3,324 matches
-
și m-am chircit la locul meu.” (O. Paler) „În șirul vieții noastre-ntreg, se face seară.” (T. Arghezi) „O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii.” (G. Bacovia) 2. Nucleul predicațional bimembru este constituit din amândoi termenii relației de interdependență. Realizarea concretă a celor două funcții principale, subiectul și predicatul, determină dezvoltarea a trei subtipuri structurale de nucleu predicațional bimembru: • nucleu predicațional cu structură implicită • nucleu predicațional cu structură primară • nucleu predicațional cu structură complexă. Nucleul predicațional cu structură implicită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categorială de persoană, la nivelul dezinenței, fără a trece într-o realitate sintactică explicită sau în planul semantic global al enunțului. În nucleul cu structură implicită, se realizează lexical-sintactic numai predicatul. Subiectul, existent funcțional în planul semantic al relației de interdependență implicită în structura morfematică a verbului-predicat, nu primește formă concretă, lexical-sintactică. Modul în care se implică prezența și identitatea lui în enunț impune două tipuri de subiect neexprimat: inclus și subînțeles. Subiectul inclustc "Subiectul inclus" Când verbul-predicat (sau component al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cine nu se supune indicațiilor mele în douăzeci și patru de ore îi fac ieșirea.” (P. Săculdeanu) „...Cine-au scornit urâtul / Nu-l înghiță pământul!” (Poezii populare) „Cine-au îndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima cânii!” (M. Eminescu) * Manifestarea relației de interdependență în planul expresieitc "Manifestarea rela]iei de interdependen]\ în planul expresiei" Marcarea identității celor două funcții sintactice principaletc "Marcarea identit\]ii celor dou\ func]ii sintactice principale" Specificul constituirii planului semantic al nucleului predicațional precum și sfera semantică a termenilor implicați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiei" Marcarea identității celor două funcții sintactice principaletc "Marcarea identit\]ii celor dou\ func]ii sintactice principale" Specificul constituirii planului semantic al nucleului predicațional precum și sfera semantică a termenilor implicați în desfășurarea predicației determină modalitățile de exprimare a relației de interdependență și de marcare a celor două funcții sintactice: predicatul și subiectul. Nucleul predicațional monomembrutc "Nucleul predica]ional monomembru" Relația de interdependență este implicită în planul semantic al verbului (locuțiunii verbale) sau expresiei impersonale. Identitatea de predicat a verbului (locuțiunii verbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al nucleului predicațional precum și sfera semantică a termenilor implicați în desfășurarea predicației determină modalitățile de exprimare a relației de interdependență și de marcare a celor două funcții sintactice: predicatul și subiectul. Nucleul predicațional monomembrutc "Nucleul predica]ional monomembru" Relația de interdependență este implicită în planul semantic al verbului (locuțiunii verbale) sau expresiei impersonale. Identitatea de predicat a verbului (locuțiunii verbale) este marcată prin flexiune, considerată în ea însăși; existența morfemului de timp-mod este consecință și indiciu al dezvoltării funcției de predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
considerată în ea însăși; existența morfemului de timp-mod este consecință și indiciu al dezvoltării funcției de predicat: „Îmi vine să râd fără sens / Și-i frig și burează.” (G. Bacovia) Nucleul predicațional bimembrutc "Nucleul predica]ional bimembru" Manifestarea relației de interdependență variază în funcție de subtipurile sale structurale. În interiorul nucleului cu structură implicită, relația de interdependență rămâne închisă în planul semantic al predicatului. Identitatea funcțional-sintactică a predicatului este marcată prin flexiune, la nivelul categoriilor de timp, număr și persoană din structura verbului-predicat (sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltării funcției de predicat: „Îmi vine să râd fără sens / Și-i frig și burează.” (G. Bacovia) Nucleul predicațional bimembrutc "Nucleul predica]ional bimembru" Manifestarea relației de interdependență variază în funcție de subtipurile sale structurale. În interiorul nucleului cu structură implicită, relația de interdependență rămâne închisă în planul semantic al predicatului. Identitatea funcțional-sintactică a predicatului este marcată prin flexiune, la nivelul categoriilor de timp, număr și persoană din structura verbului-predicat (sau component al predicatului): "De te-ating, să feri în laturi, De hulesc, să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al predicatului): "De te-ating, să feri în laturi, De hulesc, să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură?" (Eminescu) În interiorul nucleului cu structură primară, principala modalitate de exprimare a relației de interdependență și totodată de marcare a celor două funcții sintactice este flexiunea. Fiind o relație de dependență bilaterală (în același timp, dinspre predicat și