9,487 matches
-
gameților) și citoplasmatic, constituind genotipul individului. Ereditatea nucleară se transmite conform unor legități cunoscute (Mendel, T.H. Morgan), care permite atât înțelegerea naturii combinărilor care au loc, cât și producerea erorilor de copiere și a alterărilor (mutațiile). Identitatea genetică este practic imposibilă de la antecesori la descendenți, șansa fiind de 246 (una din 70 de trilioane). Orice genotip se exprimă doar în formă fenotipică (totalitatea caracteristicilor unui individ) ca rezultat al interacțiunilor primare cu mediul. Fenotipul este doar una dintre variantele posibile ale
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
muzicale în special) care au prezentat precocități deosebite. La 5 ani Mozart era deja un muzician (interpret și compozitor) foarte apreciat. Sunt însă și cazuri în care înclinația spre o anumită artă se manifestă abia către vârsta adultă, ceea ce face imposibilă aprecierea potențialului artistic după precocitatea apariției manifestărilor. În mediul școlar, trebuie să ținem cont și de faptul că numeroși părinți își pregătesc copii în diferite ramuri artistice (pian, pictură, balet) încă de la vârste foarte fragede, indiferent de existența sau non-existența
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
fapt care poate avea consecințe negative, dăunătoare subiectului. De exemplu, dacă un copil este categorizat ca având o inteligență scăzută, iar acest lucru va fi cunoscut de profesor, acesta din urmă poate să renunțe la sarcina sa didactică, considerând-o imposibilă. Problema este valabilă și în cazul testelor de personalitate. Aceste aspecte impun folosirea cu precauție a testelor și o mare responsabilitate în comunicarea rezultatelor. b. Testele psihologice nu sunt suficient de valide pentru a fi folosite în luarea unor decizii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care repetă invariabil aceleași jocuri simple sau mișcări (de exemplu, se leagănă sau se balansează continuu de pe un picior pe altul, pronunță același cuvânt de nenumărate ori etc.). Această îndepărtare de realitate și refugierea în sine a copilului autist fac imposibilă realizarea unui demers educativ coerent și de durată, specific mediilor școlare normale, astfel că, în absența achizițiilor intelectuale sistematice, acest copil evoluează treptat spre o situație deficitară gravă și ireversibilă (demență infantilă). Hiperexcitabilitatea (sau irascibilitatea) stă la baza crizelor impulsive
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
consultant al părinților, el împarte răspunderea formării copiilor cu familia. d) Ca membru al corpului profesoral, profesorul se găsește într-o strânsă interdependență cu colegii, cu directorii și alți educatori. Complexitatea problemelor pe care le pune școala ca organizație face imposibilă izolarea și „independența” profesorilor. Nu se pot realiza o instrucție și o educație unitară prin simpla adiționare a unor influențe disparate, oferite de diverse discipline. Cele trei laturi ale influenței educative Ă învățarea socială, formarea independenței de a lucra metodic
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
face deci cu o tensiune intra-roluri, care se rezumă la: • partener contra examinator; • informator contra distribuitor de șanse; • model contra specialist. Stările tensionale sunt inevitabile. Soluția e organizarea unui „învățământ educativ” articulând cele două tendințe: educația fără instrucție e imposibilă, componenta educativă stimulează și motivează instruirea. 4. Stilul profesorului și bazele puterii saletc "4. Stilul profesorului [i bazele puterii sale" Am subliniat deja însemnătatea climatului din clasă pentru participarea elevilor. Se cuvine să observăm că un factor important al evoluției
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
poate păstra În permanență predominanța În generațiile viitoare. Geniile reprezintă nu doar apogeul unei „unde” de ereditate pozitivă, ci și un moment care semnalează regresia inevitabilă În mediocritate pentru a face loc unei noi „unde”11. Îmbunătățirea ereditară permanentă este imposibilă. Această teorie o contrazicea pe cea a lui Galton, care susținea că planificarea atentă și controlul reproducerii puteau preveni degenerarea geniului și, astfel, a oricărei caracteristici ereditare. O serie de alți gânditori români importanți de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
