5,599 matches
-
eu și lume. Punând la îndoială realitatea textului, pe care o consideră ireală, spre deosebire de poeții de după 1980, la care există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, Generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar 66. Căutarea sensului unei astfel de existențe "este obligată să îmbrace haina cuvântului (subl. n. A.I.P.). Neîncrederea în cuvânt și conștientizarea că acest fel de a viețui este ca o sabie cu două tăișuri se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cuplu) Ca o privire în oglindă, iubirea este receptată de autoare drept punte către absolut, privită prin ochii muritorului, această punte fiind imperfectă. Cuplul erotic neomodernist nu mai străbate calea netedă a cuplului din romantism, în care chiar și piedicile inerente par a fi simplu de străbătut, datorită puterii pe care acest sentiment o conține. Mitul androginului se reconstruiește aici, într-o cu totul altă manieră, cei doi parteneri părând a trăi o poveste de dragoste imposibilă. Luna și soarele elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
raportare la real, sunt imuni la devastatoarea limbă de lemn, adevărurile lor sunt îmbibate de literatură, sunt, după cum spunea Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, adevăruri "poetice", regăsibile într-o lume utopică, ideală. Dinspre literatură, purtată de valurile unor conjuncturi inerente, Ana Blandiana a ajuns, după 1989, întâmplător, în prim-planul vieții politice. Și a rămas acolo, instaurând o moralitate, o verticalitate a spiritului greu de egalat. Flancată permanent de teorii, istorii literare și critică, de ultimele teze de doctorat elaborate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor constante ale liricii Anei Blandiana. Sunt detectate constantele poetice din primele volume, apoi se compară cu cele din următoarele volume de autor sau antologii. În final, se identifică punctele de tangență dintre toate volumele, cu, de bună seamă, diferențele inerente. E vorba de același autor, prin urmare, matricea sa interioară, amprentarea generică, se păstrează, orice schimbare de tehnică literară s-ar produce. Tot ce se ivește în timp, noutatea, revolta, tăcerea, consolarea, se vor suprapune peste ce exista deja, strat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interese cognitive comune ființelor umane: interesul tehnic vizând cunoașterea și controlul naturii; interesul ca posibilitate de a ne Înțelege Între noi pentru a putea acționa În comun; În sfârșit, interesul de a ne Înțelege pe noi Înșine, eliminând posibilele distorsiuni, inerente În procesul raportării noastre la lume (ceea ce instituie știința criticăă. Aceste interese orientează de o manieră distinctă și acțiunile umane, filosoful de la Frankfurt deosebind trei tipuri de activități: - activitatea instrumentală, vizând obținerea succesului În situații nesociale, condusă după reguli de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
apărându-se de o violență exogenă, dar cu prețul agravării violenței Între membrii Cetății. Orașul apare ca un remediu Împotriva dezordinii, haosului și violenței necontrolate; instituie chiar mijloace de a le Învinge: legea, justiția, poliția etc. Numai că „pacea civilă, inerentă proiectului urban, nu poate fi obținută decât cu prețul unei noi violențe, paradoxal fondatoare...ea trimite la o violență intrasocială, intestină: este imaginea Însăși a violenței care circulă În societatea endogamică, În spațiul Închis al orașului”85. Nașterea orașului pune
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
egala măiestria redării personajului trăitor în secolii agitați ai istoriei de neam. O primă "particulă" accelerată narativ în cele dintâi decenii ale modernității literare din proza artistică istorică este, prin urmare, forța de caracterizare a unor personaje care, cu toate inerentele limite ale tinereții unei literaturi, devin modele care vor susține calitatea artistică a acestui gen. La alt nivel acum, cel lexical, romanul și nuvela istorică din secolul analizat au contribuit la împrospătarea vocabularului limbii literare pe trei căi bine conturate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
