2,412 matches
-
Dionysos Zagreus a devenit sub stăpânirea tiranului Pisistratus (ca. 607 - 528 î.Hr.) principalul cult al populației rurale din Attica. În onoarea zeului erau sărbătorite pe atunci, pe lângă serbările tradițional dionisiace, și Marile Dionisii, inițiate de Pisistratus. Festivitățile aveau un rol inițiatic asemănător celui al misterelor de la Eleusis, cu care erau dealtfel înrudite atât formal cât și prin concepțiile eshatologice. De multe ori, cercetătorilor le este greu să facă o distincție clară între ritualurile orfice și misterele dionisiace. Astfel, orficul este condus
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
atracție asupra maselor, asemănătoare cu cea a altor culte orientale de factură mistică despre care se știe mai mult, de exemplu a mitraismului. Elementele orgiastice ale serbărilor dionisiace au fost preluate de bacanalele romane. Din această cauză și datorită caracterului inițiatic, orfismul a fost interzis împreună cu toate cultele orientale și cu misterele din Eleusis în anul 382 d. Hr. de către împăratul roman Teodosiu I. În filosofie, orfismul a influențat Școala pitagoreică și pe Platon, acesta din urmă acordând sufletului ca instanță
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
și au fost incluși toți cei devotați cultului Demetrei. Cercetările actuale explică popularitatea serbărilor și longevitatea lor prin implicarea subiectivă a participanților, bazată pe o experiență personală a transei. Walter Burkert afirmă chiar caracterul prevalent al acestei experiențe în raport cu doctrina inițiatică, date fiind interesul obsesiv pentru moarte și ritualurile extatice. "Micile Mistere" ("Myesis") se țineau primăvara, în aparență numai în onoarea lui Heracle, care, ca străin, nu a putut fi inițiat în "Marile Mistere" ("Teletai"). Acestea aveau loc toamna, timp de
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
citează pe istoricul elenist Marisias, care localizase ultimul loc de odihnă al lui Rhesus pe o colină în fața sanctuarului muzei Clio din Amfipolis. Referirile tragediei la misterele orfice și la grupurile de adepți ai regelui fac probabilă existența unui cult inițiatic asemănător sau chiar identic cu orfismul în Amfipolis. Menționarea lui Orfeu în "Rhesus" ca aliat al Persefonei în rolul său de mistagog și nu în cel de cântăreț care a fermecat întregul infern denotă o schimbare de paradigmă cu privire la eroul
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
Bătrân. Copilul își dovedește aici caracterul crud care se va manifesta în mod semnificativ în perioada domniei sale. Filmul conține mai multe motive de basm cum ar fi calul nărăvaș ce poate fi călărit numai de cel cu gânduri bune, călătoria inițiatică în Imperiul Otoman, rivalitatea între frați, orgoliul cavalerilor medievali adunați în jurul unei mese rotunde, prezența acestor motive având rolul de a susține ideea că personajul principal este un erou mitic. În plus, secvența confruntării lui Timur Lenk cu Baiazid face
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
în romanul lui Mihail Fărcășanu o oscilație între senzorial și spiritual, oscilație care apare atât în lucrările lui André Gide, unde definește conflictul psihologic, cât și la Mircea Eliade, unde aceste experiențe pot fi privite ca trepte ale unui itinerar inițiatic. În romanul lui Fărcășanu, nu se poate identifica însă un traseu inițiatic. Personajele lui aparțin unei generații de tineri intelectuali, dominate tocmai de dorința unei duble trăiri senzoriale și spirituale, care se confruntă cu problemele și dilemele specifice vârstei lor
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
care apare atât în lucrările lui André Gide, unde definește conflictul psihologic, cât și la Mircea Eliade, unde aceste experiențe pot fi privite ca trepte ale unui itinerar inițiatic. În romanul lui Fărcășanu, nu se poate identifica însă un traseu inițiatic. Personajele lui aparțin unei generații de tineri intelectuali, dominate tocmai de dorința unei duble trăiri senzoriale și spirituale, care se confruntă cu problemele și dilemele specifice vârstei lor, pline de făgăduințe și de incertitudini, de ispite și de neliniști. ""Drama
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
să ne fie, din înalt, în chip primordial, călăuza. Oricât ar fi părut expus unei condiții singulare, poetul Ioan Alexandru nu pregeta, în acei ani, să invoce Logos-ul, legănat în scrisuri și în zicerile lui, ca într-o spumegare inițiatica. Înțelesul acesta grav stăruie și în afirmările cărora li s-a devotat pictorul Paul Gherasim, atunci când a simțit nevoia, unui tipar active de solidaritate, între el și alți pictori, afini prin cuget și atitudine. Numele Grupului Prolog, ce figurează și