competiției Între partide și programele acestora, ca modalități de luare a deciziilor legate de administrarea bunăstării țării. Biopolitica, Înțeleasă ca un set de principii obiective, cu un fundament științific, ar fi transformat astfel de dezbateri În eforturi inutile sau chiar imposibile. Progresul urma să rezulte din discuțiile Între specialiști despre semnificația diferențelor În ereditate și a meritelor unor măsuri coercitive specifice, aplicate după criterii eugenice. Nici chiar În aceste condiții competiția nu urma să dispară total din societate, dar ar fi
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
s-a aflat la guvernare pe tot parcursul procesului de Înființare a Ministerului Sănătății, În 1923. Chiar de la apariția noii instituții Însă, Moldovan și alți militanți pentru reformarea Ministerului Sănătății au Înțeles că o colaborare cu regimul liberal era aproape imposibilă. Partidul condus de Brătianu era, la urma urmei, același partid care desființase Consiliul Dirigent și care Încorporase instituțiile regionale construite de Moldovan Între 1918 și 1920 Într-o infrastructură centralizată. Nimeni din București nu dădea atenție preocupărilor lui Moldovan pentru
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
creșterii cantitative și calitative a populației În anii ’30. Faptul că nu există statistici disponibile pentru perioada războiului, coroborat cu probleme specifice cum ar fi mobilizarea tuturor bărbaților adulți și creșterea ratei mortalității ca rezultat direct al războiului, fac aproape imposibilă o evaluare a eficienței oricăror politici de sănătate sau control al nașterilor din această perioadă. Pentru perioada interbelică este totuși posibil să măsurăm măcar parțial evoluția ratelor natalității și mortalității. Conform uneia dintre sursele pe care le-am indentificat, la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
puterea clasei politice ar fi una de fațadă, în spatele ei ascunzându-se alte forme de putere. Opoziția elită/mase Opoziția dintre elită și mase rezidă în ideea că orice societate este ierarhizată și că existența unei societăți strict egalitare este imposibilă empiric. De fapt, aceasta înseamnă că, în orice grupare socială mai mult sau mai puțin organizată, anumite persoane au mai multă putere decât altele, oricare ar fi baza acestei puteri și modalitățile de exercitare. Acest adevăr a fost multă vreme
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mult în evidență autonomia politicului. Astfel, Alain Touraine se arată critic la adresa noțiunii de elită a puterii, în care el vede „fuziunea clasei conducătoare cu cea a responsabililor politici”. O asemenea fuziune, admisă de teoria marxistă clasică, i se pare imposibilă prin „instituționalizarea conflictelor sociale” care confirmă autonomia jocului politic (Touraine, 1973, pp. 247-254). El consideră, fără îndoială, că „orice decizie politică este predeterminată și limitată de natura dominației de clasă”. Astfel, un consiliu municipal care ia o decizie în privința renovării
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
puteau fi amenințate de „revolta maselor”, în prezent, principalul pericol constă în „revolta elitelor”. Pe când scria Ortega, se considera, în general, că elitele culturale au o responsabilitate deosebită, care consta în „asumarea responsabilității unor norme obligatorii fără de care civilizația e imposibilă”. Aceasta presupunea constrângeri, iar elitele „erau în slujba unor idealuri severe”, implicau o selecție riguroasă a scopurilor și a mijloacelor (Lasch, 1996, p. 38). În zilele noastre, elitele, pătrunse de o sensibilitate hedonistă „liberal-anarhistă”, se văd chemate să „lărgească sfera
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și invizibil, cunoscut și necunoscut. Păstrarea numelui „Dumnezeu”, utilizarea lui în aceste scopuri nihiliste, plasează într-o perspectivă în care toate se echivalează pentru că nimic n-are valoare. Dumnezeul dintr-un loc nedeterminat - teist sau deist - care judecă, face viața imposibilă prin castrare, interdicție și lege, prezente pretutindeni; Dumnezeul de nicăieri, deci de peste tot - panteist - produce același tip de efect dar în virtutea altor așteptări: sub regimul său ontologic, în lipsa unor principii și legi în stare să determine regulile jocului pentru a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
expresia pare oximoronică: doctrina lui Hristos pare a se spune intrinsec și istoricește celei a lui Epicur. Ideologia pauliniană și filosofia Grădinii par a nu întreține nici un fel de raport, poate cel mult de contradicție, de opoziție clară și de imposibilă complementaritate. Și totuși... Ca să știm cu ce se aseamănă acest creștinism epicurian - o șansă ratată de Biserică de a scoate creștinismul de pe făgașul lui mortifer... - să-l citim deci pe Lorenzo Valla. Istoria filosofiei oficiale nu citește, ea se mulțumește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