căreia problemele ar exista precum există stelele pe cer70." Demersul lui Polanyi pleacă de la convingerea, larg răspîndită, că societățile umane se confruntă cu probleme universale pe care fiecare le tratează în felul său specific. Economia reprezintă o problemă naturală, adică inerentă naturii umane? Este, precum o stea pe cer, o realitate universală permanentă? Polanyi recunoaște că i-a fost foarte dificil să distingă "realitatea economică" în cazul primelor societăți umane: În această privință, comunitățile primitive oferă un exemplu derutant pentru spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Europa ca o realitate autonomă, în afara controlului exercitat de puterea politică, de religie, de morală. Autonomizarea economiei și modernizarea lumii reprezintă una și aceeași realitate. Modernizarea lumii este o "economizare" a acesteia. Economia nu este o problemă universală, o realitate inerentă condiției umane. E o invenție a lumii moderne, o componentă a viziunii moderne asupra lumii. "Realitatea eco-nomică" este efectul "ideologiei economice", insistă Dumont 73: "Ar trebui să fie evident că nu există nimic care să semene a economie în realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alții, să demonstrezi că avansezi (progresezi), să încerci să-ți imaginezi unde duce drumul pe care te găsești, să te întrebi dacă are un sens (o semnificație, o destinație), să visezi la un alt drum. Conștiința istorică nu este naturală, inerentă naturii umane. De exemplu, pentru lumea tradițională arhuaco, imaginea drumului este imposibilă. Problema drumului (urmat sau de urmat) nu se pune în lumea Legii și a Tradiției. E o lume care a ales rămînerea pe loc. Numai că "Frații cei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
confundă, de obicei, constructivismul epistemologic, despre care este vorba în teoria noastră, cu ceea ce putem numi constructivismul social. Cînd sociologii caută să demonstreze că o instituție sau o relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este inerentă naturii umane, atunci cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale. Sunt posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
menținerii sau consacrării unor principii anacronice și retrograde, care au frânat ritmul sau cadența evoluției, au contribuit efectiv la procesul de modernizare a societății românești și la compatibilizarea graduală a acesteia cu rigorile civilizației europene. Sugestivă, chiar dacă poartă pecetea subiectivismului inerent datorat legăturilor sale speciale cu Pavel Kisselev, este și opinia în materie exprimată de principele Nicolae Suțu: Niciodată o reformă introdusă în instituțiile noastre nu va avea un caracter atât de radical ca acela care a guvernat organizarea fundamentală introdusă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
comenzii la acea fabrică, invoca costurile sensibil mai mari pentru asigurarea transportului țevilor de la fabrica contelui Andrassy până la Iași, sporite și prin facilitățile necesare pentru propria-i deplasare în Ungaria 37. Va fi intuit, sau nu, toate acele dificultăți, altminteri inerente oricărui proiect de asemenea anvergură, în momentul începerii lucrărilor? Probabil, da, numai că energia sa debordantă, curajul și spiritul de inițiativă, toate asociate cunoștințelor temeinice dovedite și recunoscute deja în domeniu, i-au consolidat statutul profesional și, odată cu acesta, respectul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
bine produsul lăudat în reclamă. Cine s-ar putea pricepe mai bine să vândă o mașină de jucărie dacă nu un pilot? Chestionare suplimentare au arătat că copii cei mai mici (între 8 și 11 ani) transferau asupra mașinuței carisma inerentă pilotului. Acești copii au încredere mai mare în celebrități decât colegii lor, cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani. Psihologii au inserat apoi în reclamă imagini cu niște curse reale de mașini și au constatat că copiii percepeau produsul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
sînt alocate centralizat, agenții economici neavînd libertatea necesară folosirii lor. Totuși, se impune să prezentăm critica lui Murray Rothbard împotriva legitimității statului omniscient și colectivismului, precum și față de așa-numitul concept de proprietate de stat. Potrivit acestuia, "statul este o instituție inerent ilegitimă, consacrată agresiunii organizate, crimei organizate și sistematizate împotriva persoanelor și a proprietăților supușilor săi... Astfel, din perspectiva dreptății și a moralității, statul nu poate fi proprietarul nici unui fel de proprietate, nu poate pretinde nici un fel de ascultare, nu poate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sînt folosite în cel mai bun mod cu putință se datorează sistemului prețurilor, care ghidează eficient comportamentele actorilor economici. Cererea și oferta sînt rezultatul comportamentelor cumpărătorilor și vînzătorilor. După Wilhelm Röpke, formarea prețurilor are loc în concordanță cu necesități sociale inerente. Simplu spus, prețul se stabilește în mod direct funcție de cerere și invers față de ofertă. În plus, cele trei elemente, prețul, cererea și oferta sînt reciproc interdependente. Atunci cînd cererea și oferta nu se armonizează pe piață, prețul este cel care
