32,693 matches
-
fi restituite în natură. Se prevede expres posibilitatea contestării actelor juridice de înstrăinare, concesionare, locație de gestiune, asociere în participațiune, ipotecare, locațiune, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții, notificate potrivit Legii nr. 10/2001, ulterioare Legii nr. 10/2001. Foștii proprietari care nu își pot primi imobilele în natură vor fi despăgubiți, primind titluri de plată ce vor fi cotate la bursă. În acest
Agenda2005-23-05-general2 () [Corola-journal/Journalistic/283768_a_285097]
-
au murit tatăl meu. La înmormântarea lui au fost de față și fratele meu, locotenentul Matei, din Râm. Sărat; după înmormântare, în loc ca să facă fratele meu o catagrafie, el a început a vinde în dreapta și în stânga toate obiectele mobile și imobile, sub cuvânt că el va lua pe fratele său Niculai la sine, la 15 marți. El au vândut toate vitele, la nr.27, mobile din casă, 5 stoguri de fân, trei vagoane de popușoi, făcând trei părți adică: lui, Niculai
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
pentru expuneri scenografice permanente de acest gen într-un cadru muzeal, cu un plus de complexitate când artistul se numește Brâncuși [...]. Dacă marea majoritate a operei mobile relevante brâncușiene se află de mult timp în alte țări (evident, exclud ansamblul imobil excepțional de la Târgu Jiu, aflat însă, din păcate, în afara fluxurilor turistice curente), Statul român avea șansa, în 2010 ca, cu doar o fracție din valoarea unei singure sculpturi semnată Brâncuși, să achiziționeze un ansamblu complet de lucruri personale și obiecte
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
în situația de a fi evacuată din propria casă deoarece, legal, un coproprietar nu poate fi evacuat la simplă cerere a oricui; de fapt, nici unul dintre noi, foștii soți, nu mai locuiește, de mai bine de 5 ani, în aceast imobil, eu oferind o cameră - în contul cotei ce imi revine din apartament - ca adăpost unei familii cu venituri la limita supraviețuirii, unor persoane pensionate medical; acestea, cu adevarat au fost aruncate în stradă din fosta lor casă, acum aproape un
Când jurnalismul este lipsit de deontologie [Corola-blog/BlogPost/93493_a_94785]
-
prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic al șoferilor care - buimac, nici nu mai știa dacă în vis ori aievea - îl luaseră în tărbacă mai
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
stradă în acea zi de pomină, ci fiindcă întârzia să-l focalizeze, de parcă făptura lui, ivită pe neașteptată în câmpul ei vizual, n-ar fi meritat mai multă atenție decât o pasăre comună ori un patruped vagabond. Privirea sa era imobilă, ușor dilatată, frapant de asemănătoare cu aceea a figurinelor din plastic și pânză condamnate să se mistuie în focul sobei de tuci a librăriei de vizavi. Ajungând la capătul aleii, luase o hotărâre temerară: să se întoarcă! Să revină în dreptul
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea i se Îngustase, ochii, de un cenușiu mineral, Încremeniseră imobili În așteptare, În timp ce mâna dreaptă părăsi brațul fotoliului, Înaintând au ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că pleoapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi spus-o niciodată nimănui. Așadar, asta era singura salvare posibilă, trenul îi fusese trimis de o mână providențială și Mircea știa că era cazul să cam profite. Numai că trenul trecu prin dreptul lui Mircea Cârpenișteanu și scriitorul rămase imobil. Speranța și instinctul de supraviețuire se dovediseră atât de puternice, încât Mircea fusese în cele din urmă incapabil să se arunce în fața trenului. De fapt, speranța, instinctul de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se mai stinse, iar eu și Maro găsirăm resursele necesare de a ne opri o vreme din râs, iată că și Euripide își făcu apariția de sub masă, ștergându-se de transpirația abundentă ce îi năclăise în totalitate chipul. Aurora rămăsese imobilă, în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un om care se deplasează rapid în întuneric și se teme să nu se lovească de ceva ascuțit. Dar nici clipitul din ochi, nici limpezirea imaginii obiectelor nu-mi aduc vreo ușurare. Închid ochii, însă pleoapele preiau încordarea lor: devin imobile de parcă ar aștepta o lovitură. Stau la masă. Cu cât stau mai mult, cu atât sunt mai rigid, cu atât mai greu îmi este să mă mișc din loc. În această noapte a cocainei, întregul corp ba încremenește în nemișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un an de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, condamnare executată la Penitenciarul din Galați. A fost arestat din nou la 26 octombrie 1958, fiind învinuit de „omisiune la denunț”. În ianuarie 1959 i-a fost confiscată averea mobilă și imobilă; o „comisie” formată dintr-un ofițer de securitate, președintele Cooperativei din Lunca și o vecină (reprezenta voința poporului!) a încheiat un proces-verbal de sechestru. Locuința a fost folosită până la recuperarea de către familie, ca dispensar uman. Părintele Păvăluță a fost supus
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu reforma din 1921. În baza Regulamentului legii de reformă agrară din 23 martie 1945, s-au constituit categoriile de proprietari și terenuri supuse exproprierii: toate moșiile mai mari de 50 ha, sesiile bisericilor și ale școlilor, proprietățile mobile și imobile ale germanilor plecați în Germania, averile criminalilor de război, absenteiștilor etc. și s-a trecut la întocmirea listelor cu îndreptățiți la împroprietărire: văduve de război, orfani, țărani fără pământ sau cu pământ puțin, alte categorii. În comuna Filipeni au fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