dinspre subiect), în relația de interdependență, flexiunea se subordonează concomitent acțiunii ambelor principii de organizare a planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nucleului cu structură primară, principala modalitate de exprimare a relației de interdependență și totodată de marcare a celor două funcții sintactice este flexiunea. Fiind o relație de dependență bilaterală (în același timp, dinspre predicat și dinspre subiect), în relația de interdependență, flexiunea se subordonează concomitent acțiunii ambelor principii de organizare a planului expresiei, în corespondență cu planul semantic: recțiunea și acordul. Recțiunea a. În interiorul nucleului predicațional, verbul-predicat (sau component al predicatului) impune numelui (pronumelui)-subiect cazul nominativ: Apoi a venit o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care am jertfit tot pentru tine...” (I.L. Caragiale) Când verbul-predicat (sau verbul copulativ) este la plural, pronumele nehotărâte toți, fiecare, vreunul sau pronumele negativ niciunul ocupă în enunț o poziție funcțională complexă, la intersecția a trei tipuri de relații: • de interdependență, cu verbul-predicat; • de apoziție, cu subiectul, cel mai adesea inclus; • de dublă dependență, cu verbul. Astfel, în enunțul „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are.” (I. Creangă) pronumele fiecare se situează la intersecția relațiilor: • de interdependență cu verbul-predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații: • de interdependență, cu verbul-predicat; • de apoziție, cu subiectul, cel mai adesea inclus; • de dublă dependență, cu verbul. Astfel, în enunțul „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are.” (I. Creangă) pronumele fiecare se situează la intersecția relațiilor: • de interdependență cu verbul-predicat să mergem, prin înscrierea semanticii sale în raportul dintre protagoniștii acțiunii verbale și protagoniștii actului lingvistic; • de apoziție, ca expresie modificată semantic, prin introducerea unei perspective analitice, a subiectului inclus; • de dublă dependență, caracterizând analitic - ca un complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele toți transmite aceeași compatibilitate cu orice poziție a verbului-predicat în interiorul categoriei gramaticale de persoană și substantivului pe care-l determină: „A doua zi ne-am dus toți studenții la stadion.” La intersectarea celor trei relații, cu predominarea celor de interdependență și dependență, se situează și pronumele de cuantificare amândoi, compatibil cu situarea verbului, la plural, la toate formele de persoană întrucât este asimilabil funcției de complement predicativ: „Căci amândoi vom fi cuminți Vom fi voioși și teferi.” (M. Eminescu) „De-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concretizează în mijloacele de realizare și exprimare a relației sintactice dintre cei doi termeni ai nucleului predicațional de bază, aceleași ca în desfășurarea relațiilor de dependență. Prezența simultană și a celuilalt sens al dependenței (și, prin aceasta, manifestarea caracterului de interdependență al relației) impune funcționarea specifică a mijloacelor de exprimare. Elementele de relație sunt în primul rând expresie a realizării propoziționale a funcțiilor sintactice de subiect și predicat, prin dezvoltarea unui nucleu secund, derivat, care își are originea în nucleul predicațional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suntem doi.” (T. Arghezi) Când intră în relație cu verbele a începe, a continua, subiectiva se introduce prin conjuncția să: „Începe să ningă mărunt.” (E. Barbu) Pronumele relative introduc propoziții subiective - numite subiective pronominale 27 - care intră în relație de interdependență cu un verb personal; propoziția-subiect este o realizare sintactică de natură dinamică a subiectului cu existență virtuală în structura morfologică a verbului-predicat (sau a verbului copulativ): „Cine-a zis că urâtul e lung ca drumul ar fi putut zice că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau devenită impersonală, dar acestea rămân nespecifice; în astfel de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un termen aparținând unui câmp primar sau altui câmp derivat. Numărul câmpurilor semantico-sintactice depinde de exigențe ale cunoașterii și comunicării lingvistice precum și de particularități, lexicale și morfologice, ale termenilor care alcătuiesc enunțul. Câmpurile semantico-sintactice se întemeiază pe relația de interdependență și pe relații de dependență. Ele întregesc organizarea enunțului în planul expresiei și împlinesc planul lui semantic global prin dezvoltarea unor funcții sintactice a căror realizare concret-lexicală duce mai departe procesul de trecere a generalului în particular. În interiorul relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect semantic, de cele mai multe ori, regentul este condiționat fundamental de prezența determinantului 29; în funcție de realizarea concretă a acestuia, de particularizările semantice pe care le introduce determinantul, regentul poate guverna alte relații de dependență sau poate intra într-o relație de interdependență. De fapt, în organizarea de