civilizate că te iau fiorii, dar dincolo de ele simți frigul, din prima clipă au simțit amândouă gustul prafului de pușcă în gură, s-au imaginat înarmate până în dinți, gata de conflict deschis, soacra chiar a mers un pas mai departe și i-a spus amenințător: "Nu știam dacă băiatul meu se va însura cu o femeie frumoasă, dar eram sigură că își va lua o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poftă de joacă, Zinzin se ținea tare, nu voia să se vadă că-i vine să fugă din acest ospiciu de copii abandonați, a început să le cânte copiilor la vioară, în mijlocul parcului, înconjurată de o liotă de copii, își imagina că este la Scala din Milano, la început cânta melodii cunoscute, apoi asculta vocea din creierul ei, rând pe rând au ieșit la geamuri educatoarele și infirmierele, apoi femeile de serviciu și bucătăresele, apoi s-au adunat toți oamenii din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nespus, era și asta un fel de dragoste, faptul că se gândea mai tot timpul la el, că devenise pentru ea un fel de reper, în lungile ei meditații din curte, când stătea și urmărea geografia norilor de pe cer, își imagina, și-l imagina pe Alex alături de ea, îl vedea cum îi mângâie tâmplele, îi vorbește cu vocea lui catifelată, fiecare gând îl conținea și pe Alex, această poveste venea să-i strice ordinea interioară, și așa precară de când nu-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asta un fel de dragoste, faptul că se gândea mai tot timpul la el, că devenise pentru ea un fel de reper, în lungile ei meditații din curte, când stătea și urmărea geografia norilor de pe cer, își imagina, și-l imagina pe Alex alături de ea, îl vedea cum îi mângâie tâmplele, îi vorbește cu vocea lui catifelată, fiecare gând îl conținea și pe Alex, această poveste venea să-i strice ordinea interioară, și așa precară de când nu-i mai reușea nimic
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fierbea în draci. Și câinii părăsiră locurile de odihnă de sub căruțe, apropiindu-se cât putură de mult de focurile la care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe care acum nici nu știu dacă Îi mai așteptam. Când am deschis, două siluete Înalte, albe, intrară În mare grabă, ștergându-mi În trecere umărul și dispărând ușor pe ușa de la baie. Fără a mă dezmetici complet, mi-am imaginat că nu puteau fi decât ei, Oamenii de la Intervenții. Uraaa! am strigat impresionat, buimăcit și de felul În care se derulase totul. După un timp, țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât totul devine mai palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful acela misterios și dureros totodată al necruțătoarei uitări de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu discreție voită unele secvențe din zilele, dar mai ales din nopțile petrecute la mare, punând cu precauție accent voit, pe momentele feerice, necontenind să-l ridice în cele mai înalte slăvi pe Marcel. Din această fabuloasă descriere, Ina își imagină că ilustrul tânăr poate fi pus, fără nici un fel de rezervă, pe un soclu alături de Ovidiu Naso, Olga înzestrându-l, în marea ei naivitate, cu grandoarea poetului exilat la Pontul Euxin. - Marcel e omul visurilor mele! conchise ea. - Și dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]