3,496 matches
-
și cea a modernilor. Un an mai tarziu, pe când era găzduit la Florența, l-a cunoscut pe filologul elvețian Louis De Sinner căruia i-a încredințat tot materialul filologic elaborat. În 1831 a început să lucreze la Paralipomenele Batrahomiomahiei, poem inspirat, după cum ne indică titlul, de cel pseudohomeric. Operele enumerate constituie dovadă interesului constant pentru antichitate, ev cu care menține o legatura neîntreruptă pe tot parcursul vieții, transpunând în versurile sale originale personaje străvechi, traducând din clasici sau abordând scrierile acestora
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și Manualul lui Epictet (1825). Din Simonide din Amorgos a mai transpus liber un fragment, intitulat Din greacă lui Simonide integrat în cea de a doua ediție a Canturilor (Napoli, Starița, 1835), alături de redarea liberă a fragmentului elegiac Din același, inspirată fie de Simonide din Amorgos, fie de Simonide din Ceos. Ambii îi erau cunoscuți lui Leopardi în traducere, iar pentru al doilea a dovedit o afinitate deosebită, dat fiind că a introdus la sfarsitul cantului Italiei un fragment ce îi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unică. "Una din principalele funcții ale visului este pentru ambii poeți poate mai pregnant și mai personalizat în cazul lui Nerval de a oferi posibilitatea recuperării unor elemente din "existențe anterioare". În afară de fuziunea trecut-viitor într-o singură realitate fluentă (foarte inspirată formulă ce redă ideea de bloc temporal!), o altă caracteristică a timpului oniric este elasticitatea sa" (Mureșanu-Ionescu:185). Ceasul nebun al lui Nerval este ceas uitat la Eminescu, dar tot rotund, invocând ideea de repetiție, de cerc al vieții, de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi descleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezara îi ieși o lacrimă în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a faptului că, de îndată ce este convocat, intertextul nu numai că răspunde, dar conferă intertextualității forma ei plenară, dinamică în spectrul artistic-sacru. Identitatea ătman-Brahmăn se traduce, în termenii alegoriei arheice, ca expresie a memoriei identității intertext-Intertextualitate, ca să actualizăm disocierea atât de inspirată și utilă a lui M. Riffaterre. Întregul este convocat și reprezentat prin parte cu fiece reeditare intertextuală. Se pot multiplica propunerile de citire a definițiilor intertextualității în cheie arheică și invers. Considerăm mai mult decât sugestiv faptul că Archaeus, așa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
solide) nu și-a atins deocamdată, după ei, limitele. Două exemple strălu cite are epicul britanic de astăzi prin Sarah Waters și Philippa Gregory. Dacă prima folosește istoria ca punct de plecare pentru ficțiunea pură (Waters scrie veritabile thriller-uri inspirate de istoriografie!), cea de-a doua este mult mai consecventă cu respectarea adevărului istoric (deși numeroși comentatori i-au reproșat lui Gregory anumte "erori" de cronologie cam bizar, judecînd după natura necondiționat flexibilă a literarității!). Se poate observa că preocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ackroyd sau David Lodge, îi datorează enorm autorului new-yorkez). Se poate bănui aici, indubitabil, și impulsul cumva autoindus al postmodernilor de a completa viața prin text și de a prelungi textul prin viață (Mircea Cărtărescu vorbea, la un moment dat, inspirat, despre o "texistență" postmodernistă!), dar, în privința lui Doctorow, situația este mai complexă. El încearcă să controleze istoria prin ficțiune (o istorie, să nu uităm, de atîtea ori imprevi zibilă și traumatizantă), transformînd întregul proces într-un joc. În realitate, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în care aula fuzionează cu agora, permițînd stilului și procupărilor didactice (sofisticate și savante) să pătrundă în fiordurile așa-numitei "culturi de masă", unde abstracțiunile înalte prind viață și intră în adevărata dinamică intelectuală. O autentică lecție de maestru, cum inspirat sugerează titlul ultimului volum elaborat de autor. Steiner a scris și un număr de opere ficționale, una de graniță (propria biografie redactată în maniera pre-romanticilor americani Errata: An Examined Life/Errată: O viață sub microscop, 1997) și două de proză
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cumva "tradiționale"), unde ochiul extern poate avea frecvent conuri de penumbră în vizualizarea precisă a unor referințe. Totuși, trebuie să recunosc de la bun început, inițiativa recentă a Poliromului ieșean, de a publica traducerea românească (făcută de Dan Sociu și ilustrată, inspirat, de Tudor Jebeleanu) a cîtorva dintre cele mai bune creații aparținînd scriitorului (vorbim despre o selecție din volumele sale reprezentative!)*, mi se pare o întreprindere editorială deosebit de importantă. Riscurile amintite mai sus sînt evitate inteligent de către traducător (poet el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