evident, domnule președinte, domnule prim-ministru, spuneți-ne unde se află polițiștii ca să-i apere pe oamenii nevinovați de tratamentele sălbatice cu care ceilalți se pregătesc să-i pedepsească, doamne, doamne, ce se va întâmpla, aproape suspina reporterul. Elicopterul rămânea imobil, se putea vedea tot ce se petrecea pe stradă. Două automobile se opriseră în fața clădirii. Se deschiseră ușile, ocupanții coborâră. Atunci oamenii care așteptau pe trotuar înaintară, Acum, acum, să ne pregătim pentru ce e mai rău, urlă reporterul, răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul unui bărbat ședea rigid, imobil. Mort, dar nu abandonat păcii și odihnei veșnice, și nici Înclinat să strige răzbunare, Întrucât nimeni nu ar fi putut scoate acel strigăt. Capul său, aproape desprins de trup printr-o lovitură sălbatică, zăcea atârnându-i peste umăr. Dante Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poveste, subliniind majuscula cu suspine și gesturi, era trecut de șaizeci de ani și se pensionase cu un an înainte. Era un bărbat înalt și uscățiv, semăna cu o pasăre înghețată, maiestuoasă și îndepărtată. Avea doi ochi spălăciți ce păreau imobili și buze subțiri, fără mustață, o frunte înaltă și păr grizonat. V. se afla la douăzeci de kilometri de noi. Douăzeci de kilometri în 1917 era o distanță cât o lume întreagă, mai ales iarna, mai ales de când cu războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o femeie care să facă tot ce-i ceri, gata, viața ta rămâne Închisă Într-un cerc strâmt...“. — Știți de ce a ajuns Yazaki un simplu vagabond?, am Întrebat eu. Reiko se uită fix la mine câteva clipe, cu o expresie imobilă, apoi Își mută privirile pe paharul gol de cocktail. Expresia feței nu i se modificase absolut deloc, Însă mă Întrebam dacă paharul nu avea să se spargă În mii de bucăți, cu un pocnet asurzitor. Forța pe care o emana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care ne permit să apreciem în ce măsură hedonismul presupune un mecanism mai fin, mai conceptual, mai imaginativ, mai puțin sumar decât cred detractorii lui. -12- Cinetică, dinamică, catastematică? în mod obișnuit, istoria filosofiei reține faptul că Epicur opta pentru o plăcere imobilă, statică, în repaus, pe când Aristip din Cirene practica o plăcere dinamică. De o parte, Epicur și ataraxia sa: absența tulburărilor, lipsa suferinței, a durerii, negarea negației - în termeni tehnici: aponia; de cealaltă parte, Aristip și plăcerea permanentă stipulată de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al poeziei? - Poezia e autonomă, ne răspunde d-l Barbu. Nu prin voința poetului de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei. Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup cristalografic a ceea ce este: ardere imobilă și neprihănit îngheț - versul. - Mai avem oare poeți tradiționaliști, care să continue drumul clasicilor noștri, fără să se abată de la evoluțiile culturale de azi? - Unul singur, Ion Pillat. Iubirea lui pentru formele noastre câmpenești și modul larg, încrezător de a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a șters lacrimile cu podul palmei, mai întâi, apoi a tras o batistă din buzunarul blugilor strânși pe șolduri și a șters ce mai rămăsese. Nu s-a mai așezat. A privit lung, întrebător și plină de nedumerire la fața imobilă a femeii blonde ce ședea comod de partea cealaltă a biroului. O irita indiferența totală a acesteia față de impasul în care se găsea. Când a înțeles că nu-i va mai vorbi și nu o va mai asculta, s-a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
de judecătoare. Când se îndrepta spre ușă, neintenționat, sub forța unui impuls necunoscut ori sub privirea insistentă și plină de ură a lui Cartuș, s-a oprit la un pas în fața lui și l-a privit. Fața i-a rămas imobilă. Ochii au vorbit, mărindu-se în prima clipă și îngustând privirea în următoarea. I s-a părut că este mult mai scund, oricum, față de ea, că e neîngrijit, murdar, sărăcăcios îmbrăcat și mai dușmănos decât în acele momente urâte pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
microunivers. Microunivers deoarece și acesta există tot pe principiul multiplicării realităților alternative din aproape în aproape. Crește din rațiunea legilor universale, evoluând treptat din miliarde de realități fixe spre o singură realitate mobilă existentă. Interlegătura care se dezvoltă din prisme imobile conduce asemeni unui mobilis in mobile spre un context imagistic, ideatic, vast prin măreția care îl situează în contextul său prestabilit. Punctele sunt poate realitățile noastre ale fiecăruia care sunt dilatate spre a ne potoli setea de întreg care ne
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce paralizase. Deznădejdea Mariei îl readuse la realitate și se ridică în genunchi, strângându-și la piept copila, smulsă ca prin miracol din ghearele morții, legănând-o
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
au dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice dureri, făr’de hotare Cenușă spulberată peste toate, ce peste tot s-a pus Capcane adormite-n imobila resemnare Nimic n-a mai rămas: Fugit... Irreparabile...Tempus! Iar dacă toate drumurile duc la Roma, negreșit Al zilelor cărări petrec încet, supus În zări întretăiate, păsări ce apusul l-au topit În anticele stihuri: Fugit... Irreparabile...Tempus! Și zilele
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
octombrie, de Sfânta Ursula. Un astfel de „club” are uneori nu mai puțin de șase sute de membri! Majoritatea participanților pune umărul, la propriu, consolidând baza piramidei, fundamentul care poartă numele de „pinya”. Marea de oameni se topește într-o bază imobilă, om lângă om, mărginită de „pionii” care împing din lateral masa compactată, ca niște adevărați contraforți de catedrale. Urmează două cercuri solide, așa numitele „manille”, peste care se construiește trunchiul propriu zis, „el tronc”. Între bază și vârf e dispus
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]