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
Termenul de mistere denumește în mod generic în istoria religiilor cultele inițiatice, cu precădere cele din antichitate. Aceste culte au jucat un rol important în reprezentările religioase și în mentalitatea lumii greco-romane. Termenul grec de "mysterion" (taină, secret) desemnează în context religios caracterul arcan al unui ritual, în care se face deosebirea
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
de trecere la o temporalitate caracterizată de moarte, nevoia de hrană și procreare. sunt însă, sub forma în care au fost cunoscute în Europa, un fenomen tipic civilizației elene, chiar dacă au luat ființă prin contaminarea cu sfera religiilor orientale. Formele inițiatice tipice acestor mistere au apărut pentru prima oară în cadrul venerării zeiței agrare Demetra. Continuatorele moderne ale misterelor sunt diversele societăți și loje secrete, precum cele ale francmasonilor, iluminaților, cercurilor esoterice etc. Aceastea au în comun cu misterele antichității venerarea cultică
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
îndeplini un act solemn". Sensul profund religios al acestui termen a fost dat uitării datorită orgiilor romane și mai ales datorită condamnării acestora în literatura creștină. În perioada imperială se poate constata un anumit amestec între zeitățile venerate în culturi inițiatice, atributele lor devin interșanjabile și se pot subsuma unui caracter solar, ceresc. Acestuia îi sunt supuse toate personajele sau forțele divine, în maniera specifică henoteismului. Acest fenomen este influențat de monoteismul tipic cultelor din Asia Mică, care câștigă teren la
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
perioda secolului al XII-lea, Artephius a scris "Arta de a prelungi viața omenească" În 1144 asistăm la apariția clară a alchimiei în Europa: Roberto de Chester traduce din arabă "Liber de compositione alchimiae", o lucrare cu largi conotații mistice, inițiatice, ezoterice. Toma de Aquino (1225-1274) scrie lucrări cu caracter alchimist privind producerea aurului și argintului. Roger Bacon (1214-1294) (călugăr franciscan) este considerat primul adevărat alchimist al Europei medievale. Opere: precum și alte scrieri care i s-au atribuit. Toate aceste lucrări
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
centrate în jurul patimilor Mântuitorului. Având în vedere semnificațiile profunde ale calendarului creștin, acest portal adresază omului o chemare de a înainta în spiritualitate prin credința în Cristos și prin participare la viața bisericii. Meșterul a surprins aici, într-un mod inițiatic, însăși esența creștinismului, aceea de a conduce omul spre mântuiriea sa, înțeleasă ca o renaștere în trup spiritual. Butea bisericii din Sârbi Susani este ridicată în întregime din bârne de stejar, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Pereții sunt
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
un egoism unificator ce mistifică și distruge mii și mii de existențe demne de o soartă mult mai bună. Dincolo de marea luminoasă a absolvir ii tuturor greșelilor, cu voie și fără de voie, poate fi intuit eșecul „Albatrosului” baudelaireian... Parcurgerea drumului inițiatic pe care ni l-a propus Fred Micoș ne-a purtat de la originile genezei biblice până la cele mai noi invenții umane moderne. Evitând pericolul unui didacticism ilustrativ, artistul s-a arătat interesat - cu deosebire - de surprinderea laturii ref lexive a
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
anului 1400 iC și nu a fost un zeu închipuit. El este unul din cei trei profeți ai lumii : Zamolxe, Zaratustra și Moise. Cât despre retragerea lui în peștera și apariția după 4 ani nu a avut rolul de mister inițiatic ci a fost o lecție pentru poporul care poate nu ii urma toate îndemnurile. Mitologicul munte dacic care a fost sediul lui Zamolxis sau locuința marelui preot dac a fost Kogaionon. Semnalat de greci, Strabon scrie despre peșteră de retragere
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
sub formă de foileton în "Le Temps", apoi sub forma unei cărți ilustrate de Édouard Riou în 1875. Romanul - unul dintre cele mai puțin cunoscute ale lui Jules Verne - este în același timp un roman de aventuri maritime și unul inițiatic, inspirat în principal de episodul naufragiului fregatei franceze "Meduza", survenit în 1816. Este de remarcat faptul că, spre deosebire de alte opere ale autorului, aceasta nu conține deloc pasaje didactice. Nava britanică "Cancelarul" pleacă din Charleston, Carolina de Sud având opt pasageri