contemplativ. Titlul celui dintîi trimite la anticul Diogene care căuta, simbolic, cu felinarul, un om onest printre semeni, acceptîndu-și mai apoi, în butoiul legendar, eșecul (extrapolînd, poetul nu mai regăsește virtuțile clasice în lumea prezentului). În cel de-al doilea (inspirat, cum spuneam, de moartea tatălui Patrick), exercițiul intertextual și simbolizant devine și mai evident, referințele la Virgil și Dante marcînd construcția cărții de la un capăt la altul (moartea ca premisă a vieții autentice reprezintă motivul esențial al volumului). La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a ține sub control prejudecățile, stereotipiile și idiosincraziile culturale proprii pentru că nu este ușor să recunoști, adesea În pofida propriilor interese, că celălalt poate să aibă dreptate, sau poate să fi ales un mod propriu de a fi, superior. Într-o inspirată formulare de subtitlu, Nicu Gavriluță atrage atenția asupra faptului că „Drumul către sine trece prin Celălalt” ceea ce indică „O necesară recompunere a dialogului intercivilizațional”. Dezvoltând ideea, pe linia lui Eliade, autorul citat evidențiază Îndreptățit că „...majoritatea subiecților ce regizează Întâlnirile
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
unde face concesii gustului actual pentru sordidele amănunte de alcov) sau Marta Petreu (care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul inspirat al Cărții șoaptelor, altminteri însă un literat mediocru) sau Mircea Diaconu, actorul (supralicitat ca scriitor), în vreme ce din literatura universală (cap. Proza universală despre roman și riscurile ironiei, despre misterii și religia prieteniei) atenția exegetei se îndreaptă asupra deja clasicizaților Italo
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
forța exemplului, în același timp ireductibilă și multiplicatoare, ca partitura unei simfonii, imprimă drumului începător un sens. Toată configurația relației cu modelul, a istoriei personale pe punctul de a se așeza în matca unei proiecții reflectă, cu certitudine pentru cel inspirat, un înțeles fericit, o dinainte capitulare în admirația și iubirea intelectuală. Istoria Literelor ieșene fixează, printre marii profesori, creatori de emulație și de școală înaltă, figura luminoasă a unei personalități în toate sensurile cuvântului, reunind o semnificație de excelență academică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
purces Maica Maria / Cosițe negre despletind / Mărgăritari înșirând / Din ochi negri lăcrămând. / Unde lacrima chica / Două merișoare de aur se făcea / Îngerii că le strângea / Și în sân i le punea."31 Conform doctrinei creștine ortodoxe, Iosif are un vis inspirat, în urma căruia o scoate pe tânăra mamă, împreună cu Pruncul, din mâinile lui Irod și îi duce în Egipt. Conform legendei însă, Fecioara Maria fuge singură, doar cu Pruncul; de la curtea lui Crăciun pleacă spre Egipt; pe drum se întâlnește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cele mai multe ori, se citează sursa în subsol sau în text ("cum zicea și cronicarul", "vorba cronicarului" etc.). Alteori fragmentele de cronică sunt ușor schimbate, stilizate conform limbii literare în plin proces de modernizare și adaptate, mai mult sau mai puțin inspirat, prozei artistice respective. În al doilea rând, în multe cazuri sunt preluate numai unele procedee ori modalități de utilizare a unor figuri de stil, cu precădere din limba literară a secolului al XVII-lea: topica progresivă, encliza predicatului, chiasmul frazeologic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
independentă de chestiunea politică și chestiunea morală), primordială, la care se supun toate celelalte componente ale societății. Cu ce contra-argument putem veni în fața evidenței, a ceea ce noi trăim ca pe o realitate? Filosoful german Hans-Georg Gadamer a găsit o formulă inspirată: "Critica conceptului de problemă (...) trebuie să distrugă iluzia potrivit căreia problemele ar exista precum există stelele pe cer70." Demersul lui Polanyi pleacă de la convingerea, larg răspîndită, că societățile umane se confruntă cu probleme universale pe care fiecare le tratează în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
numele cel mai des întâlnit în documente), al cărui univers formativ n-a rămas cantonat în spațiul predilect al științelor tehnico-economice sau inginerești, s-a ilustrat și ca autentic om al cetății, fiind mereu atent "încotro suflă vântul veacului", în inspirata expresie a unui contemporan și, în același timp, preocupat în măsură comparabilă cu dăruirea și energia specifice corifeilor generației pașoptiste să reducă decalajul valoric, perfect conștientizat, între civilizația occidentală și lumea de care s-a legat până la identificare în noua