speță. Pentru că îi conferă naturii un loc considerabil. Panteismul le interzice orice compromis cu creștinismul. Dumnezeul creator al lumii și separat de ea, iată o imposibilitate în viziunea despre lume a stoicului Leonardo. Absența unui Dumnezeu distinct de realitate, virtutea imposibilă în această lume, pasiunea tristă ce decurge din aceasta - tot atâtea rațiuni de a nu se situa printre discipolii magistrului din Stoa. Evident, Antonio Beccaldi epicurianul critică tezele lui Leonardo Bruni. Opoziția dintre Portic și Grădină propune un caz-școală în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
își pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau naștere unor satisfacții iluzorii și trecătoare. Odată aceste dorințe satisfăcute, ele reapar și antrenează o adevărată sclavie care împiedică sufletul să se bucure și fac imposibilă seninătatea. Aceasta cu atât mai mult cu cât satisfacerea lor duce la o plăcere, desigur, dar una trecătoare și plătită de multe ori cu un necaz: declanșarea pasiunilor triste, uzura sănătății, slăbirea forțelor și a vigorii, apariția unor boli incurabile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai puțin montaignian în el: de regulă atât de preocupat de realitate, de concret, atât de sever ca moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o istorie platoniciană - platonică? - și, plasând foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează, lansează o perdea de fum: adică procedează exact invers față de metoda în care excela în mod obișnuit: demistificarea. Nedrept cu ceilalți prieteni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ochi. Eroul lui a fost Epaminonda? Iată-l alăturându-i-se într-o aceeași fraternitate bărbătească. Dacă e să-i dăm crezare prietenului său Pierre de Brach, trupul i se tot șubrezise odată cu trecerea timpului. Boala îi făcea viața realmente imposibilă. Tatăl său murise tot de piatră la rinichi, și îndurase și el suferințe îndelungate. Pe atunci așa ceva nu se opera și nici nu se vindeca: agravarea bolii amenință implacabil fără putință de ameliorare. Totuși la cincizeci și nouă de ani
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-o amintim - a dictat, deci a pronunțat și a povestit Eseurile. în termeni de etiologie contemporană, putem formula ipoteza unei angine difterice caracterizată prin formarea în fundul gâtului a unor membrane care obstruează cavitatea faringelui și fac dificilă respirația, apoi imposibilă până la sufocare. în diatribele consacrate de Montaigne medicinei în care el rezervă un tratament de favoarea chirurgilor, filosoful ar fi văzut confirmarea tezelor sale. Inclusiv în superioritatea gestului operatoriu: niște pense ar fi putut într-adevăr degaja - la modul ipotetic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai mult de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de adunarea lor. Ca om liber, el nu este alienat nici de faptul de a-i avea, nici de acela de a nu-i avea. Aristip privește la fel bogăția și sărăcia, două stări constrângătoare, care îngrădesc libertatea și fac imposibilă o reală autonomie. A trebui să cerșești echivalează cu a avea mereu grija bunurilor tale: viața e prea scurtă ca să pierdem timpul cu niște activități de care ne putem lipsi. Câteva anecdote ni-l arată pe Aristip pe puntea unui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi îndeamnă cu atât mai mult pe oameni să se ocupe de ei cu cât nici nu le pasă de viitorul și de destinul lor. Asemenea concepții fac imposibilă o religie. Mai rău, ele ruinează credințele grecești ale momentului care, bazate pe frica muritorilor de aceste forțe nemuritoare și capabile de răutate, făceau posibilă existența unui cler sau a unei puteri politice acționând în numele zeilor și legitimând ordinea, opresiunea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deci nu mai sunt; nu mai sunt, deci nu mai sufăr - dar nici nu mă bucur. Rămân atomii prinși în dansul lor neschimbat și nemuritor. Dar transmigrarea sufletelor? De fapt, teoria materialistă recuză această posibilitate. Amintirea unei existențe anterioare rămâne imposibilă de vreme ce fiecare configurație atomică este proprie unui individ și numai lui. înainte de el și după el, nimic nu există, în afara părților descompuse ale regimului asociativ care, în ceea ce-l privește, se supune legilor particularităților subiective: nu există suflet fără subiectul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]