ansamblu, a oricărui enunț există o frecventă, dacă nu chiar permanentă, condiționare reciprocă între realizarea concretă a diferitelor relații de dependență. În planul expresiei, relațiile de interdependență sau de dependență se stabilesc, direct, între termenii-bază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență sau poate intra într-o relație de interdependență. De fapt, în organizarea de ansamblu, a oricărui enunț există o frecventă, dacă nu chiar permanentă, condiționare reciprocă între realizarea concretă a diferitelor relații de dependență. În planul expresiei, relațiile de interdependență sau de dependență se stabilesc, direct, între termenii-bază ai sintagmelor, dar în plan semantic relațiile dintre termenii-bază, relații de gradul I, sunt adesea condiționate de relațiile laterale pe care aceștia le dezvoltă, fiecare, în propria sintagmă, relații de gradul II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relațiile laterale pe care aceștia le dezvoltă, fiecare, în propria sintagmă, relații de gradul II, de gradul III ș.a.m.d. În enunțul „Opera lui Balzac nu-i compatibilă cu concepția evoluției speciilor.” (G.Călinescu), relația de gradul I, de interdependență: opera nu-i compatibilă, este condiționată, sub raport semantic, de relațiile de dependență, pe care fiecare din cei doi termeni sintactici le guvernează: opera lui Balzac și nu-i compatibilă cu concepția evoluției speciilor. De multe ori, de altfel, regentul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de un singur regent. În enunțul „Codru-și bate frunza lin” (M. Eminescu), fiecare determinant se subordonează câte unui singur regent: codrul ¬ și bate ¬ frunza bate ¬ lin • duble; când determinantul depinde de doi regenți (dezvoltând între ei o relație de interdependență sau de dependență). În versul eminescian „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară.” (M. Eminescu), determinantul (multiplu) sfântă și clară se subordonează concomitent termenilor luna și trece. • mediate; când relația de dependență simplă mediază (sau este mediată de) o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe cer trece-așa sfântă și clară.” (M. Eminescu), determinantul (multiplu) sfântă și clară se subordonează concomitent termenilor luna și trece. • mediate; când relația de dependență simplă mediază (sau este mediată de) o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. În enunțul „Aprinsei în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș), complementul corelativ în loc de lampă este mediat de complementul direct fitilul. Prin relații de dependență se dezvoltă șase funcții: a. complement b. circumstanțial c. complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cumpăra.” (I. Creangă) Poziția pronumelui relativ în interiorul categoriei gramaticale a cazului este determinată de funcția sintactică pe care o realizează în relație cu infinitivul. Identitatea de complement direct a construcției infinitivale introdusă prin pronume relativ (care, în interiorul unei relații de interdependență, poate funcționa și ca subiect) este marcată de: • prezența unei prepoziții: „Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi.” (M. Preda) • prezența morfemului pe: „N-aveam pe cine învinui.” • situarea pronumelui relativ în dativ: „Eu singur n-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poli ai desfășurării acțiunii verbale, interpretată lingvistic de subiectul vorbitor: • agentul „activ” al acțiunii verbale este sintactic complement de agent • obiectul „pasiv” al acțiunii verbale este sintactic subiect, funcție pe care i-o impune și asigură intrarea în relație de interdependență cu verbul-predicat: (agent-„activ”) acțiune (obiect „pasiv”) El a tradus poemul $predicat$$ $subiect gram.$$ sens activ $compl. gram. - direct$$ de el a fost tradus Poemul. $compl. gram. - de agent$$ sens pasiv $subiect gramatical$$ $subiect gram.$$ $complement gram. - direct$$ - de agent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când voi muri, iubito, / La creștet să nu-mi plângi.” (M. Eminescu, I., 129), își pierde funcția de marcă distinctivă, întrucât, în stil indirect, poate introduce diferite tipuri funcționale de propoziții rezultând dintr-o relație sintactică (de dependență sau de interdependență) cu un verb al zicerii: „Nu știe/se știe/când se vor termina toate acestea.” Când introduce temporale, adverbul când este specific raportului de simultaneitate: „La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă Și cade-n geam zăpada
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își are originea într-o asemenea relație sintactică, mediată, prin termenul de complement corelativ. COMPLEMENTUL CORELATIVTC "COMPLEMENTUL CORELATIV" Funcția de complement corelativ rezultă dintr-o relație de dependență care se intersectează cu o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. Complementul corelativ mediază (sau este mediat de) subiect sau de un complement primar, rezultat din prima relație sintactică cu originea în același termen verbal. Sub aspect structural, integritatea enunțului este asigurată de prezența deopotrivă a termenului regent și a subiectului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]