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
refugiați la Brașov, înaintaseră Rusiei, în decembrie 1821 sau ianuarie 1822, câteva memorii de același profil, mai cunoscute fiind cel intitulat Îndreptarea țării, ori cel atribuit vornicului Alecu Vilara. Neîndoielnic, însă, cel mai reprezentativ document pentru spiritul agitat al epocii, inspirat, s-a spus3, din celebra Declarație a drepturilor omului și ale cetățeanului și ilustrând interesele sau opțiunile politico-sociale ale boierimii mici și mijlocii din Moldova, a fost Constituția cărvunarilor, din anul 1822, calificată de savantul A. D. Xenopol drept "cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
contradicție cu tendințele încă retrograde ale epocii; S-au întors cu capu-n gios/ Și merg toate dimpotrivă, anapoda și pe dos/. Soarele d-acum răsare dimineața la apus/ Și apune despre sară, cătră răsărit, în sus". Evident, stihurile sale, inspirate, pare-se, de mișcarea eteristă 7 și ilustrând o stare de spirit vădit conservatoare, contrastau cu "principurile moderne" și cu "ideile volteriane", aclimatizate de primii tineri "bonjuriști" în spațiul românesc și evocate de generația pașoptistă, pentru care cultul faptei devenise
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
C. Negruzzi sau Matei Millo reprezintă, netăgăduit, inițiative și acțiuni ce se cuvin interpretate în cheie națională, atribuite și integrate spiritului înnoitor al epocii imprimat de generația revoluției pașoptiste și totodată a Unirii, sau de "oamenii începutului de drum", în inspirata expresie a profesorului Paul Cornea. Este drept, izbucnirea războiului Crimeii (1853-1856) și noua ocupație militară străină (rusă, apoi austriacă) a Principatelor, începând din vara anului 1853, nu au rămas fără urmări în planul evoluției firești și de ansamblu pentru societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
inoportunității unei astfel de căi de legătură între Tg. Ocna și Galați îi servea lui Hodocin drept suport pentru a lansa un nou proiect, vizând punerea în valoare a cursului apei Siretului pentru efectuarea transporturilor de sare către portul dunărean. Inspirat, probabil, de încercările anterioare de navigabilizare a Siretului (rămase în stadiul de proiect), datorate lui L. Castaing-Père și N. Suțu, sau, poate, de tentativa lui N. Roșca-Codreanu de a practica navigația cu motor pe același râu19, el recomanda utilizarea, după
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
teoria economică clasică preconizează laissez-faire-ul și condamnă intervențiile statului în viața economică. Raționamentul implicit este următorul: dacă statul nu intervine, obstacolele artificiale ridicate în cursul istoriei împotriva libertății indivizilor trebuie să dispară. Atunci, natura umană eliberată trebuie să conducă indivizii, inspirați numai de mobilul interesului lor privat, la realizarea unui sistem al concurenței perfecte, avantajos pentru ansamblul comunității. Se întîlnesc aici concepte precum cel de "mînă invizibilă" și de "ordine naturală". Această mînă invizibilă a jocului intereselor private este cea care
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale acestora, de unde necesitatea instituirii unei taxe penalizatoare; 3) randamentele sînt pentru toți crescătoare, colectivitatea are interesul de a încredința producția bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat. Cum inspirat scria Samuelson, "ca răspuns la aceste slăbiciuni ale mecanismului pieței, democrațiile au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă"1. Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: * în sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile statului. Paul Samuelson
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
venit din adîncul secolelor, care îl împinge pe scena politică pentru a salva independența țării sale, pentru a reaprinde flacăra unității și prestigiului de odinioară, ca un ultim apărător al unei societăți pe cale să se banalizeze. Vehement și vi zionar, inspirat și seducător, locuit de o vocație implacabilă, a pronunțat, în calitate de ministru de externe, cel mai frumos discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care a schimbat mult moda, paralelul a devenit o probă foarte dinamică alcătuită din elemente de mare amplitudine care sunt executate cursiv, ceea ce a impus ca și coborârile să fie În concordanță. De aceia din toate coborârile interesante și inspirate, În prezent cele mai frecvente și de viitor par a fi cele din familia salturilor. Au avut câștig de cauză și pentru că sunt intim legate de acrobatica de la sol, ceea ce ușurează și simplifică mult Învățarea. Transferul pozitiv acționează benefic de
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]