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Discursul tuturor țărilor dezvoltate este net liber-schimbist, dar în practică lucrurile sînt ceva mai complicate. GATT veghează ca practicile comerciale să fie din ce în ce mai mult liber-schimbiste, dar el nu poate împiedica adoptarea anumitor măsuri protecționiste, uneori necesare pentru a limita riscurile inerente ale unui liber schimb absolut. Protecționismul poate îmbrăca mai multe forme: * un protecționism selectiv (de exemplu cotele impuse pe vînzările de autoturisme japoneze în Franța); * un pretecționism regional (de exemplu tarifele vamale externe comune ale țărilor membre ale Uniunii Europene
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și tot mai dubitative ale tînărului aristocrat Octave de Vallombrun, membru corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate, în adîncurile memoriei, a numelui și limbii pierdute, Narcisse-cel-întors-la-civilizație ridică, fără să vrea, o serie de grave întrebări existențiale. Problema identității, a locului său în lume pare a fi cea mai chinuitoare. După ce și-a petrecut săptămîni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eu" de portăreasă, dacă lăsăm deoparte acuitatea observației și plăcerea pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în cuvinte este ocolită, în măsura posibilului, prin fulgurația scriiturii fragmentare și prin frecventa utilizare a paradoxului. Cioran pare să fi găsit o rețetă ce constă în "a ști să dozezi banalitatea și paradoxul, la aceasta se reduce arta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu destulă dezinvoltură. Încheind acest capitol, Camelia Grădinaru se întreabă dacă există într-adevăr o specificitate discursivă postmodernă, concluzia fiind că "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine", întrucât "canonizarea sa este un demers cvasi-imposibil din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă". Asociindu-se opiniei exprimată de Domnul Profesor Constantin Sălăvăstru într-una din lucrările sale, autoarea consideră că mult mai profitabilă ar fi acceptarea ca stare de spirit din cultura contemporană, expresie ce mi-a amintit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ancient, modern, and postmodern (1993) construiește o diagramă bazată pe dihotomia negativ/pozitiv, inventariind astfel atât lucrările care au marcat consolidarea termenului în mai multe domenii, cât și conceptele de bază care s-au dezvoltat o dată cu acestea. Cu toate neajunsurile inerente acestui tip de demers care se folosește de doar două coordonate majore: modalitatea în care este receptat curentul postmodern perspectivă pozitivă sau negativă și coordonata temporală, diagrama elaborată de Rose oferă o imagine cuprinzătoare asupra postmodernismului, cel puțin în privința cronologiei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final pe care susținătorii acestei orientări îl citesc din "declinul istoriei", pierderea unității, a autonomiei individuale etc.). Urmând dihotomia continuitate ruptură, Best și Kellner 160 disting între două tipuri de teorii postmoderne: teoria extremă sau "puternică" ("strong postmodern theory") și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de clarificări în secțiunea care urmează. În acest context conturat de interesele cercetării, demersul de față este în acord cu ideea conform căreia "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine"328, "canonizarea" sa fiind cvasi-imposibilă din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă. Schimbările de conținut ale conceptului din anii '50 și până în prezent ne ajută să concluzionăm asupra avantajului pe care îl are transformarea modului de a pune întrebări, dinspre interogații de genul ce este postmodernismul? către
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vorbit și despre textele postmoderne ale lui Baudrillard că transmit ideea unei deconstrucții a lumii moderne lipsite de patetism, și într-un anume sens contaminată de o "voioșie" nietzscheană, completată totuși de un sentiment acut de melancolie ("melancolia este calitatea inerentă a modului de dispariție a sensului [...]. Toți suntem melancolici." 437). De asemenea, așa cum carnavalul face apel la o gamă largă de strategii și procedee ca parodia, grotescul, râsul, la fel și "carnavalul postmodern" se recunoaște în scene ale persiflării, distrugerii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]