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
Este prima menționare a unei convorbiri între Căpitan și Mihail Sturdza. Este de presupus că datorită prestigiului de care se bucura, ca și a atitudinii sale ireductibile față de politica pro-sovietică a lui Nicolae Titulescu, Mihail Sturdza a "sărit" peste etapele inițiatice obligatorii și fără a fi membru al vreunui cuib. O altă controversă privește gradul avut de acesta în Legiune. În necrologul apărut în revista legionară Carpații, se afirmă că ar fi avut gradul de Comandant al Bunei Vestiri, cel mai
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
negreșit subteran, dar nici de suprafață; numai în acest sens, Infernul (Hades, Yudu, Chi-Xibalba, Sheol) poate fi uneori celălalt tărâm. În mitologia generală sunt mituri ale tărâmurilor ascunse fie subterane, fie din lumi paraterestre, în primele ajungându-se pe căi inițiatice, în celelalte prin magie sau prin mijloace miraculoase. Din prima categorie face parte Agarttha, așezământ mitic subteran îndrăgit mai ales de teozofi; din cealaltă fac parte tărâmurile fabuloase, în primul rând cele accesibile prin translația în timp relativist (de exemplu
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
țintă de lumină", se apropie de sursa luminii: "o moară cu o singură roată ce se învărtea grozav" ; alte tărâmuri sunt fie fie suspendate cvasiaerian ("mânăstirea Calu-Gastru, într-un pai reazemă și într-un păr spânzură"), fie terestre, dar strict inițiatice (Mânăstirea Albă, din "al mării negre prund", construită de Sfântul Soare, cu aceste repere: "Nici de largă nu-i prea largă / Făr-cuprinde lumea-ntreagă, / Nici de naltă nu-i prea naltă, / Făr cu turnul sus la nori")
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
său, și motivul mitologic al Sfinxului este amplificat. În cartea lui Ende sfinxul nu este doar cel ce pune întrebări, cum se petrece în mitul oedipian, ci cei ( căci sunt doi sfincși) ce îl supun pe Atreiu unui adevărat ritual inițiatic, testându-i curajul. Înaninte de a ajunge în dreptul sfincșilor Atreiu trăiește teama și la nivel organic, o teamă care îi îngreunează pașii, care aproape că îl doboară la pămant. Dar după ce trece de ei își dă seama că de aici
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
înșelăciune în dauna avutului obștesc prin falsificarea unor deconturi și însușire de bani pentru niște deplasări. Motivele presupuse ale arestării sale sunt, după Gelu Voican, faptul că avea xeroxate zeci de cărți pe teme legate de ezoterism și de aspectele inițiatice ale societăților secrete. Și-a efectuat pedeapsa la secția specială a penitenciarului Rahova, în ciuda pedepsei reduse, fiind eliberat după numai un an în urma unei amnistii. În perioada octombrie 1988-august 1989, organele Securității au descins de mai multe ori la domiciliul
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, al cărei subiect îl obseda de mult, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Mircea Eliade a plecat la 13 mai 1959 la Paris, pentru a pregăti cursul de mitologii și rituri inițiatice pe care urma să-l țină la Institutul C.G. Jung din Zürich și conferințele Eranos de la Ascona. Cumnata lui, Sibylle Cottescu, îi închiriase un mic apartament în rue de l'Yvette, dar profesorul a plecat aproape imediat, împreună cu soția sa
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat în cotidian. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane, imaginând călătorii inițiatice în lumi paralele pentru a evidenția opoziția între esențial și banal și irelevanța timpului în descrierea sacrului. Intenția scriitorului era să reveleze existența a două lumi paralele în Universul cotidian: o lume reală-profană (lumea de aici) și o lume sacră
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
reală a unei asemenea coerențe; și tocmai cotidianul este acela care, la o privire mai atentă, se dovedește a fi de neînțeles, crud și, în ultimă instanță, lipsit de sens”, completează el. Bucureștiul, locul acțiunii din „La țigănci”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Fiecare clădire veche a Bucureștiului pare să ascundă o taină
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
mai atentă, se dovedește a fi de neînțeles, crud și, în ultimă instanță, lipsit de sens”, completează el. Bucureștiul, locul acțiunii din „La țigănci”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Fiecare clădire veche a Bucureștiului pare să ascundă o taină. Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]